Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotarat ca, in conditiile in care organul fiscal competent nu a solutionat pe fond contestatia fiscala privind suma de plata reprezentand obligatii fiscale accesorii, in mod gresit prima instanta a admis actiunea reclamantei, anuland decizia fiscala si exonerand-o de la plata acestei sume, pe motiv ca reclamanta nu o datoreaza ca urmare a relei-credinte manifestate in conduita autoritatii fiscale.
In acest sens, Inalta Curte a retinut ca, procedand in acest mod, instanta de fond s-a substituit autoritatii fiscale competente care nu a analizat pe fond contestatia fiscala, ci raportandu-se la prevederile art. 214 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. (art. 277 alin. 1 lit. b) NCPF), a dispus suspendarea solutionarii contestatiei fiscale pana la solutionarea altor dosare. Pe de alta parte, Inalta Curte a retinut ca, insasi solutia de suspendare a solutionarii contestatiei fiscale, dispusa de organul fiscal, este netemeinica si nelegala, intrucat dosarele in vederea carora s-a dispus suspendarea erau solutionate irevocabil, iar exercitarea unor cai de atac extraordinare de retractare nu justifica suspendarea contestatiei fiscale. Prin urmare, Inalta Curte a modificat sentinta recurata in sensul ca a obligat autoritatea fiscala sa solutioneze contestatia fiscala privind suma reprezentand obligatii de plata accesorii. (Decizia nr. 1530 din 1 aprilie 2015 pronuntata in recurs de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie avand ca obiect anulare decizie fiscala).
