În data de 2 octombrie 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României O.U.G. nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative prin care sunt aduse modificări de substanță ce vizează condițiile efective în care societățile supuse procedurii insolvenței pot accesa o parte din mecanismele de protecție puse la dispoziție de lege.
Modificările adoptate de Guvernul României vin în contextul în care numai în primele şapte luni ale acestui an, peste 5.200 de societăți au intrat în insolvenţă.
Există şi o prevedere controversată ca în contul creanţelor, statul să devină acţionar, cu pachete minoritare chiar. Însă ca acţionar este ultimul la masa credală, aşa că şansele să mai recupereze ceva sunt foarte mici. Legea deschide, însă, calea unor interpretări, pentru că nu există criterii pentru a alege la ce firme va deveni statul acţionar.
Una dintre cele mai discutate modificări vizează faptul că societățile cu datorii la stat nu vor mai putea să apeleze în orice condiţii la mecanismele de protecție oferite de starea de insolvenţă atunci când au probleme financiare.Prin noile reguli aprobate se interzice declararea insolvenţei dacă societățile au mai mult de 50% din datorie către bugetul de stat. Rămâne de analizat în urma evoluției practicii dacă această condiție suplimentară urmează să aibă un efect pozitiv sau, dimpotrivă, va conduce la o creștere semnificativă a procedurilor de faliment față de abordarea unor mecanisme de redresare în cadrul procedurii de reorganizare judiciară.
O altă modificare, cu impact pozitiv pentru situația creditorilor curenți ai societăților supuse procedurii de insolvență este acela al introducerii unui termen de 10 zile în care administratorul judiciar trebuie să analizeze cererile de plăţi pentru creanţele născute ulterior datei de deschidere a procedurii de insolvenţă. Anterior acestei modificări nu există un astfel de termen ceea ce a condus în practică la întârzieri de cele mai multe inacceptabile pentru satisfacerea unor solicitări legitime de plată pentru creanțe curente din partea puținilor furnizori care acceptau continuarea raporturilor cu debitorii insolvenți.
Legea prevede și un mecanism sancționator asociat, administratorul judiciar putând fi sancţionat cu amendă dacă nu va respecta acest termen. Creditorul care a formulat cererea de plăţi este cel care va primi dreptul de a solicita aplicarea amenzii şi înlocuirea administratorului de către judecătorul sindic.
Ne aflăm în fața unui mecanism mult mai energic decât cel anterior care lăsa deschisă doar posibilitatea creditorului curent de a solicita deschiderea procedurii de faliment pentru ipoteza unei întârzieri nejustificate la plata creanțelor născute în timpul procedurii.
De asemenea, o modificare importantă adusă prin O.U.G. nr. 88/2018 este că o companie va trebui să respecte 4 condiţii, în loc de 3, pentru ştergerea a până la 50% din datoriile către stat.
Cele trei condiţii erau: măsura de reducere reprezintă modalitatea optimă de recuperare a creanţei bugetare negarantate, faţă de situaţia intrării debitorului în faliment; debitoarea deţine un fond de comerţ care să-i permită continuarea activităţii; măsura de reducere conduce la viabilizarea societăţii debitoare. Acum, în plus, o companie trebuie să îndeplinească şi un al patrulea criteriu, respectiv unul din următoarele: să rezulte un nivel de cel puţin 50% al obligaţiilor fiscale curente datorate pe perioada executării planului de reorganizare faţă de nivelul mediu anual al acestora înaintea intrării in insolvenţă; societatea debitoare trebuie să desfăşoare o activitate de interes public; societatea debitoare trebuie să desfăşoare o activitate strategică într-o anumită ramură economică.
Noul proiect aduce şi modificări la nivelul cesiunii creanţelor, respectiv anumite condiţii care trebuie îndeplinite, spre deosebire de vechiul proiect care arăta doar că cesiunea creanţelor poate fi prevăzută în planul de reorganizare. În legea din prezent, acest lucru nu este posibil. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească ofertantul, cumulativ, sunt:
- preţul cesiunii este cel puţin egal cu valoarea creanţelor bugetare, asigurându- se recuperarea integrală a creanţelor bugetare înscrise in tabelul definitiv consolidat de creanţe;
- plata preţului cesiunii şi recuperarea creanţelor bugetare se realizează într-o perioada de maxim 3 ani de la dată încheierii contractului de cesiune; cesionarul justifică un interes public în vederea cesionării creanţei;
- contractul de cesiune se încheie între data definitivării tabelului consolidat de creanţe şi data aprobării planului de reorganizare. cesionarul creanţei bugetare preia ca urmare a cesiunii de creanţă toate drepturile creditorului bugetar
- în situaţia in care plata preţului cesiunii se se face într-o perioada mai mare de 30 de zile de la data încheierii contractului de cesiune, se datorează dobânzi potrivit Codului Fiscal.
- dacă cesionarul nu plăteşte creditorului bugetar, la termenele prevăzute în contract, preţul cesiunii, contractul de cesiune reprezintă titlu executoriu pentru creditorul bugetar, iar creanţa acestuia este o creanţă bugetara ce poate fi recuperata potrivit Codului Fiscal.
Există şi o prevedere controversată ce prevede ca în contul creanţelor, Statul să devină acţionar, cu pachete minoritare chiar. Legea deschide, însă, calea unor interpretări, pentru că nu există criterii pentru a alege la ce firme va deveni statul acţionar și nici o metodologie clară de evaluare, în practică neexistând un mecanism clar și transparent de a evalua și transpune în acțiuni valoarea unor creanțe. Un alt impediment pentru aplicarea efectivă a acestui mecanism este ca în calitate de acţionar Statul ar veni ultimul la masa credală, aşa că şansele efective de recuperare ar fi mai mici.
Din analiza celor aproape 4 ani de aplicare a prevederilor Legii nr. 85/2014 rezultă că noile mecanisme introduse în 2014 nu au condus la o îmbunătățire de substanță a mecanismelor decizionale care să asigure un procent mai mare al reinserției în mediul de afaceri al debitorilor ce au apelat la mecanismele legii insolvenței.
Rămâne ca practica să demonstreze în ce măsură noile modificări se vor dovedi utile pentru deblocarea unor mecanisme ce funcționează în continuare lent și conduc la acumularea de datorii suplimentare din cauza lipsei unei suplețe a deciziilor privind management-ul stării de insolvență.
Marius Ezer, Partener in departamentul de Litigii
NNDKP
