Material realizat de Diana Agafitei, Managing Associate
Prin Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020, de instituire a stării de urgență, ale cărui efecte au fost prelungite prin Decretul Președintelui României nr. 240/15.04.2020, se reglementează o serie de măsuri cu caracter excepțional, limitate în timp la această perioadă, cu impact asupra cauzelor în materie civilă, precum și asupra activității instanțelor de judecată. Aceste măsuri au, cu precădere, rolul asigurării unui echilibru între diminuarea riscurilor de natură medicală și, respectiv, derularea în continuare a activității judiciare în anumite cauze.
Ce se întâmplă cu procesele civile pe durata stării de urgență?
În ceea ce privește cauzele în materie civilă, regula este că, pe durata stării de urgență, intervine suspendarea de plin drept a majorității covârșitoare a procedurilor litigioase, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop. Ca atare, în virtutea acestor reglementări, toate dosarele civile aflate pendinte pe rolul instanțelor de judecată, cu excepția celor care presupun urgență deosebită, sunt temporizate la acest moment. Aceasta implică, în concret, în funcție de practica fiecărei instanțe în parte, fie amânarea, din oficiu, a cauzelor și acordarea unui nou termen de judecată ulterior momentului preconizat pentru încetarea stării de urgență, fie, după caz, constatarea intervenirii de plin drept a suspendării cauzelor.
Deși activitatea de judecată este sistată temporar în ceea ce privește cauzele considerate ca necomportând o urgență deosebită, acest lucru nu înseamnă că instanțele nu se pot, totuși, pronunța în cauzele rămase în pronunțare sau nu pot continua activitatea de redactare și comunicare a hotărârilor judecătorești. De asemenea, pe durata stării de urgență, pot fi înregistrate noi acțiuni (de preferabil, prin intermediul mijloacelor electronice), inclusiv din categoria cauzelor non-urgente, cu mențiunea că, în această perioadă, procedura privind verificarea cererii de chemare în judecată și regularizarea acesteia nu este parcursă (după cum nu este îndeplinită nici procedura de comunicare a acțiunii către partea adversă), urmând să fie îndeplinită după încetarea acestei stări. În egală măsură, pe durata stării de urgență, pot fi înregistrate și căile de atac exercitate în această perioadă, urmând ca dosarele care nu se judecă pe durata stării de urgență să fie înaintate instanței de control judiciar ulterior expirării măsurilor restrictive.
Din perspectivă procedurală, judecarea proceselor civile va fi reluată din oficiu, urmând ca, în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență, instanțele de judecată să stabilească noi termene în dosarele suspendate, fără ca partea interesată să aibă obligația să depună vreo cerere în acest scop (urmând numai să fie citată pentru noul termen de judecată).
Ce cauze soluționează, totuși, instanțele de judecată pe durata stării de urgență?
Cu titlu de excepție, s-a reglementat că, pe durata stării de urgență, nu intervine suspendarea de drept într-o serie de cauze considerate ca având urgență deosebită. Spre deosebire de situația procedurilor penale, nu sunt prevăzute în mod expres în cele două decrete cauzele care sunt soluționate în continuare pe perioada stării de urgență, acestea fiind stabilite fie de colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru cauzele de competența acesteia, fie de colegiile de conducere ale curților de apel pentru cauzele de competența lor și pentru cauzele de competența instanțelor care funcționează în circumscripția lor teritorială, cu posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a da îndrumări, în scopul asigurării unei practici unitare.
Punctual, Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează, pe durata stării de urgență, numai următoarele cauze: (1) cererile privind suspendarea executării hotărârii în materie civilă; (2) contestațiile la tergiversarea procesului; (3) conflictele de competență; (4) orice alte cauze, înregistrate la nivelul tuturor secțiilor și formațiunilor de judecată, în care judecata se desfășoară fără citarea părților, inclusiv cererile de recurs în interesul legii sau de dezlegare a unor chestiuni de drept; (5) cererile privind declararea ca indezirabil a unui cetățean străin, prevăzute de O.U.G. nr. 194/2002[1]; (6) ordonanțe președințiale având ca obiect asigurarea medicamentelor în regim de compensare, fără contribuție personală, conform H.G. nr. 720/2008[2]; (7) cauzele care au ca obiect „delegarea instanței” și (8) orice alte cereri care vizează situații excepționale, implicând o urgență deosebită.
