O instanță comercială din Marea Britanie a respins o cerere de despăgubiri în valoare de aproximativ 160 milioane de euro formulată de un grup de companii hoteliere care operează inclusiv în România, stabilind că polițele locale de asigurare din România și Ungaria nu acopereau pierderile de întrerupere a activității generate de pandemia de COVID-19.
Decizia a fost pronunțată pe 29 iunie 2026 în dosarul CP Holdings Limited și alții vs. Assicurazioni Generali SpA și alții, după judecarea unor chestiuni preliminare.
Reclamanții administrează hoteluri, spa-uri, restaurante și spații de birouri în Marea Britanie, Cehia, România, Slovacia și Ungaria. Aceștia au solicitat despăgubiri pentru pierderile suferite în timpul pandemiei în baza unei polițe globale de asigurare și a unor polițe locale emise în România și Ungaria.
În cadrul procesului, părțile au recunoscut că polița globală încheiată în 2019 excludea în mod expres pierderile de întrerupere a activității cauzate de COVID-19. Reclamanții au susținut însă că, la reînnoirea poliței, brokerul Aon UK ar fi convenit cu asigurătorii ca noua poliță să ofere o acoperire cel puțin la fel de favorabilă precum cea din 2018 și au cerut instanței modificarea contractului în acest sens.
Judecătorul Andrew Baker a respins însă argumentele, apreciind că solicitarea de modificare a poliței este „neobișnuită și deloc convingătoare”, fiind „în mod evident nesustenabilă”. Instanța a concluzionat că brokerul nu a obținut angajamentul general invocat de reclamanți și că înțelegerea pe care aceștia au considerat că o aveau era mult diferită de oferta făcută efectiv de asigurător.
Hotărârea are relevanță și pentru piața românească a asigurărilor, deoarece instanța a analizat în mod direct și polițele locale emise în România.
Judecătorul a decis că polița românească, la fel ca cea din Ungaria, nu oferea acoperire pentru pierderile de întrerupere a activității provocate de pandemie, ci doar pentru pierderile care rezultau ca urmare a unor daune materiale aduse proprietății.
Potrivit instanței, formularea poliței românești este clară și nu poate fi interpretată în sensul acoperirii pierderilor economice generate exclusiv de restricțiile impuse în timpul pandemiei.
În timpul procesului au fost audiați și experți în virusologie și epidemiologie. Instanța a precizat că, dacă ar fi fost necesar să se pronunțe asupra acestui aspect, ar fi considerat că excluderea din polița globală din 2018 referitoare la SARS, gripa aviară și pneumonia atipică nu ar fi exclus automat și pierderile cauzate de COVID-19. Totuși, această concluzie nu a influențat soluția finală a cauzei, deoarece cererea principală privind modificarea poliței a fost respinsă.
