Autori: Sebastian Drumaru, Managing Associate & Miruna Sfetcu, Junior Associate
La finalul anului 2021 a fost adoptată Ordonanță de Urgență nr.130/2021 (publicată în M.Of. 1202 din 18.12.2021 – disponibilă aici) privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.
Printre măsurile instituite prin acest act normativ se regăsește și eșalonarea pe o durată de 5 (cinci) ani a obligațiilor de plata a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2022.
Eșalonarea vizează în egală măsura și plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2022, având ca obiect acordarea unor drepturi reprezentând diurnă, cazare, hrană sau facilitarea legăturii cu familia, prevăzute de legislaţia privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, pentru perioade anterioare anului 2020, precum și sumele având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Măsurile de acest gen sunt circumscrise unei practici legislative începute în anul 2009, prin Ordonanța de Urgență nr. 71/2009 și continuate succesiv până în prezent, fiind motivate în general de nevoia statului de a asigura un echilibru bugetar, în condițiile în care presiunea executării silite ar putea să conducă la nerealizarea unor obiective economice vitale pentru societate.
Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri asupra acestor acte normative, apreciind că în esență acestea au în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești și aceste măsuri urmăresc un scop legitim – asigurarea stabilității economice a țării – și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză (a se vedea Dec. nr. 451 din 23 iunie 2020, M.Of. nr. 1292 din 24 decembrie 2020).
În prezent, o nouă eșalonare are în vedere obligațiile de plată devenite executorii în perioada anului 2022, care se vor achita după cum urmează:
-
în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;
-
în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;
-
în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;
-
în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;
-
în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.
Corelativ măsurilor de eșalonare a obligațiilor de plată s-a instituit și suspendarea de drept a procedurilor de executare silită a acestor titluri executorii. Prin urmare, legea nu împiedică formularea unei cereri de executare silită și nici încuviințarea acesteia, ci numai efectuarea actelor de executare, în condițiile art. 701 alin. (1) Cod pr.civ. Pe cale de consecință, pe durata cât operează suspendarea de drept a executării silite este suspendată și curgerea termenului de prescripție a executării silite.
Legiuitorul a adoptat și măsuri în scopul protejării creditorilor sumelor asupra cărora operează eșalonarea.
Aceste sume se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică și la sumele astfel actualizate se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.
Mențiunea acordării și a dobânzii legale remuneratorii apare ca fiind o completare față de actele normative anterioare, similare (de exemplu OUG nr. 71/2009), care nu cuprindeau o asemenea mențiune și în legătură cu care instanța supremă a statuat cu titlu de principiu că persoanele care dețin aceste titluri executorii sunt îndreptățile și la plata dobânzii legale penalizatoare. Urmeaza ca în practică să se cristalizeze dacă noua măsură – acordarea dobânzii legale remuneratorii – este una corectă, în condițiile în care există o diferență de cuantum evidentă între nivelul dobânzii legale remuneratorii și a celei penalizatoare.
În legătură cu această chestiune Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat deja prin hotărâri general obligatorii, apreciind că în condițiile eșalonării prin lege a unei datorii debitorul datorează până la plata efectivă, dobânzi penalizatoare, așa cum prevede art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, doar în acest mod putându-se realiza o deplină și legală reparare a prejudiciului suferit de salariat. Rațiunile deciziilor instantei supreme (dec.nr. 2/2014, publicată în M.Of. nr. 411, din 3 iunie 2014 și dec.nr. 75/2020, publicată în M.Of. nr. 153 din 15 februarie 2021), chiar dacă pronunțate în legătură cu alte acte normative de eșalonare sunt pe deplin aplicabile, având în vedere identitatea textelor de referință (ubi aedem ratio aedem solutio).
Potrivit O.G. nr.13/2011, rata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, în timp ce rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale. Potrivit celor reținute de instanța supremă în deciziile anterior menționate, dobânda remuneratorie nu se poate cumula cu dobânda penalizatoare, deoarece acordarea cumulată a acestora ar constitui o dublă reparație, statul ajungând să plătească pentru întârziere dublul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României plus 4 puncte procentuale.
Urmează ca fiecare ordonator principal de credite să stabilească propria procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii, potrivit graficului de eșalonare prevăzut în actul normativ.
În concluzie, așa cum am arătat, măsura de eșalonare se înscrie într-o practică recurentă a statului, apreciată însă drept conformă dispozițiilor legii fundamentale, care însă este de natură să afecteze salariații din sectorul bugetar prin întârzierea recuperării sumelor recunoscute prin hotărâri judecătorești executorii.
Chiar dacă, în temeiul raționamentelor ce reies din practica instanței supreme, salariații ar avea dreptul, pe lângă actualizarea cu indicele prețului de consum și la plata dobânzii penalizatoare, iar nu numai remuneratorii (așa cum prevede expres textul actului normativ), rămâne de văzut dacă aceasta va fi de natură să asigure compensarea pierderii reale, în contextul unui proces inflaționist din ce în ce mai ridicat.