La nivelul instanțelor inferioare, nu a fost însă un consens privind cauzele considerate ca având urgență deosebită, sens în care a intervenit Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, având în vedere necesitatea asigurării unei practici unitare, cu privire la modul de stabilire a cauzelor care se judecă pe durata stării de urgență, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru Judecători nr. 417/24.03.2020, au fost stabilite cauzele care se soluționează de către fiecare instanță.
Astfel, judecătoriile soluționează în această perioadă: (1) ordinele de protecție; (2) cererile privind tutela/curatela; (3) cererile privind internarea medicală nevoluntară; (4) ordonanțele președințiale; (5) cererile privind suspendarea provizorie a executării silite; (6) cererile privind încuviințarea executării silite; (7) măsurile asigurătorii; (8) asigurările de dovezi; (9) incidentele procedurale în cauze care se judecă pe durata stării de urgență, inclusiv cererile de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii; (10) orice alte cereri care vizează situații excepționale, care pot fi considerate de urgență deosebită.
La nivelul tribunalelor sunt judecate: (1) cererile privind suspendarea executării hotărârilor; (2) cererile privind suspendarea provizorie a executării silite; (3) măsurile de protecție a minorilor; (4) măsurile asigurătorii; (5) cererile privind suspendarea executării provizorii; (6) ordonanțele președințiale; (7) asigurările de dovezi; (8) cererile privind tutela/curatela; (9) ordinele de protecție; (10) cererile privind suspendarea executării actului administrativ; (11) litigiile privind achizițiile publice care privesc strict produsele medicale și alte achiziții în domeniul stării de urgență, precum și cele care decurg din executarea acestor contracte sau care vizează aplicarea unor măsuri în domeniul stării de urgență; (12) cererile privind insolvența persoanei juridice întemeiate pe art. 66 alin. (11) din Legea 85/2014[3]; (13) conflictele de competență și incidente procedurale în cauzele care se judecă pe durata stării de urgență, inclusiv cererile de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii; (14) orice alte cereri care vizează situații excepționale, care pot fi considerate de urgență deosebită.
Iar, la nivelul curților de apel, sunt soluționate pe perioada stării de urgență: (1) cererile privind suspendarea executării hotărârii; (2) măsurile de protecție a minorilor; (3) măsurile asigurătorii; (4) ordonanțele președințiale; (5) asigurările de dovezi; (6) cererile privind suspendarea executării actului administrativ; (7) litigiile privind achizițiile publice care privesc strict produsele medicale și alte achiziții în domeniul stării de urgență, precum și cele care decurg din executarea acestor contracte sau care vizează aplicarea unor măsuri în domeniul stării de urgență; (8) litigiile care privesc regimul străinilor, întemeiate pe O.U.G. nr. 194/2002; (9) cererile de strămutare, conflicte de competență și incidente procedurale în cauzele care se judecă pe durata stării de urgență, inclusiv cererile de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii; (10) orice alte cereri care vizează situații excepționale, care pot fi considerate de urgență deosebită.
Din perspectiva regulilor de procedură (speciale) aplicabile în această perioadă, ca o noutate în materie civilă, instanțele judecătorești pot dispune ca desfășurarea ședinței de judecată în cauzele de urgență deosebită să se realizeze prin videoconferință. Această modalitate de desfășurare a proceselor civile, deși stabilită actualmente doar pentru cauzele susceptibile să se judece pe durata stării de urgență, este, prin excelență, binevenită, pe de o parte, din rațiuni care țin de siguranța medicală, dar și, pe de altă parte, pentru faptul că, pe viitor, poate antrena o reconsiderare a coordonatelor procesului civil și extinderea acestei modalității de desfășurare a ședinței de judecată și la alte procese civile. De altfel, la nivelul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, se derulează deja, în mod constant, ședințele de judecată în această modalitate[4].
