Material preluat. Sursa: GMCID Legal
Autor: Avocat Costin Olteanu, Junior Associate
Dreptul proprietății intelectuale reprezintă acea ramură de drept care are ca scop protejarea creațiilor precum invențiile, operele literare și artistice, desenele, simbolurile, mărcile precum și drepturile de autor.
În sistemul legislativ românesc, baza juridică a dreptului proprietății intelectuale este reprezentată printre altele de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor precum și de Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, despre care vom discuta în particular în cele ce urmează.
Sancțiunile în materia dreptului proprietății intelectuale sunt în principal unele de natură pecuniară, în sensul atragerii răspunderii civile a celor care aduc atingere acestor drepturi dar și de natură contravențională în unele cazuri.
Totuși, prin legile speciale menționate anterior, se poate atrage chiar și răspunderea penală a celor care săvârșesc fapte prevăzute de acestea.
Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, definește în articolul 2 noțiunea de marcă. Astfel, se reține că poate constitui marcă orice semn, cum ar fi cuvintele, inclusiv numele de persoane sau desenele, literele, cifrele, culorile, elementele figurative, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele.
În continuare, legea stabilește două condiții esențiale pentru ca semnele să fie considerate mărci, respectiv să aibă aptitudinea să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi și să fie reprezentate în registrul mărcilor într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu precizie obiectul protecției conferite titularului.
Înregistrarea unei mărci conferă titularului acesteia protecție pe planul dreptului civil, acesta având la dispoziție acțiunea în contrafacere prin care poate antrena răspunderea civilă a celui care încalcă dreptul de proprietate intelectuală. Suplimentar se poate solicita instanței de judecată luarea uneia dintre măsurile provizorii prevăzute de lege.
Dacă protecția dreptului civil conferă, cu precădere, titularului mărcii un instrument juridic cu care să poată combată încălcarea drepturilor sale, dreptul penal vine să completeze sfera protecției.
Infracțiunea de contrafacere a unei mărci și cea de punere în circulație a produselor contrafăcute, prevăzute în cuprinsul art. 102 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, au rolul de a apăra interesele titularilor mărcilor și vin în sprijinul consumatorilor care își pun încrederea în respectivul semn distinctiv pe care îl consideră autentic. Acest text de lege reglementează pedeapsa aplicabilă persoanelor ce comit fapte prin care se încalcă proprietatea intelectuală.
Infracțiunea de contrafacere a unei mărci constă în realizarea sau utilizarea fără consimțământul titularului de marcă, de către terți, în activitatea comercială, a unui semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată sau chiar asemănătoare cu o marcă, ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor ori a serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, care să poată produce confuzie prin asocierea cu marca înregistrată de titular.
Totodată reprezintă contrafacere și utilizarea a unui semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta a dobândit un renume sau s-ar putea profita de notorietatea acesteia.
Calitatea de subiect activ al infracțiunii poate să revină oricărei persoane, atât fizică cât și juridică, care execută acte de contrafacere, în timp ce subiectul pasiv este reprezentat de titularul mărcii, drept subiect pasiv calificat. Pentru această infracțiune, consumatorii au calitatea de subiect pasiv secundar.
Elementul material al infracțiunii este reprezentat de realizarea sau utilizarea fără consimțământul titularului de marcă, în activitatea comercială, a unui semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca a fost înregistrată, dar și de utilizarea unei semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau servicii diferite, atunci când marca se bucură de notorietate.
Astfel, în cazul în care o persoană utilizează marca cu consimțământul titularului sau dacă marca nu a fost încă publicată în registrul mărcilor, caracterul penal al faptei este înlăturat. Totodată, având în vedere caracterul personal al drepturilor încălcate, legea prevede faptul că împăcarea înlătură răspunderea penală.
Infracțiunea de punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare constă în oferirea sau comercializarea ori deținerea unui produs în acest scop sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn, precum și importul, exportul sau tranzitul produselor sub acest semn.
Elementul material al infracțiunii constă în realizarea oricăreia dintre acțiunile prezentate anterior, de oferire, comercializare, deținere în scop de comercializare, oferire ori prestare de servicii, precum și importul, exportul sau tranzitarea produselor care poartă semne contrafăcute.
Calitatea de subiect activ al infracțiunii o poate avea orice persoană fizică sau juridică care comite una dintre modalitățile elementului material. Subiectul pasiv este reprezentat de titularul mărcii, drept subiect pasiv calificat. Și pentru această infracțiune consumatorii au calitatea de subiect pasiv secundar.
Urmarea imediată a acestor infracțiuni constă în comercializarea produselor sau serviciilor cu însemne ale titularilor mărcilor și producerea de prejudicii în sarcina lor.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, aceasta trebuie demonstrată.
Contrafacerea unei mărci reprezintă o practică frecvent întâlnită, cu atât mai mult cu cât oamenii zilelor noastre achiziționează produse și servicii din ce în ce mai mult, deseori, achizițiile fiind bazate exclusiv pe mărcile preferate sau pe mărcile general acceptate ca fiind în trend.
Prin săvârșirea infracțiunilor de contrafacere a unei mărci și de punere în circulație a bunurilor contrafăcute, nu doar destinatarul produsului sau serviciului are de suferit ci și deținătorul mărcii câtă vreme acesta suferă un prejudiciu de imagine, fiindu-i atribuite produse care inundă circuitul comercial și care nu îi aparțin.
Prin urmare, protejarea mărcilor este importantă deoarece acestea oferă consumatorilor garanția caracteristicilor sau calității unui produs, iar titularilor mărcilor li se oferă siguranța că imaginea și brandul pe care le-au clădit nu vor avea de suferit ca urmare a produselor contrafăcute care le poartă marca.
