Autor: Edwina Udrescu, Senior Associate, Wolf Theiss
În ultimii ani, dezvoltarea pieţei de energie regenerabilă a fost favorizată de câţiva factori esenţiali precum: (i) progresul în tehnologie care a dus la scăderea costurilor de capital prin folosirea unei tehnologii mai eficiente şi mai ieftine, (ii) suportul politic al UE prin Green Deal sau „acţiunile necesare pentru atingerea obiectivului UE pentru o economie durabilă” şi (iii) implicarea României prin actualizarea politicilor interne şi a legislaţiei în domeniul energiei. Astfel, adoptarea recentă a Planului Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice 2021-2030 (PNIESC), precum şi pregătirea unui cadru legislativ pentru implementarea unei noi forme de sprijin bazată pe mecanismul contractelor pentru diferenţă privind susţinerea producţiei electrice cu emisii reduse de carbon, reprezintă un pas înainte pentru asigurarea unui climat investiţional relativ stabil pentru investitorii din energie.
PNIESC recent adoptat prin HG 1076/2021 (în vigoare din 8 octombrie 2021) face referire, printre altele, la două chestiuni importante pentru vitalizarea sectorului energetic: (1) implementarea mecanismului „Contracte pentru Diferență” („CfD”) care va oferi sprijin în atingerea țintelor SRE pentru anul 2030 prin aducerea unei siguranțe și stabilități a veniturilor producătorilor şi (2) încheierea contractelor de vânzare a energiei electrice pe termen lung cu clienții (PPA) în afara piețelor centralizate, limitat pentru moment doar la proiectele puse în functiune după data de 1 iunie 2020.
Aşa cum este definit în Memorandum-ul Guvernului României, Contractul pentru Diferență este un mecanism de piață care funcționează prin stabilizarea veniturilor pentru producători, la un nivel de preţ fix cunoscut sub numele de „preţ de exercitare”, acesta reprezentând, la nivel general, preţul final pe MWh pe care investitorul îl va obține ca urmare a aplicării CfD.
Preţul de exercitare este un preţ al energiei electrice care reflectă costul investiţiei într-o anumită tehnologie și este stabilit, în general, în urma licitaţiilor derulate pentru acordarea sprijinului de tipul CfD sau prin negociere directă, în cazul unor proiecte unice precum Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă.
Pentru moment, propunerea Ministrului Energiei pentru organizatorul de licitaţii este operatorul de sistem, Transelectrica.
Producătorii vor obține venituri din vânzarea de electricitate pe piaţa competitivă, iar în cazul în care preţul obținut de ei pe piață este sub prețul de exercitare, vor primi o diferență până la atingerea prețului de exercitare. Plăţile vor fi efectuate de către o entitate intitulată Contraparte, la acest moment, propunerea Ministerului Energiei pentru aceasta functie fiind OPCOM.
Mecanismul de tip CfD nu garantează vânzarea energiei electrice produse, ci numai prețul de exercitare, cu corecțiile aferente, obligaţiile vânzării energiei electrice fiind preluate exclusiv de către dezvoltatorul proiectului prin ofertarea energiei produse direct în piaţă.
Prin acest mecanism de piaţă, beneficiarii de CfD vor avea certitudinea obţinerii unui anumit nivel de venituri, care garantează recuperarea investiţiei iniţiale.
Însă, ceea ce trebuie să reţină din timp producătorii de energie sunt câteva aspecte contractuale relevante alocării riscurilor precum şi alte informaţii utile în cazul în care decid să concureze pentru a beneficia de mecanismul de finanţare CfD.
Contractul CfD este un contract de drept privat ce se va încheia între un producător de energie electrică cu emisii scăzute de carbon şi Contraparte. Contractul va avea o durată determinată, aceasta fiind egală cu perioada de recuperare a investiţiei coroborată cu perioada de viaţă.
În ţările europene, cel mai uzitat criteriu de selecţie a proiectelor este preţul pe MWh.
De asemenea, este posibila instituirea unei garanţii de participare pentru licitaţiile pentru CfD cu scopul de a asigura participarea unor oferte credibile, de exemplu, 10 EUR pe KW sau 1% din capex.
Dar înainte de a participa la mecanismul CfD, producatorul de electricitate trebuie să fie eligibil. Astfel, criteriile de eligibilitate ale unui proiect vor fi stabilite în cadrul unor regulamente de alocare. Condiţiile de selecţie vor include aspecte tehnologice, mărimea proiectului respectiv, capacitatea instalată estimată a proiectului, locaţie, situaţia financiară a ofertantului, dar şi aspecte precum obţinerea unor autorizaţii şi avize tehnice de racordare.
