Impactul si evolutia taxei speciale de mediu

In contextul abordarii unei masuri de protectie a mediului, statul roman a impus proprietarilor de autovehicule provenind dintr-un stat membru taxe succesive ce manifesta un evident caracter ilegal din cel putin doua puncte de vedere: discriminarea contribuabililor platitori ai taxei astfel impuse si neconformitatea acesteia cu dreptul european in vigoare.

Autor: Avocat Andrada Popescu, SCA Piperea si Asociatii

Se dovedeste primordiala marcarea unei riguroase incursiuni in geneza taxelor evocate, in vederea intelegerii semnificatiei si mobilului acestora.

Obligatia fiscala impusa proprietarilor de autovehicule, deghizata intr-o taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule dateaza incepand cu momentul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Actul normativ adus in discutie este Ordonanta de Urgenta nr. 110/2006, care a urmarit efectuarea unor corelatii legislative imperios necesare in vederea aplicarii Codului Fiscal modificat in decursul anilor 2006-2008.

Textul ordonantei a intrat in vigoare incepand cu data de 1 ianuarie 2007, mascat printr-o masura urgenta de acoperire a accizelor impuse in materie.

Asa numita taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule reprezinta, in concret, o taxa de poluare, aplicabila autovehiculelor care se afla in procedura unei prime inmatriculari in Romania.

Aceasta varianta a taxei de poluare a atras dezaprobarea Comisiei Europene, care a declansat, in luna martie 2007, procedura de infringement impotriva Romaniei[1] cu privire la aceasta taxa, solicitand modificarea sistemului de taxare a autovehiculelor, argumentand ca reglementarile actuale sunt discriminatorii in cazul autoturismelor second- hand importate din alte state decat cele apartinand Uniunii Europene.

Comisia Europeana a luat, in decembrie 2007, decizia de a declansa o noua etapa a procedurii de infringement, constand in transmiterea unui aviz motivat cu privire la modificarea taxei.

In continuare, adoptarea acestui text legislativ a marcat incidenta unor divergente asupra problematicii obligatiei fiscale introdusa la pachetul impus pentru dobandirea calitatii de stat membru al Uniunii Europene. Pe fondul unei evidente tensiuni instalate cu privire la problematica legalitatii taxei de poluare si a neconcordantei acesteia cu prevederile dreptului european, care, potrivit Constitutiei, are caracter prioritar, a fost conceputa o taxa similara.

Pe fondul acestei polemici, Guvernul roman a pus in discutie, la 31 martie 2008, o noua varianta a taxei auto, care includea in formula de calcul emisiile poluante. Astfel, inceputul anului 2008 a fost marcat de momentul adoptarii unei noi Ordonante de Urgenta[2] de catre acelasi Guvern, prin care s-a dorit abrogarea articolelor[3] care au instituit clasica taxa speciala de poluare. Noua taxa a purtat denumirea, deloc surprinzatoare, de taxa de poluare pentru autovehicule. Aceasta din urma se impunea cu ocazia unei prime inmatriculari a unui autovehicul in Romania, fara nicio distinctie cu privire la producerea autovehiculului in tara sau in strainatate sau cu privire la vechimea acestuia.

Conform art. 6 din acest act normativ, determinarea cuantumului taxei se realiza conform unor criterii obiective, precum: tipul motorului, capacitatea cilindrica, clasa de poluare, cu luarea in considerare a deprecierii autovehiculelor conform unor coeficienti prestabiliti, inserati in anexa nr. 4 la Ordonanta avuta in discutie. Posibilitatea acordarii unor reduceri intervenea in functie de abaterea de la situatia standard.

Potrivit noii variante, cuantumul taxei crestea pentru masinile noi si scadea pentru cele achizitionate in regim second-hand. Practica a considerat aceasta masura ca una care urmareste sabotarea programului Rabla. Declaratiile alarmiste introduse pe piata domeniului au dus la regandirea strategiei impuse prin aceasta taxa. S-a decis, pe fondul acestor alarmari, triplarea taxei de poluare auto la achizitionarea vehiculelor second-hand de import, incepand cu data de 15 decembrie 2008. Tot de la aceasta data au fost exceptate de la plata taxei automobilele noi Euro 4 cu motor de sub 2.000 cmc[4].

Decizia de contestare a cuantumului taxei atragea, inevitabil, oportunitatea stabilirii unui grad de depreciere prin intermediul unei expertize. In continuare, cel nemultumit de modul de stabilire a taxei se putea adresa instantei[5].

