Unii cred cu tărie că, dacă nu sunt cele mai importante lucruri, banii figurează oricum pe lista scurtă a lucrurilor fundamentale. De altfel, de-a lungul anilor, în cultura populară s-au format anumite butade sau aforisme, precum: „Timpul înseamnă bani”; „Cu bani poți face orice”; „Banii sunt totul”; „Banii sunt motorul economiei” etc.
Alții se poziționează, însă, într-o zonă mai rezervată sau chiar contrară, spunând că „Banii nu aduc fericirea” sau că „Nu trebuie să fim sclavii banilor”.
Fără îndoială, banii sunt o extraordinară invenție a omului ieșit din comuna primitivă, ceea ce înseamnă că vechimea lor nu poate depăși câteva mii de ani. Evident că omul primitiv și antecesorii săi nu au folosit banii, întrucât încă nu fuseseră inventați, ceea ce nu înseamnă că, înainte de apariția banilor, vechii noștri înaintași erau mai puțin fericiți. Strămoșii noștri schimbau între ei bunuri sau servicii, astfel că relațiile individuale sau de grup aveau loc și se bazau pe încredere. De altfel, tot încrederea se află la baza schimburilor mediate de bani.
Așadar, de-a lungul vremurilor, omul fie a trăit necunoscând ce-s banii, fie a dovedit că poate trăi fără bani. Însă, omul postmodern este din ce în ce mai dependent de bani, fiind într-o oarecare stare de adicție față de bani. Întâlnim foarte mulți oameni care sunt realmente dependenți față de venitul ciclic, putând spune că asistăm la un adevărat fenomen – adicția față de venitul periodic.
Cu certitudine dependența față de venitul ciclic există și se manifestă la o scară extinsă, întrucât dorința încasării unui venit periodic este similară cu aceea a consumării unui substanțe psihoactive. Venitul periodic este ca un drog care aduce liniştea sufletească temporară a celor dependenţi de salarii, pensii ori de alte venituri lunare[1].
Oamenii care ajung în stare de adicție față de bani sunt cei mai aserviți, aceștia fiind de fapt sclavii banilor. În aceeași categorie – a sclavilor banilor – pot fi încadrați și oamenii zgârciți.
Luxul, banii, bogăția sau gloria nu trebuie să fie scopul unui om, ci doar o parte dintre mijloacele necesare traiului său simplu și fericit. Cine nu-și permite luxul să renunțe la bunuri și, uneori, chiar la lucrurile simple, înseamnă că nu este suficient de liber și nici fericit.
Este recomandabil să ne găsim timp pentru a:
- admira o floare;
- ne bucura ca un copil;
- visa fără limite;
- întreprinde acțiuni curajoase;
- iubi fără măsură;
- avea măsură în tot ce-i material;
- citi orice;
- sta de vorbă cu oricine;
- plânge când ne vine;
- zâmbi și râde;
- glumi;
- admira;
- striga de bucurie;
- face ceva pentru cei nevoiași și pentru societate.
[1] A se vedea, M.A. Hotca, Despre adicții, mai vechi sau mai noi, htcp.eu.
