Autor: Av. Rebecca Popescu, Senior Asssociate GMCID
Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 43/2025 s-a admis excepția de neconstituţionalitate a dispozițiilor art. 21 alin.(6) din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.111/2017, Curtea Constituțională constatând neconstituționalitatea sintagmei „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia”.
1. Decizia Curții Constituționale a României vine în contextul practicii consolidate a Curții Europene a Drepturilor Omului care a acordat reclamanților despăgubiri calculate la momentul pronunțării hotărârii, precum și la starea actuală a imobilelor, iar nu la cea de la momentul preluării abuzive, cum prevedea în mod inechitabil legislația românească.
2. Constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 s-a realizat după 12 ani de la data intrării în vigoare a legii nr. 165/2013 și după pronunțarea unui număr de 81 de decizii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013.
3. Consecința primordială a constării neconstituționalității dispozițiilor art. 21 alin.(6) din Legea nr.165/2013 constă în încetarea efectelor juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia” din cuprinsul dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 constatată ca fiind neconstituţională este suspendată de drept.
4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, au fost criticate dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.111/2017 și cum au fost interpretate prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sub aspectul calculării despăgubirii cuvenite pentru imobilele preluate în mod abuziv de statul român în perioada comunistă prin raportare la caracteristicile tehnice și la categoria de folosință pe care acestea le aveau la data preluării.
5. Curtea Constituțională a reținut că în mod obiectiv există o diferență între valoarea imobilului pe care persoana îndreptățită o obține atunci când restituirea se face în natură, cu toate caracteristicile constructive și urbanistice de la data când acesta reintră în posesia persoanei îndreptățite, pe de o parte, și valoarea pe care ar obține-o în cazul în care imobilul nu mai poate fi restituit efectiv, în natură, ci se acordă despăgubiri, calculate însă prin raportare la caracteristicile tehnice ale imobilului şi la categoria de folosinţă pe care acesta le avea la data preluării abuzive, nesocotindu-se astfel prevederile referitoare la egalitatea în drepturi și dreptul la proprietatea privată, consacrate de Constituția României.[1]
6. Un aport covârșitor asupra analizei constituționalității dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 au avut-o noile statuări ale Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională reținând că statuările C.E.D.O. susțin cu și mai multă fermitate ideea neconstituționalității modului de calcul al despăgubirii cuvenite prin luarea în considerare a caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia.[2]
7. Decizia Curții Constituționale a României nr. 43/2025 vine după aproximativ 12 ani de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, constituționalitatea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 făcând obiectul a 81 de decizii CCR, existând de asemenea decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv recursuri în interesul legii și decizii privind dezlegarea unor chestiuni de drept.
8. Cu titlu de exemplu, menționăm Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că „Dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016 [aprobată prin Legea nr.111/2017], se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate”
9. Cu ocazia constatării neconstituționalității dispozițiilor art.21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr. 43/2025 că în ceea ce privește Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că „Dispozițiile art.21 alin.(6) din Legea nr.165/2013, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.98/2016 [aprobată prin Legea nr.111/2017], se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate”, Curtea Constituțională apreciază că nu poate fi examinată separat de textul a cărei neconstituționalitate urmează să fie constatată în cauza de față, absorbindu-se în conținutul normativ al acestuia, prin simplul fapt că este o decizie de interpretare a respectivelor prevederi legale. Astfel, odată constatată neconstituționalitatea textului interpretat, decizia Înaltei Curți își pierde individualitatea, existența sa fiind indisolubil legată de cea a textului a cărui aplicare o clarifică.”[3]
10. Parcursul legislativ al dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013 a fost unul sinuos, marcat de numeroase modificări legislative, excepții de neconstituționalitate, recursuri în interesul legii, decizii privind dezlegarea unor chestiuni de drept, dintre care amintim cu titlu de exemplu următoarele acte normative modificatoare ale dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, respectiv:
- Modificarea intervenită prin Legea 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016;
- Modificarea intervenită prin Legea nr. 22/2020;
- Modificarea intervenită prin Ordonanța de urgență nr. 72/2020;
- Modificarea intervenită prin Legea nr.219/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi instituirea unor măsuri tranzitorii.
11. Salutăm decizia Curții Constituționale, care a constatat după 12 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 neconstituționalitatea sintagmei „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia” din cuprinsuldispozițiilor art. 21 alin. (6), însă în mod regretabil dosarele care au fost soluționate în mod definitiv până la data pronunțării Deciziei Curții Constituționale, nu beneficiază de efectele Deciziei nr. 43/2025.
Sigura excepție o vizează calea de atac extraordinară a revizuirii, prevăzută de dispozițiile art. 509 și urm. din Codul de procedură civilă, însă exclusiv în cazurile în care, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză.
12. În loc de concluzie
Curtea Constituțională a reținut în mod expres că Parlamentul trebuie să reconfigureze prevederile relevante în materie astfel încât să realizeze corecția necesară pentru a reglementa soluții legislative adecvate în ceea ce privește criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirilor. Un astfel de demers este indispensabil în vederea stabilirii unui just echilibru între, pe de o parte, interesul persoanelor îndreptățite la obținerea de despăgubiri într-un cuantum rezonabil și satisfăcător, care să nu frizeze derizoriul, dar care, în același timp, să evite îmbogățirea fără justă cauză, și, pe de altă parte, să țină seama de capacitatea financiară a statului de a susține plata despăgubirilor.[4]
[1] A se vedea paragraful 31 din Decizia Curții Constituționale a României nr. 43/2025
[2] A se vedea paragraful 38 din Decizia Curții Constituționale a României nr. 43/2025
[3] A se vedea paragraful 39 din Decizia Curții Constituționale a României nr. 43/2025
[4] A se vedea paragraful 42 din Decizia Curții Constituționale a României nr. 43/2025