O inovatie introdusa prin Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008 consta in reglementarea expresa a asa numitei taxe reziduale, care instituie posibilitatea, in cazul scoaterii din circulatie a autovehiculului, de restituire a valorii reziduale a taxei, reprezentand taxa care ar fi platita pentru respectivul autovehicul daca acesta ar fi inmatriculat in momentul scoaterii din parcul auto national.

Un beneficiu binevenit este reprezentat, in continuare, de instituirea, in art. 11 din Ordonanta, a posibilitatii restituirii sumei reprezentand diferenta dintre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008 si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor noii ordonante privind taxa de poluare pentru autovehicule.

Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008 a fost revizuita in doua etape la finalul anului 2008, dar impactul interventiilor a fost unul deloc pozitiv fata de dispozitiile dreptului european, motiv pentru care in anul 2009 a existat o noua tentativa de modificare a reglementarilor in materie, manifestata prin doua etape, in aceeasi masura ineficace.

Prin intermediul acestor interventii nu s-a procedat altfel decat prin accentuarea elementelor de discriminare, in sensul ca anumite categorii de autovehicule sunt exceptate, in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009, de la plata taxei de poluare, timp in care se maresc taxele de poluare pe criteriul datei inmatricularii. Aceasta masura s-a luat pe fondul presiunii procedurii de infringement si s-a inlaturat exceptarea de la taxa incepand cu data de 1 ianuarie 2010, prevazuta pentru anumite categorii de autovehicule.

In scopul evitarii discutiilor privitoare la inechitatea masurii adoptate, s-a procedat la acordarea tuturor celor care au achizitionat astfel de autovehicule, pana la data de 31 decembrie 2009, a unui termen de 45 de zile de la intrarea in vigoare a ordonantei, pentru a inmatricula aceste autovehicule in conditii de scutire de taxa.

Textul lacunar al Ordonantei nr. 50/2008 a ridicat multiple critici cu privire la aplicarea sa, intrucat nu realizeaza o diferenta notabila intre vehiculele fabricate in Romania ca stat membru al Uniuni Europene si cele fabricate in alte state membre. Mai mult, dupa cum si Curtea de Justitie de la Luxembourg a constatat intr-o hotarare pronuntata ca urmare a introducerii unei intrebari preliminare de catre Tribunalul Sibiu, regimul de impozitare impus de acest act normativ nu face vreo deosebire nici intre autovehicule in functie de provenienta lor, nici intre proprietarii acestor vehicule, in functie de cetatenia sau nationalitatea lor[6].

Curtea de Justitie a Uniunii Europene statua, printr-o hotarare[7], ca, desi algoritmul de calcul este corect, taxa auto de prima inmatriculare este in multe cazuri prea mare si vine sa descurajeze importul in Romania a unor vehicule aduse din alte state ale Uniunii Europene. Se impunea astfel o noua modificare a taxei avuta in discutie.

Gratie unei noi modificari a Ordonantei de Urgenta nr. 50/2008, odata cu 1 ianuarie 2011, se impun noi dispozitii in materie. In cursul acestui an a fost promovat de catre ministerul Mediului un proiect de Lege vizand instituirea unei noi taxe de poluare. Acest din urma proiect a fost adoptat de catre Senat la data de 31 octombrie 2011, iar la data de 15 decembrie 2011 a primit si votul final din partea membrilor Camerei Deputatilor.

Prin intermediul acestei modificari se impunea o reducere a taxei de poluare cu pana la 25%, dand posibilitatea ca, in cazul in care taxa de poluare platita de la 1 iulie 2008 este mai mare decat cea rezultata din aplicarea acestei legi, contribuabilii sa poata solicita restituirea sumei reprezentand diferenta de taxa platita.

In continuare, s-a stabilit ca taxa va fi platita o singura data, atat pentru autovehiculele noi sau second-hand care sunt inmatriculate pentru prima data in Romania, indiferent daca autovehiculul este produs in strainatate sau in Romania, cat si pentru autovehiculele inmatriculate inainte de 2007 pentru care nu a fost platita o astfel de taxa.

Prin urmare, proiectul in discutie abroga reglementarea originara, introducand o noua grila de calcul a taxei, care va purta denumirea de taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Noua taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei la data de 10 ianuarie 2012 si urma sa intre in vigoare in termen de trei zile de la data publicarii.

O atitudine deloc neasteptata din partea Guvernului a venit, la data de 30 ianuarie 2012, sa anunte suspendarea celei din urma prevederi. Consecinta acestei decizii oferea posibilitatea celor care au inmatriculat autovehicule inainte de 1 ianuarie 2007 de a le vinde pana la sfarsitul anului 2012, scutind cumparatorul unor astfel de autovehicule de plata taxei de poluare auto.