Cu titlu exemplificativ, în ceea ce privește instanțele ordinare, Înalta Curte de Casație și Justiție a desfășurat prin videoconferință ședințe ale completului pentru soluționarea recursului în interesul legii și ale completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. La fel, la nivelul Tribunalului București, prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 10/07.04.2020, au fost luate o serie de măsuri pentru soluționarea prin videoconferință a cauzelor care se judecă pe durata stării de urgență în materie non-penală.
Care este soarta executărilor silite pe durata stării de urgență?
Referitor la activitatea de executare silită, se permite continuarea activităților de executare silită, însă în anumite condiţii, respectiv numai dacă pot fi respectate regulile de disciplină sanitară anunțate de Comitetul Național privind Situațiile Speciale de Urgență. Astfel, măsurile și actele de executare care pot fi realizate prin mijloace de comunicare electronică, precum instituirea unor popriri asupra disponibilităților bănești din conturilor bancare, vor putea fi dispuse în continuare în această perioadă.
Însă, conducerea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, prin Decizia Biroului Executiv al Consiliului Uniunii, a decis suspendarea evacuărilor silite pe durata instituirii stării de urgență în România. Pe lângă suspendarea evacuărilor, conducerea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești a decis ca executorii judecătorești să suspende toate procedurile de executare silită directă (precum lăsarea posesiei unui bun, predarea unui bun, desființarea unei construcții etc.)[5].
În materie fiscală, sunt stabilite măsuri de favoare, fiind prevăzut faptul că se suspendă sau nu încep măsurile de executare silită prin poprire a creanţelor bugetare, cu excepţia executărilor silite care se aplică pentru recuperarea creanţelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie penală. Măsurile de suspendare a executării silite prin poprire asupra sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti se aplică, prin efectul legii, direct de către instituţiile de credit sau terţii popriţi, fără a fi necesară vreo formalitate din partea organelor fiscale.
În concluzie, executarea silită prin poprire, cu excepția de mai sus a executării silite a creanțelor bugetare, poate fi derulată în continuare și în această perioadă, cu consecințe benefice asupra mediului de afaceri, fiind susceptibilă să asigure o fluidizare a circuitelor comerciale.
Care va fi impactul asupra activității instanțelor de judecată după încetarea stării de urgență?
Practic, la acest moment, în cvasi-totalitate, activitatea instanțelor de judecată este blocată, fiind circumscrisă la acele litigii menționate mai sus, considerate ca având urgență deosebită. De altfel, analizând ușor statistic portalul instanțelor de judecată, activitatea instanțelor a fost redusă în perioada ulterioară instituirii stării de urgență la câteva ședințe de judecată săptămânal, lista de ședințe cuprinzând, de regulă, două sau trei cauze cel mult. În plus, se mai impune o mențiune suplimentară: cu unele excepții care privesc ordonanțele președințiale și cererile de suspendare a executării actelor administrative, litigiile cu impact asupra mediului de afaceri nu sunt soluționate în această perioadă.
În aceste condiții, ulterior reluării activității de judecată, este previzibil ca rolul instanțelor de judecată să se aglomereze într-o măsură considerabilă. Aceasta, întrucât, pe de o parte, vor fi repuse pe rol dosarele suspendate din oficiu în contextul instituirii stării de urgență sau, după caz, vor avea termen dosarele non-urgente pe care instanțele au înțeles să le amâne (mai ales că măsura suspendării/amânării a intervenit după un protest, care, la rândul său, antrenase deja o serie de amânări în anumite dosare).
Pe de altă parte, situația generată de instituirea stării de urgență, cu toate consecințele ce decurg în domeniul economic, fiscal, al protecției sociale etc., este susceptibilă să dea naștere unor noi litigii în viitor, care vor aglomera, deopotrivă, activitatea judiciară.
