De ce ai ales JGV și Asociații?
Când am văzut anunțul publicat de cei de la JGV am fost foarte încântat! Am observat că sunt în căutare de avocați stagiari și m-am gândit că este o societate care dorește să se extindă, o societate dispusă să investească în tineri, să le acorde încredere. Am perceput JGV și Asociații ca fiind, probabil, printre puținele societăți de pe piața avocaturii care încă recrutează stagiari.
După ce am văzut anuțul, primul lucru pe care l-am făcut, a fost un research în ceea ce privește echipa, istoricul societății, clientela și obiectul de activitate. Am fost suprins și impresionat în mod special de echipa tânără. Acest fapt mi-a dovedit încă o dată că JGV investește în tineri, iar seriozitatea își spunea încă o dată cuvântul.
Care a fost cea mai mare provocare în cadrul interviurilor de angajare?
Provocarea din cadrul interviurilor a fost încercarea mea de a dovedi partenerilor că merit să ajung colaborator al societății. În subsidiar, am dorit să-mi dovedesc și mie că pot face față oricărei situații.
Sunt o persoană competitivă și ambițioasă. Atunci când îmi doresc ceva depun tot efortul și toate diligențele pentru a-mi putea atinge targetul propus. Chiar dacă câteodată mi s-a întâmplat să nu reușesc să-mi ating scopul, eșecurile pe care le-am avut au avut menirea de a mă motiva și mai mult, având caracter constructiv în viața mea, conturând individul din mine.
Am fost provocat și de faptul că aveam oportunitatea să fac parte dintr-o echipă tânără, cu parteneri tineri și pozitivi.
Încă de la prima discuție cu partenerii am fost plăcut surprins de vibe-ul pe care l-am simțit în cadrul interviurilor, drept pentru care am ajuns să aleg JGV, să fiu recrutat și să fac parte din această echipă.
Cum ți s-au părut cerintele de recrutare?
Cerințele celor de la JGV au fost unele realiste, contemporane, menite să ducă la perfecționarea tinerilor avocați.
Avocatura nu înseamnă doar calitatea pe care ți-o oferă UNBR, ci denotă o evoluție perpetuă care trebuie să existe pe tot parcursul vieții. Trebuie să fii mereu în update cu noutățile juridice, dar și cu evoluția societății. Până la urmă, sistemul judiciar din România a întâmpinat și el retușuri, evoluții, schimbări, iar ca avocat trebuie să ai mereu contact cu noile tendințe tehnologice, sociologice, profesionale, asta dacă vrei să-ți asiguri evoluția personală. Perseverența și seriozitatea trebuie să definească orice persoană care vrea să evolueze.
Dar interviul în sine?
Interviul a decurs într-un mod prietenos pot să spun. Nu m-am simțit deloc ca un străin, incomod și nici nu am fost tratat cu superficialitate cum mai auzeam de la alți colegi.
Mai mult, eu am simțit că aveam rolul principal în cadrul interviului și că totul se învârtea în jurul meu, fapt ce m-a făcut să mă simt în largul meu. Este percepția care m-a ajutat să trec cu brio de procesul de recrutare.
Dialogul cu Ionuț Jercan – Managing Partner, Cătălin Vlad – Managing Partner și Ioana Culachi – Managing Associate a fost de natură a-mi dovedi că pot ieși din orice situație dificilă. Aceștia au urmărit atât calitatea răspunsurilor, rapiditatea, naturalețea, cât și varietatea de răspunsuri pe care le pot oferi.
Cum ai perceput tu diferența dintre teorie și practică?
Ca fiecare om care debutează pe tărâmul practic al dreptului, evident că am fost izbit de o mulțime de întrebări: de unde iau documentul acela; unde trebuie să-l depun; unde găsesc cutare lucru.
Dacă la facultate înveți despre cererea de chemare în judecată, apel, martor, probe și totul ți se pare foarte frumos, în practică poți avea dificultăți. Este normal să fie așa. În teorie nu ți se spune că te vei întâlni cu clientul pentru a-i prezenta strategia procesuală. Cu timpul, totul îți intră în reflex.