Incepand cu data de 15 martie 2013, taxa de poluare a fost inlocuita cu asa numitul timbru de mediu, reglementat de Ordonanta de Urgenta nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule. Conform prevederilor acestui act normativ, timbrul de mediu este platit o singura data, in urmatoarele situatii: la inmatricularea pentru prima data a unui autovehicul in Romania; cand un autoturism este scos din parcul auto, in cazul in care proprietarului i s-a restituit valoarea reziduala a timbrului; cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate, in cazul masinilor rulate pentru care nu a fost achitata nicio taxa de poluare/inmatriculare sau in cazul celor pentru care s-a dispus de catre instanta restituirea sau inmatricularea fara plata unei taxe de poluare/inmatriculare. In luna aprilie a anului 2013, OUG nr. 9/2013 a fost aprobata prin lege[8] de catre Parlamentul Romaniei, cu timide modificari. Astfel, prevederile sale generale continua a fi in vigoare.

Practic, putem afirma ca timbrul de mediu este inlocuitorul taxei auto 2012 si isi propune sa elimine criteriile discriminatorii ale formulelor anterioare. Acest din urma timbru se aplica atat vehiculelor inmatriculate in Romania, cat si vehiculelor importate din alte state care vor fi inmatriculate in Romania.

Ca si cum instituirea timbrului de mediu nu ar fi fost suficienta, se impune si o procedura preliminara achitarii acestei taxe, ce presupune obtinerea unei decizii de plata a timbrului de mediu, emisa de ANAF, si pentru care este necesara prezentarea unei carti de identitate si a unui set complet de acte ale vehiculului.

Preocuparea excesiva a autoritatilor statale in ceea ce priveste modificare acestei taxe nelegale s-a tradus recent si prin implementarea intempestiva a unor reglementari ce impun esalonarea la plata. Textul de lege adus in discutie este O.G. nr. 8/ 2013 pentru modificarea si completarea unor acte normative si alte masuri fiscal-bugetare.

Acesta prevede la articolul XV ca plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect restituirea taxei de poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobanzile calculate pana la data platii integrale si cheltuielile de judecata, precum si alte sume stabilite de instantele judecatoresti, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora.

Aceste dispozitii au fost instituite in mod abuziv, intrucat aceste taxe au fost achitate in mod integral, intr-o singura transa, de catre platitori de buna-credinta, in scopul inmatricularii autoturismelor personale. Prin impunerea acestor prevederi s-ar crea un regim profund injust, contrar drepturilor si intereselor cetatenilor unui stat democratic, intrucat se dispune obligarea la acceptarea platii esalonate a unor sume achitate cu titlu nedatorat.

In continuare, art. 21 alin. 3 din Constitutia Romaniei recunoaste oricarui cetatean dreptul la un proces echitabil, drept reglementat si recunoscut si prin intermediul art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care presupune, implicit, solutionarea procedurilor judiciare si a celor postjudiciare conform dispozitiilor legale in vigoare. Or, odata cu impunerea acestei modalitati de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxa de poluare, contribuabilii s-ar afla intr-o situatie injusta de imposibilitate de a-si recupera sumele cuvenite intr-o singura transa, ci vor fi obligati sa astepte o perioada de peste 5 ani in scopul obtinerii acestora.

Un aspect profund discutabil in aceasta chestiune deriva si din incalcarea vadita a dispozitiilor legale cu privire la dreptul de proprietate, prevazut in mod expres in art. 44 din Constitutia Romaniei, care statueaza ca dreptul de proprietate privata, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Astfel, creantele asupra statului sunt considerate bunuri in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO si intra sub protectia dispozitiilor constitutionale cu relevanta in materia dreptului de proprietate.

Raportat la prevederile art. XV din OUG nr. 8/2014, se poate retine si nerespectarea termenului rezonabil instituit atat la nivel national, cat si la nivelul Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Problema care se impune a fi discutata este cu privire la termenul pe parcursul caruia se rasfrange esalonarea prevazuta de dispozitiile acestei din urma ordonante. Astfel, instituirea unui termen de 5 ani in cadrul carora se doreste restituirea sumelor achitate cu titlu nedatorat are menirea de a prelungi asteptarea platitorului, care va reusi sa intre in posesia sumelor cuvenite abia in decursul a 6-7 ani, calculati de la data intentarii cererii de restituire a taxei de poluare.

Cu alte cuvinte, incercarea Guvernului de a esalona la plata sumele aferente taxei de poluare este ilegala, atat pentru motivul unei tentative de a evita aplicarea unor prevederi constitutionale recunoscute la nivelul statului de drept roman, cat si pentru neconformarea la decizia pronuntata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in luna februarie[9], cu privire la incompatibilitatea taxei de poluare cu dispozitiile europene in vigoare.

