DE CE?
România a dorit încă din anul 2004 implementarea unui sistem de pensii ocupaționale, proiectul de lege din acea perioadă fiind susținut de Ministrul Muncii[1]. La un randament de 3,5%, participantul la un asemenea fond ar fi putut benficia de un supliment de pensie de circa 50 USD pe lună (la nivelul anului 2009, aproximativ jumătate din valoarea unui punct de pensie[2]).
Nevoia de a ne alinia, încă o dată, cu celelalte state din UE, precum și cu sistemele regăsite și în alte state din afara UE, a condus la implementarea ideii de a crea un sistem de pensii ocupaționale în care atât angajatorul, cât și angajatul să contribuie, având ca efect reducerea riscurilor financiare pe care le-ar putea întâmpina angajatul la bătrânețe.
Expunerea de motive arată că proiectul de lege urmărește să garanteze un nivel suplimentar de securitate pentru viitorii pensionari, astfel că se dorește impunerea unor reguli de supraveghere, dar și de gestionare eficientă a pensiilor ocupaționale. Se creează premisele pentru asigurarea unei surse suplimentare de venit din pensii și se stimulează spiritul de economisire pentru bătrânețe al fiecărui cetățean.
De altfel, la momentul actual, există un număr total de 7.376.859 de participanți la Pilonul II de pensii, precum și un număr total de 492.079 de participanți la Pilonul III de pensii facultative[3]. În comparație, la nivelul anului 2015 a fost înregistrat un număr de 71.100 de investitori la Bursa de Valori București[4], ceea ce înseamnă că românii sunt mai atrași de riscul scăzut ale plasamentelor instituțiilor care investesc contribuțiile la Pilonul II și III de pensii administrate privat.
Avantajele instituirii sistemului de pensii ocupaționale sunt reprezentate și de faptul că angajatul are siguranță că se poate sprijini pe suportul angajatorului său, cel din urmă contribuind la participațiile sale. Mai mult, chiar și pentru angajator apartenența la un fond de pensii ocupaționale, bazat pe o schemă de pensii, prezintă avantajul de a recruta mai mulți angajați, dar și de a-i menține pe cei prezenți, oferta prezentă în schemă fiind un factor motivant.
CUM?
Fără a intra în prea multe detalii, vom reda, în continuare, principalele puncte de interes ale noii legi, precum și alte aspecte demne de menționat.
Legea nr. 1/2020 privind pensiile ocupaționale prezintă mai mulți actori, fiecare având atribuții distincte în vederea creării acestui sistem: angajatorul, angajatul și administratorul de fond.
Principala idee pe care trebuie să o reținem în cazul pensiilor ocupaționale și fundamentul pe care se bazează este că, spre deosebire de Pilonul II și III de pensii private, unde doar angajatul contribuie, în cazul sistemului pensiilor ocupaționale, atât angajatul, cât și angajatorul contribuie pentru planul de pensionare al beneficiarului.
În ceea ce privește:
- Decizia de respingere a autorizării de către ASF a activității de administrator, prevăzută la art. 5 alin. (2);
- Decizia ASF referitoare la modificările la contractul de societate încheiat în vederea înființării fondului de pensii ocupaționale prevăzută la art. 58 alin. (4);
Proiectul de lege nu prevede în mod expres posibilitatea atacării lor la instanța de contencios administrativ.
Spre deosebire de acestea, decizia ASF privind retragerea autorizării prospectului (art. 53 alin. (6)), decizia ASF de respingere a cererii de autorizare a fondului și decizia de retragere a autorizării fondului (art. 66 alin. (1)), precum și decizia ASF privind instituirea administrării speciale (art. 69 alin. (3)) pot fi atacate la instanța competentă, așa cum este prevăzut în mod expres de proiect.
Un regim derogatoriu în privința răspunderii contravenționale este instituit de art. 149 alin. (1), unde se prevede un termen de prescripție a aplicării și executării sancțiunii de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
Un posibil aspect legat de (ne)constituționalitatea prevederilor Legii nr. 1/2020 este reprezentat de art. 52, cu privire la sintagmele de „interes al participanților” și „înechități între participanți”, întrucât pot conduce la aplicarea neunitară a legii.
CONCLUZII
Crearea de noi structuri în plan economic, precum societățile de pensii ocupaționale, dar și noile posibilități acordate angajaților, inclusiv celorlalți posibili participanți la un fond, nu pot fi decât îmbrățișate.
Plusul de opțiuni pentru angajați ce se va crea ca urmare a intrării în vigoare a legii privind pensiile ocupaționale reprezintă o aliniere a României cu celelalte state în care s-au adoptat deja reglementări în domeniu.
Injectarea de capital pe piața investițiilor nu poate decât să ajute economia națională, conducând inclusiv la economisirea prudentă a participanților la un fond.
[1] http://www.xprimm.md/Pensii-ocupationale–din-2004-articol-2,3,100-27065.htm
[2] https://www.cnpp.ro/evolutia-valorii-punctului-de-pensie
[3] https://apapr.ro/utile/statistici/
[4] https://investestelabursa.ro/cati-romani-investesc-la-bursa/
