În cazul unui divorț, când este nevoie de un mediator și când de un avocat?
Divorțurile sunt de două tipuri: divorțuri „pașnice” și divorțuri „războinice”. Divorțul pașnic este acela când soții nu au probleme de orgoliu, cu privire la a cui e vina pentru destrămarea căsniciei, aspect ce conduce la un divorț prin acord (divorț în care nu trebuie motivată culpa/vina). Acest tip de divorț se poate face prin mediator sau direct la notar.
Divorțul “războinic” se începe obligatoriu cu un avocat. Fără avocat nu poți porni un război pe orgolii, lipsă de potrivire, lipsă de respect, infidelitate, copii sau partajul bunurilor. Divorțul războinic este acel divorț în care fiecare soț dorește să îi fie recunoscute și apreciate calitățile, sacrificiile și devotamentul adus în căsnicie, de către judecător. Este un divorț lung, dar nu greu. Arta avocatului este aceea de a pune în lumină pozitivă ceea ce partea adversă consideră ca fiind negativ.
Ce determină anumite cupluri să ajungă în instanță?
Primul motiv care determină cuplurile să ajungă în instanță este lipsa de dialog, lipsa de comunicare sau negarea. Sunt mulți soți care doresc un dialog cu celălalt soț. Însă, cel care nu vrea să admită situația conflictuală din cuplu evită acest dialog, situație care îl îndreptățește pe primul soț să se adreseze instanței pentru a-l aduce la masa conversației.
Cum putem evita să ajungem la neînțelegeri majore în procesul de divorț?
Neînțelegerile dintre părți în timpul procesului de divorț nu se pot evita, deoarece părțile sunt furioase, iar furia nu se educă prin codul civil. Tensiunea dintre părți o pot gestiona numai avocații, aceștia cunoscând de la fiecare client de-al său ce anume își dorește prin divorț. Mai avem la îndemână varianta negocierilor între părți, însă numai în prezența avocaților.
Care este cea mai comună greșeală pe care o vedeți în cazurile de divorț?
Cea mai comună greșeală este lipsa de apărare sau, cum ar spune judecătorii, “starea de pasivitate”. Sunt multe cupluri care ar fi trebuit să pornească divorțul de mult timp, dar nu se mobilizează din cauza fricii de a acționa. Iar cealaltă parte, care nu își dorește divorțul, pur și simplu nu se apără, nu își asumă eșecul și prin urmare se blochează într-o stare de negare sau de pasivitate, după genul “dacă vrei să divorțezi, descurcă-te!”.
Cum se face partajul în mod convențional în România?
Partajul în România funcționează clasic după formula 50-50. Indiferent ce aport mai mare sau mai mic au adus soții în căsnicie, bunurile se împart la jumătate. Teoria pe care se fundamentează această logică este aceea a suportului moral pe care un soț îl acordă celuilalt soț, astfel încât nici unul nu ar fi reușit să facă, să adune, să construiască fără celălalt.
Cine primește custodia copilului?
Custodia copilului este un cuvânt împrumutat de români din filmele americane, “custody”. În România această custodie se traduce prin expresia “exercitarea autorității părintești”. Adică, ambii părinți sau doar unul singur își exercită autoritatea părintească față de copilul său. Dacă un părinte are custodie exclusivă (exercită autoritate părintească singur, conform expresiei din codul civil) înseamnă că acel părinte este și mamă și tată pentru copilul său. Toate deciziile de administrare a vieții copilului o are numai el: medic de familie, înscrieri grădiniță/școală, procuri speciale de călătorie în străinătate, buletin/pașaport etc.
Această custodie o primește părintele care o cere, dar o primește numai dacă are suficiente argumente împotriva celuilalt părinte. Judecătorii pleacă de la premisa că unui copil îi este bine când ambii părinți iau aceleași decizii în viața copilului, pentru a nu se simți exclus unul dintre părinți. Practic, părintele care își dorește custodia totală (exclusivă) a copilului nu luptă doar împotriva celuilalt părinte, ci și chiar împotriva judecătorului, care indirect luptă pentru drepturile copilului.
Începând cu ce vârstă este decizia copilului în totalitate?
În procesele de divorț cu copii, nu există decizia copilului în totalitate. Există două categorii de vârstă, impuse de codul civil.
Copiii între 0-10 ani nu sunt audiați de judecător. Copiii intre 10-18 ani sunt audiați obligatoriu de judecător. Această audiere presupune o discuție în particular între copilul de 10-14 ani sau adolescentul de 14-18 ani și judecător, astfel încât voința/alegerea copilului poate să încline decizia judecătorului cu privire la custodie. Practic, copilul nu numai că îi indică judecătorului părintele cu care ar vrea să locuiască, dar îi poate spune și ce anume nu îi convine despre celălalt părinte, sau cum stă mai exact situația în familia lui.