Aceasta ordonanta este subiectul unor exceptii de neconstitutionalitate, ridicate inca de la data intrarii sale in vigoare. Solutionarea acestora in mod favorabil nu reprezinta decat o speranta legitima a contribuabililor de a-si vedea recunoscute drepturile fundamentale.

In concret, la data de 10 februarie 2014, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis ca taxa de poluare instituita in 2012 incalca legislatia europeana.

Problema care s-a dorit a fi discutata la nivelul instantei europene a fost cu privire la caracterul discriminatoriu al reglementarilor in materie. Intrucat nu sunt indeplinite conditiile pentru strategia unei discriminari directe, s-a considerat ca un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.

Pentru a concluziona, instanta europeana a abordat chestiunea neutralitatii taxei. In aceasta privinta, Curtea de la Luxembourg a constatat ca reglementarea romana este in conformitate cu dreptul Uniunii, intrucat ia in calcul, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea vehiculului si asigura astfel ca aceasta taxa nu depaseste valoarea reziduala in valoarea vehiculelor de ocazie similare, care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse acestei taxe cu ocazia inmatricularii lor.

In continuare, Curtea constata ca reglementarea romaneasca are ca efect faptul ca vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si o uzura importante sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piata, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala.

In mod evident, Curtea apreciaza ca dreptul Uniunii se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala[10].

In pofida acestei aprecieri, Curtea interpreteaza, in baza principiilor protectiei mediului si ale dreptului european, ca articolul 110 TFUE[11] obliga fiecare stat membru sa aleaga taxele aplicate autovehiculelor si sa le stabileasca regimul astfel incat acestea sa nu aiba ca efect favorizarea vanzarii vehiculelor de ocazie nationale si descurajarea, in acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare[12].

Motivarea hotararilor preliminare de catre Curtea europeana sustine, fara echivoc, opinia cu privire la predominantul caracter ilegal al taxei de poluare, privit prin prisma caracterului discriminatoriu pe care il releva impunerea obligatiei fiscale numai asupra autovehiculelor second-hand achizitionate de pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, ce trebuie inmatriculate pentru prima data in Romania. Elementul discriminatoriu este constatat, in mod indubitabil, prin intermediul masurilor luate cu privire la achizitionarea autovehiculelor second-hand de pe piata interna.

Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene si-a indreptat atentia si asupra posibilitatii de a recupera dobanda aferenta sumelor platite de catre contribuabili cu titlul generic de taxa de poluare. Astfel, Curtea a statuat in cauza C-565/11[13] ca dobanzile aferente unor taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii Europene trebuie restituite contribuabilului, intrucat doar asa se poate considera ca a fost reparat in mod integral prejudiciul cauzat acestuia prin perceperea unei taxe cu incalcarea dreptului european prioritar. Mai mult, instanta europeana a stabilit in cuprinsul hotararii pronuntate si modalitatea in care se calculeaza dobanda astfel datorata, care se cuvine contribuabilului de la data perceperii taxei respective de catre autoritatile statele si pana la restituirea efectiva a acesteia.

Aceasta interpretare a fost reprodusa intr-o hotarare nationala, pronuntata recent de catre Tribunalul Mehedinti[14], prin care se admit pretentiile contribuabilului de a beneficia de restituirea integrala a taxei platite in temeiul unei legislatii care incalca ordinea juridica primara a Uniunii Europene. Integralitatea sumei de restituit se traduce atat prin includerea in cuantumul sau a taxei platita cu titlu nedatorat, cat si a dobanzilor aferente acesteia din urma.

In continuare, jurisprudenta Curtii europene se dovedeste constanta in recunoasterea dreptului contribuabilului indreptatit la restituire de a beneficia de repararea prejudiciului care i-a fost cauzat, in mod integral. Astfel, prin hotararea pronuntata in afacerea Francovich[15] Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat ca statele membre sunt obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin incalcari ale dreptului Uniunii Europene, in concret a art. 110 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene.

Ba mai mult, prin hotararea pronuntata in cauza Bracherie du pêcheur SA[16], Curtea de la Luxemburg a hotarat ca repararea prejudiciilor trebuie sa fie adaptata prejudiciului suferit si sa asigure o protectie efectiva a dreptului incalcat.

In egala masura, prin hotararea pronuntata in cauza Metallgesellschaft[17], referindu-se la taxele percepute de un stat membru cu incalcarea dreptului unional, Curtea a prevazut ca statul este obligat sa restituie aceasta taxa si ca dreptul la rambursare reprezinta consecinta si completarea drepturilor conferite particularilor de dreptul Uniunii Europene.