În ceea ce priveşte momentul semnării contractului pentru acordarea de sprijin prin intermediul CfD, menţionăm faptul că nu este obligatorie începerea construcţiei proiectului la momentul semnării contractulu,i însă va fi solicitată data de punere în funcţiune a proiectului sau o perioadă de timp în jurul acestei date, atenuând astfel riscul asociat unei eventuale întârzieri. Această fereastră de timp privind punerea în funcţiune va fi un parametru cheie în Contractul pentru Diferenţe pe care îl încheie investitorul.
Având în vedere abordările întâlnite în diferite ţări unde au fost deja implementate CfD, trebuie cunoscut faptul că producatorul de electricitate îşi asumă contactual o serie de riscuri. Astfel:
- CfD nu va garanta vânzarea energiei electrice produse, ci numai preţul de exercitare (cu ajustările aferente) obligaţiile vânzării electricităţii fiind preluate exclusiv de către dezvoltatorul proiectului.
- Însă riscul cel mai ridicat, dar care este în acelaşi timp asumat de către producător, îl reprezintă situaţia în care randamentele preconizate sunt mai mari decât rata minimă de câştig acceptată de investitor.
Astfel, în condiţiile schemei CfD, rata de câştig este una minim acceptată de către investitor, aceasta fiind definită ca rata minimă a randamentului pentru care investitorii ar fi dispuşi să investească într-un anumit tip de proiect de investiţii. Experţii au identificat o rată de căştig minim acceptabilă între 1,7% şi 0,85% în funcţie de tipul de tehnologie evaluat. În schimb, dacă preţul obţinut de ei prin vânzarea de energie electrică pe piaţa concurenţială este mai mare decât preţul de exercitare, producătorii beneficiari ai CfD, trebuie să ramburseze către Contraparte diferenţa respectivă, până la nivelul preţului de exercitare.
Finantarea CfD se face prin colectarea din facturile clienţilor finali, adică printr-o contribuție impusă tuturor consumatorilor de energie electrică, inclusă ca poziţie separată în factură. Clienţii finali suportă colectarea atât pentru asigurarea fondurilor necesare funcţionării sistemului CfD cât şi pentru rezerva de lichidităţi de care are nevoie Contrapartea. De asemenea, eventualele fonduri suplimentare care ar rezulta din veniturile returnate de către beneficiari vor fi incluse în fondul de plată a Contrapărţii.
Riscul asociat ajustării preţurilor în funcţie de inflaţie: protecţia împotriva riscului de inflaţie poate oferi doar o protecţie parţială împotriva riscului valutar, care nu va fi eliminat complet. Bugetele alocate diferenţiat pe tehnologii vor fi indexate anual în funcţiie de inflaţie.
De asemenea, va fi permisă ajustarea preţurilor de exercitare în cazul anumitor schimbări legislative „acceptabile” care le permite producătorilor să beneficieze de compensări specifice în cadrul CfD. Cu siguranţă termenul „acceptabil” („reasonable„) va lăsa loc multor interpretări ale clauzelor contractuale, interpretări ce pot genera chiar dispute între părţi. Sub aspectul soluţionării disputelor, din experienţa europeană în astfel de contracte, modalitatea preferată de producători pentru soluţionarea disputelor este cea a arbitrajului.
Un alt risc asumat de către producători este riscul asociat cu restricţia de sistem. Este vorba de situaţia în care producţia de energie este restricţionată în a fi preluată în cadrul reţelei electrice, astfel, producătorul poate beneficia de condiţii contractuale „acceptabile” în circumstanţe clar specificate.
În concluzie, mecanismul CfD este aşteptat de investitorii în energie care îşi vor concentra mai mult atenţia pe veniturile garantate şi care vor fi dispuşi să accepte un contract cadru impus cu riscurile aferente. Implementarea CfD reprezintă un efort pentru a stimula protejarea mediului prin energie curată, însă un mecanism de tip CfD este viabil doar în condiţiile în care pieţele de energie au atins un anumit nivel de maturitate care asigură viabilitatatea şi eficienţa mecanismului. În plus, garantarea veniturilor producătorilor din energie curată, prin mecanismul CfD, reprezintă un factor important de bancabilitate pentru proiectele eligible.
