Preambul
Perspectiva pesimistă: „(…) odată ce noi, oamenii, ne vom pierde importanța funcțională pentru rețea (aceasta fiind preluată de inteligența artificială – n.n.), vom descoperi până la urmă că nu suntem apogeul creației. Etaloanele pe care noi înșine le-am păstrat cu sfințenie ne vor condamna să ne alăturăm mamuților și delfinilor chinezești, fiind dați cu totul uitării. Privind în urmă, omenirea se va dovedi a fi fost doar o undă în fluxul cosmic de date” (Y.N. Harari).
Perspectiva optimistă: „Nu mă preocupă inteligența mașinilor. Noi vom evolua înpreună cu aceasta și pentru o perioadă foarte lungă de timp va fi în slujba sau va deveni un un aspect al Homo sapiens cybernetica. S-ar putea să evolueze dincolo de noi, dar asta nu este o problemă (…) Dacă se va întâmpla așa, va ocupa o nișă ecologică diferită. Va opera la viteze diferite și la scări temporale relevante. În contextul respectiv, inteligența artificială nu va face deosebire între oameni, roci și procese geologice. Noi am evoluat pe lângă o mulțime de specii și multe dintre ele se descurcă bine”(J. Lubin).
Perspectiva realistă: Avem o tehnologie – tehnologia blockchain – de ce să nu o folosim?
1. Scurte precizări privind tehnologia blockchain
Blockchainul este o tehnologie informatică, sub forma unui Registru de valori, care permite înregistrarea unor blocuri de date comune, securizate prin criptare, și certifică efectuarea tranzacțiilor virtuale efectuate prin intermediul său, fără implicarea terților (autorități sau intermediari). Blocurile de date cuprind tranzacțiile efectuate de către părți (peer-to-peer), indexate și codificate într-o structură Merkle.
Primul blockchain funcțional a fost creat în anul 2008 de anonimul Satoshi Nakamoto (numele adevărat al acestuia nu este cunoscut publicului), iar din 2009 a fost folosit pentru tranzacțiile de criptomonede Bitcoin. În prezent, tehnologia blockchain este utilizată pentru operațiuni financiare sau tranzacționarea monedelor virtuale (Bitcoin, Ethereum, Ripple, Bitcoin Cash Litecoin etc.).Când un bloc de date este integrat în platforma informatică, acesta devine „verificabil” de către celelalte dispozitive informatice (calculatoare sau alte dispozitive care prelucrează date cu ajutorul unor programe informatice) din rețea. Pentru criptomonede, publicarea bloculuieste momentul când tranzacția se consideră efectuată.
Cu alte cuvinte, tehnologia blockchain este o platformă informatică considerată sigură, care facilitează tranzacționarea și înregistrarea datelor relevante privitoare la acestea, fără intervenția ori supravegherea autorităților sau a altor intermediari.
Platformele informatice tip blockchain sunt concepute să excludă implicarea unei autorități cu atribuții în stabilirea identității și supravegherii activității părților care tranzacționează monede virtuale sau alte transferuri asemănătoare. Se consideră că, în viitorul apropiat, tehnologia blockchain va fi folosită pentru colectarea impozitelor, efectuarea transferurilor de proprietăți, optimizarea procesului electoral, îmbunătățirea sistemelor de management al riscurilor, simplificarea și eficientizarea contabilității, consemnarea și conservarea istoricului medical al persoanelor etc.
Specialiștii domeniului pot fi plasați în trei categorii – optimiștii, pesimiștii și realiștii –, în funcție de perspectiva pe care fiecare o anticipează. Unii vorbesc despre revoluția blockchain, alții despre riscurile asociate folosirii AI, iar cei din a treia categorie pur și simplu utilizează sau perfecționează platformele de tip blockchain, găsindu-le alte și alte aplicații, fără să sufere frământări ori să-și facă probleme în ceea ce privește riscurile asociate utilizării acestora sau să cadă în extazul specific optimiștilor.
În această din urmă categorie (a realiștilor) pot fi plasați M. Iansiti și K.R. Lakhani, care sunt de părere că blockchainul este o tehnologie fundamentală care „are potențialul de a crea noi baze pentru sisteme economice și sociale„, dar că „vor trece zeci de ani pentru ca tehnologii fundamentale precum blockchain să pătrundă în infrastructura economică și socială[1]„.
Plasându-mă în categoria oamenilor pragmatici, constat că platformele de tip blockchain sunt din ce în ce mai folosite, în special pentru tranzacționarea de monede virtuale, prin cele două moduri: achiziționarea de crioptomonede existente în piață; investiția în lansarea unor monede virtuale noi (ICO – Initial Coin Offering[2]).