Indubitabil, odata cu declararea de catre instanta europeana a taxei de mediu ca fiind prelevata in mod ilegal de catre stat, s-a consolidat si viziunea asupra recuperarii acesteia, in temeiul dispozitiilor juridice cu privire la plata lucrului nedatorat (intrucat statul a preluat suma de bani reprezentand contravaloarea taxei de mediu in ciuda cunoasterii situatiei ilegalitatii impunerii) si a imbogatirii fara justa cauza (se mareste un patrimoniu prin dobandirea unei valori apreciabile in bani si se micsoreaza patrimoniul contribuabilului, ca o consecinta a maririi celui a institutiei publice).

Contrar rationamentului expus anterior, in prezent, aprecierea Curtii de Justitie este diferita, din moment ce intr-o hotarare[18] avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Brasov, Curtea europeana statueaza ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul: ca nu se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe autovehicule care se aplica autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru si autovehiculelor deja inmatriculate in statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri in acelasi stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urma.

In continuare, Curtea apreciaza ca acelasi articol 110 TFUE se opune ca statul membru respectiv sa scuteasca de aceasta taxa autovehiculele deja inmatriculate pentru care a fost platita o taxa in vigoare anterior declarata incompatibila cu dreptul Uniunii.

Intr-un mod diform si cu titlu de noutate, Curtea intelege sa aduca in discutie repercusiunile economice (considerate grave avand in vedere dificultatile economice ale Romaniei[19]) care pot decurge dintr‑o incompatibilitate cu articolul 110 TFUE a acestui regim de taxare. Or, potrivit estimarilor Guvernului roman, restituirea cu dobanda a sumelor percepute in temeiul legislatiei nationale[20] s‑ar ridica la suma de 181.349.488,05 RON.

Recenta consideratie a Curtii de Justitie vine sa deprime ambitia contribuabililor supusi acestei reglementari, motiv pentru care apreciem ca numeroasele interventii si modificari intervenite cu privire la taxa auto nu fac altceva decat sa participe la discredibilizarea legislatiei in materie, dar si a pietei auto interne[21].

[1] Ioana Popa, Istoria taxei auto.
[2] Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008 din data de 21 aprilie 2008, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 327 din 25 aprilie 2008.
[3] Art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
[4] Ioana Popa, Istoria taxei auto.
[5] Ion Pacuretu Canache, Consideratii teoretice si practice in legatura cu admisibilitatea actiunilor pentru restituirea taxei pe poluare.
[6] Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene din 7 iulie 2011 in Cauza C-263/10 Nisipean, pct. 17 lit. 2.

[7] Hotararea publicata la data de 17 aprilie 2011.
[8] Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
[9] Decizia CJUE data in cauzele conexate C-97/13 si C-214/13, ce au avut ca obiect cereri de decizie preliminara formulate de Tribunalul Sibiu si de Curtea de Apel Bucuresti.
[10] Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene din 08 aprilie 2011 in Cauza C-29/11 Sfichi, pct. 27.
[11] Tratatul de Functionare a Uniunii Europene.
[12] Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene din 07 aprilie 2011 in Cauza C-402/09 Tatu, pct. 56.
[13] Cauza Mariana Irimie impotriva Administratiei Finantelor Publice Sibiu, Administratiei Fondului pentru Mediu, pronuntata la data de 18 aprilie 2013.
[14] Sentinta nr. 2994/2014, pronuntata in sedinta publica la data de 5 noiembrie 2014.
[15] Cauzele reunite C-6/90 si C-9/90, Andrea Francovich, Danila Bonifaci si altii contra Italiei.
[16] Cauza C-46/93, Bracherie du pêcheur SA si Bundersrepublik Deutschland.
[17] Cauza C-397/98, Metallgesellschaft Ltd and Others.
[18] Cauza C‑76/14, Mihai Manea impotriva Institutiei Prefectului – Judetul Brasov – Serviciul public comunitar regim de permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor, din data de 14 aprilie 2015.
[19] Pct. 56 din Hotararea pronuntata in cauza Manea, mai sus amintita.
[20] Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
[21] Cu privire la acest aspect, s-a afirmat ca: “O piata auto stabila cu o crestere sanatoasa poate fi creata la intersectia a trei factori: incurajarea tranzactiilor si nu taxarea excesiva, mediu legal favorabil si, nu in ultimul rand, crearea cadrului potrivit pentru o concurenta loiala”, a declarat Mihai Cune, Business Manager Autovit.ro.