Cum ai descrie debutul tău în avocatură?
Avocatura nu înseamnă neapărat să te duci și să pledezi în fața unui judecător sau să pui în dificultate un martor în fața organelor de urmărire penală.
Debutul meu s-a lăsat cu multă alergătură care se pare că a dat roade. A trebuit să învăț foarte multe, însemnând: unde este registratura de la judecătoria X, unde plătesc o taxă pentru un client sau cum stau lucrurile la registrul comerțului.
Toate aceste lucruri nu le înveți din teorie, ci din practică, din evenimentele pe care tu alegi să le trăiești și să le înfăptuiești.
Câteodată mă întrebam cum s-ar descurca un cetățean care nu a avut niciodată vreo treabă cu justiția, cum își poate rezolva prolemele în justiție, având în vedere că și pentru mine, la început, a fost destul de greu. Dar de asta suntem aici, noi avocații, ca să-i ajutăm pe cei care au nevoie de reprezentare și asistență în fața autorității judecătorești din România.
Toate acestea pentru mine au fost provocări pe care le-am acceptat cu brațele deschise, însă nu neapărat prin intermediul statutului de avocat, ci prin statutul de persoană, pentru că mai înainte de toate sunt om. Persoană care dorește să învețe și să aibă o continuitate prosperă în avocatură, urmărind să nu se plafoneze sau să cedeze atunci când cred că nu mai pot.
Totodată nu neglijez ascensiunea din viața personală, dar nici ciclul vieții. Nu trebuie să prioritizăm cariera în detrimentul vieții personale sau invers. Întotdeauna trebuie să găsim o balanță. Această balanță o să-și spună cuvântul la un moment dat, și nu doar în viața mea, ci și în viața persoanelor de lângă mine – familia și prietenii.
Ce sfat ai da studenților la drept?
Să fii o persoană deschisă către noutate, să nu ai o perspectivă fixistă despre societate, oameni, colegi sau orice altceva.
Trebuie să fii un individ cu personalitate. Să fii flexibil astfel încât să te poți adapta oricărei situații. Să fii tu schimbarea în bine atunci când în jurul tău percepi defecte.
Lasă-te întotdeauna înconjurat de oameni pozitivi, oameni care să te spirjinite și să își mențină moralul ridicat. Fără un vibe pozitiv primit de la persoanele de lângă tine nu o să poți trece peste momentele dificile din viața de student și nici peste momentele negative din carieră, indiferent care va fi aceea.
Cum vezi echipa din care faci acum parte?
O echipă care te ajută să evoluezi. Colegii se arată deschiși în a mă ajuta să învăț lucruri noi. Chiar dacă, câteodată declar că m-am lămurit, aceștia vin din nou la mine și mă întreabă dacă mai am nevoie de ajutor. De ce? Pentru că o bună înțelegere între oameni definește termenul de echipă, iar aici suntem o echipă.
O comunitate, ca să-i spunem așa, gata să te ajute și să te lămurească față de aspectele pe care probabil nu le stăpânești, mereu altruiști, bucuroși că pot împărtăși din cunoștințele și experiențele lor, ajutând astfel un debutant în avocatură.
Echipa este una de la care ai ce să înveți. Sunt persoane de diferite vârste, eu fiind cel mai tânăr din cadrul societății și de asemenea, la început de drum, sunt cuprins mai mereu de entuziasm și de curiozități.
Colegii probabil că-mi simt adrenalina care mă cuprinde uneori și, de aceea, încearcă să mă ajute pentru a nu fi demoralizat atunci când nu înțeleg anumite aspecte. Succesul și câștigul, fie el intelectual sau material se resimte atunci când ai o echipă lângă tine, o echipă care să te merite și pe care să o meriți.
Marius Sîrbu este unul dintre cei cinci avocați stagiari recrutați de societatea de avocatură JGV și Asociații, anul acesta.