2. Natura criptomonedelor
Criptomoneda (criptovaluta, moenda digitală, moneda virtuală) este o monedă virtuală surogat (nebancară), emisă în afara sistemului bancar, și tranzacționată prin intermediul tehnologiei bolockchain. Monedele digitale sunt principalele valori economice transferate (tranzacționate) prin mijlocirea platformei blockchain.
Interesul investitorilor pentru criptomonede este din ce în ce mai ridicat. Recent, gigantul IT Facebook a anunțat că va pune în circulație o nouă monedă virtuală – Libra. De asemenea, sfera instrumentelor care pot fi tranzacționate prin intermediul tehnologiei blockchain este în expansiune. După succesul criptomonedelor, acum se încălzesc pe marginea terenului virtual, pentru a intra în joc, criptotitlurile, care vor putea fi tranzacționate prin utilizarea tehnologiei blockchain, fără intervenția ori supravegherea unor factori externi (autorități sau intermediari).
Care este natura juridică a monedelor virtuale? Poate fi vorba despre răspundere penală, în cazul nedeclarării sau neplății impozitului pentru veniturile obținute din transferurile de monede electronice? Conform CJUE (a se vedea cauzaC-264/14 Skatteverket v David Hedqvist), criptomonedele sunt mijloace (instrumente) de plată, a căror tranzacționare este scutită de la plata T.V.A., potrivit art. 135 alin. (1) lit. e) din Directiva 2006/112/CE. Într-adevăr, din punct de vedere financiar-bancar, monedele virtuale sunt instrumente de plată, similare cu monedele clasice (fiduciare) sau cu alte astfel de mijloace plată.
Din punct de vedere juridic, criptomonedele sunt bunuri incorporale, deoarece au valoare economică și sunt susceptibile de apropriere. Spre deosebire de monedele fiduciare, care au și o existență fizică, alături de cea electronică (virtuală), criptovalutele au exclusiv formă virtuală.
3. Care este regimul fiscal al veniturilor realizate prin efectuarea transferurilor de monede virtuale și care sunt consecințele sustragerii de la plata obligațiilor fiscale?
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 30/2019, chestiunea taxării sau impozitării tranzacțiilor (transferurilor) cu monede virtuale era controversată[3].
Prin Legea nr. 30/2019 a fost risipită această controversă, deoarece la art. 114 C. fisc., care definește veniturile din alte surse, legiuitorul a introdus o nouă sursă impozabilă, respectiv veniturile din transferul de monedă virtuală.
Ce impozite se datorează pentru veniturile obținute din tranzacții cu monede virtuale și cum se calculează?
Conform art. 115 alin. (1) C. fisc., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 30/2019: “Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul acordării veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei de 10% (s.n.) asupra venitului brut pentru veniturile prevăzute la art. 114, cu excepţia veniturilor prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l) şi m)”.
În cadrul excepțiilor de la obligația reținerii la sursă a impozitului intră și veniturile obținute ca urmare a transferului de monede virtuale.
Potrivit art. 116 alin. (1) C. fisc., contribuabilii care realizează venituri din transferul de monedă virtuală au obligaţia de a depune declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.
În conformitate cu dispozițiile art. 116 C. fisc., cota de impozitare se aplică asupra câştigului din transferul de monedă virtuală, determinat ca diferenţă pozitivă între preţul de vânzare şi preţul de achiziţie, inclusiv costurile directe aferente tranzacţiei. Câştigul sub nivelul a 200 lei/tranzacţie nu se impozitează cu condiţia ca totalul câştigurilor într-un an fiscal să nu depăşească nivelul de 600 lei.
În concluzie,de lege lata,persoanele care obțin venituri din transferuri de monede virtuale au obligația de a plăti o cotă de 10%, cu titlu de impozit pe venit, și contribuții sociale, în conformitate cu prevederile Codului fiscal. Simpla neplată a acestui impozit sau a contribuțiilor sociale nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, dar constituie, de regulă, delict fiscal. Totuși, dacă persoanele care obțin venituri din tranzacționarea criptomonedelor se sustrag de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în condițiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 – prin ascunderea venitului impozabil – sau în condițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din aceeași lege – prin omisiunea evidențierii veniturilor în actele contabile (în cazul persoanelor care au obligația ținerii contabilității) – vom fi în prezența infracțiunii de evaziune fiscală.
[1]M. Iansiti, K.R. Lakhani, The Truth About Blockchain, Harvard Business Review.
[2]ICO este instrumentul folosit pentru a strânge capitalul necesar în vederea punerii în circulație a monedelor virtuale.
[3]A se vedea M. Ioachimescu-Voinea, Posibilitatea impozitării criptomonedelor potrivit reglementărilor legale actuale, articol accesibil pe juridice.ro.
Sursa: htcp.eu
