De ce ai ales roba?
Ea m-a ales pe mine. Eram în clasa a șaptea, când am participat, împreună cu mai mulți copii din clasă, la o prezentare a diferitelor profesii. Era un eveniment organizat în școală. Am fost fascinată de atitudinea și istorisirile împărteșite nouă copiilor de către o doamnă avocat, care pledează și astăzi în orașul meu natal, Odorheiu Secuiesc. Din acel moment a devenit modelul meu în viață. Ori de câte ori mă gândeam ce vreau să fiu când voi fi mare, mă imaginam avocat. Nu am avut niciodată alte opțiuni.
Dacă ar trebui să te descrii, ca avocat, într-o singură frază, cum ar suna aceasta?
Sunt un avocat implicat și atent, comunicativ și deschis la provocări.
Ce iubești cel mai mult la profesia ta și ce anume ai schimba totuși la ea?
Meseria te provoacă intelectual tot timpul, ceea ce îmi place mult. Nu cred că aș schimba ceva. Este o profesie pe care o poți practica după standardele proprii, astfel că orice schimbare ține mai mult de persoana ta.
Care a fost cea mai mare provocare profesională de până acum?
Cea mai mare provocare a fost o cauză de natură comercială. Am reprezentat interesele unui antreprenor ce executase o serie de lucrări pentru un spital privat. Beneficiarul a intrat însă în incapacitate de plată înainte de recepția lucrărilor, iar antreperenorul își putea lua adio de la bani. Scopul demersului legal a fost securizarea creanței imense și prevenirea intrării în insolvență. Ca avocat am însă parte de provocări la tot pasul. În dosarele de care mă ocup în prezent, cea mai mare provocare este să determin instanțele să accepte poziția noastră asupra unor aspecte interpretabile, care nu-și găsesc corespondent în textele legale. Spre exemplu, pe un drum de pământ, pe o pantă abrubtă are loc un accident rutier. Mașina off road implicată în accident nu este înmatriculată și potrivit legii nici nu are această obligație. În această situație, am avut satisfacția de a convinge atât instanța de fond, cât și pe cea de apel, că elementele răspunderii civile delictuale sunt întrunite, iar garantul de asigurări a fost obligat să plătească despăgubirile.
Cât de importantă este echipa din care faci parte și cât valorează experiența individuală în profesia de avocat?
Dacă lucrez în echipă, îmi place să am contribuție efectivă la mersul lucrurilor, să nu fiu un simplu executant. Consider că experiența individuală a unui avocat, care face parte dintr-o echipă de avocați este un element de bază, peste care se suprapune experiența dobândită în comun.
Cum e să profesezi într-o societate cu peste 40 de avocați?
Eu cred că în domeniul despăgubirilor civile echipa JGV poate fi calificată, fără să folosim cuvinte mari, un trend-setter. Văd acest lucru prin modul în care se raportează colegii avocați la noi în dosarele comune. Experiența acumulată aici mă face să mă simt extrem de sigură pe mine când susțin cauzele JGV, inclusiv când venim cu soluții noi în dosarele de despăgubiri. Mă simt sigură pe mine pentru că știu că am în spate sprijin profesional și logistic.
Avocatura e o profesie liberală. Te trezești la ce oră vrei, muncești când vrei, ai concediu cât vrei… Sau cum e mai exact?
Avocatura este o profesie liberală, dar nu te trezești la ce oră vrei. Programul nostru depinde practic de programul fix al instanțelor, organelor de cercetare penală, celorlalte instituții cu care avem tangență. Munca de avocat nu poate fi cuantificată din punct de vedere cantitativ. Dimpotrivă. Am observat că substanța argumentelor este câștigătoare atât în instanță, cât și în negocierile directe. Acest lucru presupune însă mult studiu și practică, energii învestite în perfecționarea profesională.
Și totuși puținul timp liber cum îl gestionezi?
Timpul liber îl petrec cu familia, și dacă îmi mai rămâne timp pentru mine, citesc. Adevărul este că am nevoie să petrec timp și ”numai cu mine”, iar cititul îmi dă această oportunitate.
Dacă nu ar fi fost avocatura, ar fi fost…
Sincer, nu mă văd făcând altceva. Dacă nu ar fi fost avocatura, probabil aș fi fost tot un fel de ”problem solving person”.
Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit până acum în viață și de la cine?
Cred că cel mai bun sfat l-am primit de la mama. Îmi spunea, de nenumărate ori în adolescență, că orice obiectiv poate fi atins, dacă depui efort pe măsura aspirațiilor.
Andrea Kovacs a absolvit Facultatea de Drept în cadrul Universității “Babes-Bolyai”, dar și un program de masterat în dreptul privat european. Andrea și-a început cariera în 2001, ca asistent juridic, în cadrul unei societăți de avocatură din Budapesta. Ulterior, Andrea s-a dedicat soluționării problemelor cu care se confruntă românii din vestul țării alături de echipa JGV din Cluj.