Cum se calculează pensia alimentară?
Pensia alimentară este o sumă de bani ce i se cuvine copilului pentru a se putea întreține câtă vreme el este școlarizat și nu produce bani. Această pensie nu ar trebui să fie motiv de scandal între părinți, dat fiind faptul că este un drept al copilului, însă există mari conflicte pe acest subiect.
Pensia alimentară se oferă mai întâi în natură, adică părinții oferă copilului tot ceea ce el are nevoie (cu niște limite): îmbrăcăminte, nevoi școlare, confort în locuința unde stă. Dacă el are toate acestea din partea părintelui cu care deja locuiește, atunci se poate stabili o pensie alimentară în bani, în sensul unui procent de 25% (o pătrime) din salariul unui părinte. De exemplu, un părinte are un salariu de 5000 lei net. Judecătorul calculează 25% din această sumă 1250 lei, bani ce îi revin copilului lună de lună.
Ce se poate face dacă pensia alimentară nu este plătită corespunzător?
În cazul în care părintele care trebuie să plătească pensia alimentară uită să facă acest lucru, se recurge la mai multe instrumente juridice:
1. Ducem hotărârea prin care s-a stabilit pensia alimentară la un executor judecătoresc pentru a i se pune poprire pe salariu părintelui plătitor.
2. Facem plângere la poliție pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești pentru a se lua măsuri penale împotriva părintelui neplătitor.
3. Deschidem un nou proces civil, numai pe acest subiect, chemându-l în judecată pe acel părinte, pentru a vedea ce s-a întâmplat în viața lui de nu se poate conforma deciziei judecătorești.
Există vreo diferență la divorț în cazul violenței domestice în familie?
Da, există.
În divorțul războinic, așa cum am explicat la început, trebuie povestit în detaliu motivul pentru care s-a ajuns la divorț. Violența domestică este adesea motiv de divorț, deoarece formele violenței domestice sunt de mai multe feluri: violență domestică fizică (prin tras de păr, bătăi, pălmuire, împins, trântire la pământ, loviri cu pumnul sau cu picioarele), violență domestică psihică (amenințări cu plecări de acasă, amenințări cu suicid, scene de gelozie și acuzații, spart diferite obiecte din casă – sticlă sau porțelan – pentru a atrage atenția celuilalt) și violență domestică emoțională (șantaj emoțional).
Miza divorțului este factorul decizional pentru a aduce în atenția judecătorului ca motiv de divorț violența domestică. Sunt cupluri care ascund acest lucru de rușine, de a nu fi judecați moral, fie de judecător, fie de către cei din sală, fie chiar de către societate. Dacă în procesul de divorț, miza este un partaj mare (case, mașini, parte din societate), atunci contează foarte mult dovedirea violenței domestice, pentru că dă un start bun în partaj.
Există vreun ajutor de la stat pentru părintele care primește custodia copiilor, dar nu își permite să întrețină ce a câștigat?
Nu, nu există nici un ajutor de la stat.
Este obligația fiecărui părinte, ca adult, să își găsească loc de muncă. Custodia copilului câștigată de un părinte nu este o responsabilitate a statului, ci chiar a celui părinte.
Despre Nora Drulea
Nora Drulea este avocat specializat pe drept de familie.
Experiența ei educațională în drept, cât și în psihologie, îi oferă o perspectiva holistică atunci când vine vorba despre soluționarea unui conflict la divorț.
Ca pregătire, Nora se mândrește cu următoarele:
● Facultatea de Drept, Universitatea Româno-Americană, București, 2007;
● Facultatea de Psihologie, Universitatea Nicolae Titulescu, București, 2009;
● Master Drept Comunitar, Universitatea București, 2010;
● Consilier Politic, Camera Deputaților, Parlamentul României, 2008;
● Secretar Relații Internaționale Universitatea Creștină ”Dimitrie Cantemir”, 2009;
● Avocat Baroul București, 2009;
● Curs post-universitar – Ministerul Afacerilor Externe/ Institutul Diplomatic Român –
„Relații internaționale și integrare europeană”, 2008;
● Program de perfecționare – Institutul Național de Administratie –
„ Dezvoltarea de abilități și practici pentru apariții în mass media”, 2008.
Dacă vrei să lucrezi cu Nora Drulea, o poți contacta aici: https://www.avocat-divort.com/
Sursa: interviu publicat pe website-ul Divorce Journey