Cu titlu exemplificativ, ne putem gândi, în primul rând, la procedurile de recuperare a creanțelor (acțiuni în pretenții, cereri de ordonanțe de plată, cereri de deschidere a procedurii de insolvență), proceduri care nu au putut găsi o soluționare în această perioadă, nefiind considerate cauze de urgență deosebită. Aceasta cu atât mai mult cu cât contextul actual este susceptibil să genereze atare dispute comerciale, iar necesitățile acoperirii propriilor resurse financiare vor pleda pentru înregistrarea imediată a unor asemenea dosare.
În al doilea rând, există premisele nașterii unor litigii între profesioniști în legătură cu invocarea forței majore sau a impreviziunii în susținerea neîndeplinirii obligațiilor contractuale (de pildă, obligația de plată a chiriei pe durata stării de urgență) sau, după caz, în scopul denunțării raporturilor contractuale.
În al treilea rând, este de așteptat, deopotrivă, inițierea / judecarea unor numeroase litigii de contencios administrativ, atât cele prin care se tinde la anularea unor acte administrative sau recuperarea unor taxe și impozite, cât și cele în materie în materie de achiziții publice. În acest sens, în această materie, în perioada stării de urgență, sunt soluționate doar disputele care au obiect suspendarea executării unor acte administrative și, respectiv, litigiile privind achizițiile publice care privesc strict produsele medicale și alte achiziții în domeniul stării de urgență, precum și cele care decurg din executarea acestor contracte sau care vizează aplicarea unor măsuri în domeniul stării de urgență, orice alte litigii fiind temporizate.
În al patrulea rând, atât prin Decretul nr. 195/16.03.2020 și prin Decretul nr. 240/15.04.2020, cât și prin legislația secundară, au fost adoptate o serie măsuri în domeniul muncii și protecției sociale, sens în care pot apărea, în practica instanțelor de judecată, litigii, spre exemplu, privind indemnizația de șomaj tehnic sau privind contestarea actelor întocmite în contextul controalelor dispuse de către Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, a celor dispuse de Inspecţia Muncii pentru punerea în aplicare a hotărârilor Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă. De asemenea, nu poate fi exclusă promovarea în viitor și a unor litigii de muncă clasice, în ipoteza contestării unor măsuri de concediere sau a altor măsuri adoptate de angajator pe durata stării de urgență.
Nu în ultimul rând, este de semnalat faptul că Uniunea Națională a Barourilor din România a propus Înaltei Curți de Casație și Justiție și Consiliului Superior al Magistraturii relansarea graduală a activității judiciare prin soluționarea, în contextul prelungirii stării de urgență, și a altor cauze vitale pentru economie și societate[6].
În acest sens, Uniunea Națională a Barourilor din România a propus o serie de măsuri, precum (i) recuperarea progresivă a activității de judecată în perioada stării de urgență prin reevaluarea noțiunii de cauze de „urgență deosebită”, astfel încât, în această perioadă, să fie soluționate o serie de litigii care pot fi importante pentru mediul de afaceri, (ii) reorganizarea perioadei de vacanță judecătorească (din perioada iulie – august), în sensul restrângerii duratei acesteia, în scopul de a asigura fluiditatea activității judiciare după încetarea stării de urgență.
Aceste măsuri (binevenite, de altfel) pot avea, finalmente, rolul de a asigura cursivitatea instanțelor de judecată și a evita supraîncărcarea rolului instanțelor după încetarea stării de urgență sau, după caz, acordarea unor termene nejustificat de îndepărtate, ce ar putea fi incidente în contextul unui val de litigii previzibil dat fiind blocajul existent.
[1] Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
[2] Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
[3] Legea nr. 85/2014 privind rocedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.
[4] https://ccir.ro/2020/04/14/anunt-privind-activitatea-curtii-de-arbitraj-pe-intreaga-perioada-declararii-starii-de-urgenta/
[5] https://www.executori.ro/agenda/comunicate
[6] http://www.unbr.ro/wp-content/uploads/2020/04/Adresa-ICCJ_CSM_stare-urgenta_150420.pdf
