Au trecut aproape doi ani de când cetățenii britanici au votat în cadrul referendumului pentru ieșirea Regatului Unit din UE. În prezent, retragerea este programată pentru data de 29 martie 2019.
Cu mai puțin de un an rămas până la momentul respectiv, devine tot mai clar că există o multitudine de domenii care vor fi afectate. Este de așteptat ca efectele acestei ieșiri să se facă simțite la nivelul tuturor statelor membre UE. Urmările sunt și acum aproape la fel de imprevizibile ca înainte de momentul începerii negocierilor. Deși anumite aspecte cheie au fost agreate la nivel principial, regula după care se conduc negocierile este că „nimic nu este convenit până când nu este totul convenit”.
Unul dintre aspectele de natură juridică și imobiliară care poate fi afectat este posibilitatea resortisanților britanici (persoane fizice sau entități juridice) de a dobândi și deține dreptul de proprietate asupra terenurilor în celelalte state membre UE, inclusiv în România. Acest aspect vizează atât proprietarii de terenuri propriu ziși, dar și proprietarii de clădiri sau apartamente în România, dacă dreptul de proprietate include o cotă corespunzătoare de teren, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori.
Legislația română actuală permite cetățenilor străini/entităților străine să cumpere teren în România doar în anumite condiții. Cumpărătorul trebuie să fie: (i) resortisant al unui stat membru UE sau al Spațiului Economic European (SEE) sau (ii) resortisant al unui stat care a încheiat un tratat bilateral cu România, ce reglementează posibilitatea ca cetățenii statelor respective să dobândească drepturi de proprietate asupra terenurilor în condiții de reciprocitate, sau (iii) o persoană fizică care a dobândit respectivul drept de proprietate prin moștenire legală, indiferent de țara sa de origine.
În cazul în care Regatul Unit părăsește și SEE, resortisanții britanici nu vor mai putea cumpăra teren în România, decât dacă se încheie un tratat bilateral între Regatul Unit și România în acest sens.
Întrebarea este ce se întâmplă cu drepturile de proprietate dobândite de resortisanții britanici înainte de retragerea din UE, altfel decât prin moștenire legală. Cadrul legal reglementează în principal posibilitatea ca cetățenii străini să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor din România, însă în acest caz, achiziția ar fi avut deja loc – cetățenii britanici care au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor înainte de ieșire au făcut acest lucru în mod legal și valabil și ar trebui să beneficieze de protecție juridică deplină. Cu toate acestea, se poate, de asemenea, argumenta că scopul dispozițiilor legale și constituționale este de a evita situațiile în care dreptul de proprietate asupra terenurilor aparține cetățenilor unor state terțe față de UE sau de SEE, mai ales dacă nu există avantaje reciproce din acestea (ca în cazul unui tratat bilateral).
Deznodământul acestui scenariu specific poate face (să sperăm) obiectul negocierilor de retragere.
Deocamdată, nu este clar dacă vor fi necesare modificări în legislația națională, întrucât rezultatul depinde în principal de faptul dacă Regatul Unit va continua să facă parte din SEE după ieșirea din UE.
Una dintre aspectele principale care a stat la baza ideii de retragere din UE a fost ieșirea completă a Regatului Unit de pe piața unică a UE. Guvernul britanic încorporase această idee în planul pentru retragerea din Uniunea Europeană (i.e., actul care va reglementa la nivel intern procedurile Brexit și post-Brexit). Cu toate acestea, la data de 8 mai 2018, Camera Lorzilor a votat un amendament la proiectul de act normativ privind retragerea din UE care prevede că Regatul Unit va rămâne în SEE după ieșire. Proiectul de act normativ privind retragerea din UE are încă un drum lung de parcurs până la forma finală. Camera Comunelor poate să respingă acest amendament. În plus, rămânerea în SEE necesită alinierea în acest sens și a actualilor membri ai SEE. Unii dintre ei (cum ar fi Norvegia) și-au exprimat deja opinia că apartenența