GUEST WRITER Av. prof. univ. dr. Mihai Hotca: Nu trageți în întreprinzători!

Nu de puţine ori, în discuţiile purtate cu di­verşi prieteni, în cadrul cărora am abordat situaţia între­prinzătorilor, am ajuns inevitabil la întrebarea: „În ce măsură statul respectă întreprinzătorii, adică pe acei membri ai societăţii care investesc în afa­ceri, organizează întreprinderi sau conduc orga­nizaţii cu obiect de activitate economic (producţia şi circulaţia mărfurilor, executarea de lucrări sau prestarea de servicii)?”

Când discutăm despre domeniul afacerilor, despre economie, despre activităţi lucrative sau despre antreprenori, în realitate, sunt avute în ve­dere activităţile desfăşurate de către cei care explo­atează întreprinderi în scopul realizării de profit.

Impozitele, contribuţiile obligatorii sau taxele sunt generate ca urmare a activităţilor pe care întreprinderile individuale sau colective le desfăşoară. Este foarte clar că, fără banii rezultaţi, direct sau indirect, din activităţile economice de­ru­late de întreprinzători, autorităţile şi instituţiile publice nu ar putea funcţiona, iar persoanele cu drepturi asigurate din bugetul de stat (salariaţii din sistemul public, pensionarii, asiguraţii me­dical, elevii, studenţii, şomerii etc.) ar fi grav afectate.

Dacă ne imaginăm că ar avea loc o grevă fiscală a întreprinzătorilor, efectele acesteia ar fi catastrofale nu numai pentru stat, ci şi pentru cetăţeni. În orice economie de piaţă, între­prinzătorul este cel mai important actor în opera producerii de plus valoare, este protagonistul scenei economice, este cel care riscă parte din sau poate toată averea, iar uneori chiar viaţa sau libertatea.

Metaforic spus, întreprinzătorul este cel care alimentează cu energie motorul capitalismului şi al progresului economic. Fără oamenii cu idei, fără oamenii care implementează programe econo­mice sau fără oamenii dispuşi să‑şi asume riscuri, să‑şi pună în joc averea sau imaginea lor ori să‑şi asume consumul de resurse privind organizarea unor afaceri nu poate fi conceput un sistem economic bazat pe principiile economiei de piaţă.

Contrar opiniei generale potrivit căreia, de regulă, sunt bogaţi, cei mai mulţi întreprinzători nu au o situaţie materială foarte bună, explicaţia fiind aceea că au investit în afaceri tot ceea ce au acumulat sau poate chiar mai mult, au contractat credite şi sunt încă datori sau poate că au eşuat, din cauze mai mult sau mai puţin imputabile, şi au pierdut totul.

Din păcate, sunt antreprenori care investesc, dar fără să aibă succes fie din cauze subiective, fie din cauze obiective.

Privind lista întreprinzătorilor care, de‑a lungul timpului, au intrat în insolvenţă ori care au eșuat în alt mod, se constată lesne faptul că insuccesul în afaceri afectează un procent însemnat dintre oamenii de afaceri. Dintr‑o altă perspectivă, ruinarea unei afaceri produce uneori efecte asupra întregii pieţe de profil, iar nu numai în privinţa întreprinzătorului care a eşuat. Consecinţele sunt de natură patri­monială, dar şi de natură morală, deoarece, de cele mai multe ori, întreprinzătorul insolvent este ostracizat sau blamat şi nu‑şi mai poate relua activitatea economică derulată anterior.

În fine, în general, se afirmă că antreprenorul îşi asumă riscuri mari, dar câştigurile lui sunt pe măsura riscurilor asumate şi, în plus, acesta se bucură de libertate mai mare decât simplii salariaţi sau funcţionari publici. Pot fi adevărate ambele susţineri, dar nu sunt sigure (ante factum), ci doar posibile.

Post factum, adică după ce succesul a fost obținut, totul pare simplu, însă, până să apară rezultatele pozitive scontate, este un drum lung pavat cu multe obstacole, cu renunţări la facilităţile sociale şi cu stresul generat de sabia lui Damocles deasupra capului[1].

Întreprinzătorul autentic este omul care implementează idei, asumându-şi riscuri pe care foarte mulţi oameni nu sunt dispuşi să şi le asume, fără a avea nicio garanţie că va reuşi.

Ce fac întreprinzătorii autentici pentru stat (societate) în bună măsură se cunoaşte, dar ce face statul (societatea) pentru acești întreprinzători?

În acest context, mesajul pentru guvernanţi ar fi următorul: Nu mai trageţi în întreprinzători, ci fiţi partenerii acestora! Dacă nu-i sprijiniți, măcar abțineți-vă și nu le băgați bețe în roate!

[1] Pentru legenda sabiei lui Damocles, a se vedea M.A. Hotca, Viața prin ochii unui avocat, ed. a 2-a, București, Ed. Universul Juridic, p. 179

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here