GUEST WRITER Av.prof.univ.dr. Mihai Hotca: Efectul fluturelui

Motto 1: „Uneori, oamenii își propun anumite obiective și le ating, iar alteori le ratează, producându-se, însă, rezultate nedorite sau neprevăzute”.

Motto 2: „Cine sapă groapa altuia, cade în ea”.

Maxima unde dai și unde crapă este susceptibilă de multe accepțiuni, dar toată lumea este de acord că aceasta este valabilă în acele situații în care obiectivele urmărite sau rezultatele așteptate nu se produc, survenind însă alte consecințe neurmărite sau neașteptate.

Butada unde dai și unde crapă poate fi interpretată, într-un mod satisfăcător, cu ajutorul efectului fluturelui[2]. Conform acestui efect, dacă un fluture își mișcă aripile într-un anumit loc, undele produse de această mișcare pot determina uneori schimbări atmosferice semnificative în cu totul altă parte a globului, astfel că după o săptămână sau un anumit număr de zile este posibilă apariția unui fenomen natural (toranadă, uragan etc.) sau este determinată împiedicarea apariției unui asemenea fenomen. Altfel spus, fulturele își mișcă aripile într-un loc al planetei, iar consecințele survin în altă zonă a globului.

Din perspectiva cauzalității, de regulă, efectul produs de aripile unui fluture ce zboară este considerat unul neglijabil, deoarece mișcările aripilor unei asemenea insecte sunt la coada listei cauzelor care generează fenomene naturale relevante. Mai mult, se apreciază că bătaia aripilor unei insecte nu este susceptibilă să ducă la nașterea unor fenomene noi, ci ele pot doar schimba condițiile de loc, timp și intensitate ale fenomenelor care oricum s-ar fi produs, dar în alte condiții.

Fără a exagera în privința efectului fluturelui, menționăm faptul că acesta nu este, totuși, o temă care să fie tratată cu indiferență. Să luăm exemplul unei avalanșe, care se formează prin rostogolirea de pe crestele munților spre vale a unor cantități nesemnificative de zăpadă, cel puțin la început, dar care își sporesc mărimea și greutatea progresiv, pe măsură ce coboară, preluând o parte a zăpezii peste care trec. Așadar, putem afirma că o avalanșă poate fi produsă și de un simplu bulgăre de zăpadă sau o alunecare de teren poate fi determinată de tăierea unui copac sau executarea unei lucrări într-un loc nepotrivit.

Aforismul unde dai și unde crapă este valabil în acele cazuri în care cineva:

  • organizează un eveniment cu obiective frumoase, generoase sau altruiste, dar efectele sunt un fiasco;
  • dorește să facă un gest nobil, dar destinatarul acestuia îl consideră ignobil și are o reacție contrară celei așteptate;
  • intervine pentru a aplana o dispută, dar are surpriza să constate că cei aflați în conflict se coalizează împotriva binefăcătorului;
  • transmite mesaje de condoleanțe, de încurajare sau de îmbărbătare unor persoane aflate în situații grele sau delicate, dar stârnește o reacție care îl face să-i pară rău că a făcut gesturile respective;
  • urmărește să producă o vătămare dușmanului său, dacă urmarea produsă de acțiunea răzbunătoare este suferită de un terț;
  • ia o decizie la locul de muncă, în scopul de a spori veniturile companiei, însă, urmare a măsurii respective veniturile, nu doar că nu cresc, ci chiar scad ș.a.

Iată o scurtă poveste, care poate releva foarte bine semnificația efectului fluturelui. Cineva, alertat de faptul că un copil agoniza în apa unui lac strigând după ajutor și, văzând că, deși erau mai mulți oameni de față, niciunul nu s-a încumentat să-l ajute, deoarece apa era foarte rece, aproape înghețată a decis să-l salveze pe copil. Tipul altruist a făcut gestul său după ce a constatat că ceilalți nu aveau de gând să intervină în ajutorul celui aflat în pericol, aceștia mulțumindu-se să privească și să-i invite pe alții să o facă. Omul nostru, din spirit social și hotărât să-și asume riscul intrării în apa rece, a sărit în lac pentru a-l salva pe copil, însă atunci când a sărit, din dorința de a ajunge cât mai aproape de acesta din urmă, a plonjat lovindu-l cu piciorul în cap. În urma loviturii, copilul a leșinat și a început să înghită apă, timp în care tipul cu spirit salvator s-a pierdut cu firea pentru câteva momente, fiind derutat de ceea ce s-a întâmplat. De altfel, acesta nici nu era un bun înotător. Până a conștientizat ce se întâmplă, copilul aflat în apa rece a făcut stop respirator și, deși a fost adus la țărm, încercându-se de mai multe ori resuscitarea sa, nu a putut fi salvat.

Butada unde dai și unde crapă, la fel ca efectul fluturelui ne învață multe lucruri, dar mai ales pe acela că trebuie să fim prudenți atunci când dorim să întreprindem activități cu risc mare, chiar dacă avem convingerea că vom reuși, deoarece este posibil să facem un rău proporțional sau chiar mai mare decât binele urmărit. Să fim atenți la situațiile în care facem recomandări ori dăm sfaturi, căci dacă vor fi urmate, cu toate că am fost de bună credință, acestea nu vor produce întotdeauna efectele pozitive scontate, ci uneori ele vor avea consecințe negative. Aici este potrivit aforismul: Și drumul spre iad este pavat cu bune intenții!

Cu toate acestea, dacă acționăm cu prudență în viață, având conștiința împăcată, nu trebuie să fim inhibați de ratarea unor obiective anterioare, deoarece ele nu s-au realizat ori nu au avut configurația pe care noi am urmărit-o.

O altă morală a maximei unde dai și unde crapă este aceea că a realiza lucruri pozitive nu trebuie să fie un scop în sine, întrucât faptele bune nu trebuie făcute cu orice preț, ci numai dacă ele sunt în folosul celor vizați. Bancul de mai jos este edificator în acest sens. În fața unei comisii de individualizare a regimului de executare a pedepsei, care are competența de a propune liberarea condiționată, se prezintă un deținut care este întrebat ce faptă bună a făcut în permisia pe care a primit-o recent. Răspunsul acestuia a fost că a ajutat o persoană cu vârstă înaintată să urce în tramvai. Celui de-al doilea deținut, care s-a prezentat în fața comisiei, îi este adresată aceeași întrebare, iar răspunsul este similar. Apoi îi vine rândul celui de-al treilea deținut, care trebuie să răspundă la aceeași întrebare. Și acesta acesta răspunde la fel, moment în care unul dintre membrii comisiei excalmă: Să nu spui că tu și celilați doi ați ajutat aceeași persoană în vârstă să urce în tramvai? La care cel întrebat răspunde senin: Ba da, întrucât nu voia să urce în tramvaiJ

[1] Acest eseu a fost publicat în cartea Cugetările unui jurist, Ed. Universul Juridic, 2018 și pe blogul persona htcp.eu (sub titlul Unde dai și unde crapă).

[2] Părintele teoriei bazate pe efectul fluturelui este Edward Norton Lorenz (n.1917 – d.2008). Acesta a elaborat modele matematice menite să explice mișcarea aerului atmosferic. Denumirea de „efect al fluturelui” (the butterfly effect) a fost atribuită de către James Gleick, în cartea sa din 1987 (Haosul).

Sursa: htcp.eu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here