GUEST WRITER Alexandru Ionescu Law Office: Recuperarea creanțelor prin procedura ordonanței de plată

Autori: Alexandru Ionescu, Partner & Vlad Mureșan, Senior Associate

Procedura ordonanței de plată este o procedura specială și facultativă de recuperare a creanțelor ce au ca obligație corelativă plata unei sume de bani. Astfel cum vom arăta în cele ce urmează, procedura ordonanței de plată nu înlocuiește procedura de drept comun, în principiu nu are autoritate de lucru judecat față de aceasta și reprezintă o facilitate pusă la dispoziție de legiuitor pentru degrevarea instanțelor și soluționarea cât mai rapidă a diferendelor dintre părți.

I. Domeniul de aplicare

Potrivit art. 1014 C.proc.civ., domeniul de aplicare al procedurii este acela al existenței unor creanțe certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil.

Potrivit art. 663 C.proc.civ., creanța este certă atunci când existența sa rezultă din chiar înscrisul constatator al creanței, lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul conține elementele care permit stabilirea lui, iar exigibilă când obligația debitorului este ajunsă la scadență sau dacă acesta este decăzut dn beneficiul termenului de plată.

II. Avantajele procedurii

Ceea ce caracterizează această procedură și o face tot mai uzitată în instanțe este posibilitatea creditorului ca, în situația în care este evident că deține o creanță dintr-un contract civil care trebuie executată cât mai rapid, să nu procedeze la introducerea unei cereri de chemare în judecată în procedura de drept comun, unde finalizarea unui dosar poate dura chiar și câțiva ani, ci să își clarifice situația juridică într-un termen care nu depășește câteva luni.

Una dintre particularitățile procedurii este reprezentată de durata de soluționare a cererii. Potrivit art. 1023 alin. (1) C.proc.civ., dacă debitorul nu contestă creanța prin întâmpinare, ordonanța de plată trebuie emisă în termen de 45 de zile de la data introducerii cererii. Totodată, citarea părților se va face potrivit pricinilor urgente.

Un alt aspect important este acela că soluția instanței de fond care se pronunță pe ordonanța de plată este executorie, iar formularea unei cereri în anulare nu va avea efect suspensiv de executare silită.

În plus, pentru desfășurarea activității unei persoane juridice este evident că aceasta are nevoie de acces cât mai rapid și facil la lichidități, lucru ce face cu atât mai important ca, în situația în care sunt îndeplinite condițiile legale, să fie folosită în prealabil această procedură.

III. Procedura

1. Primul pas pentru a recupera o creanță prin intermediul acestei proceduri este acela de a comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care i se pune în vedere să plătească suma datorată în 15 zile de la primire.

2. Dacă debitorul nu a plătit în termenul acordat prin somație, urmează a fi depusă o cerere privind ordonanța de plată la instanța competentă să judece fondul cauzei în primă instanță.

Așadar, cererile vizând creanțe cu o valoare de până la 200.000 lei inclusiv urmează a fi depuse la judecătoria competentă, iar cererile ce exced această valoare la tribunalul competent.

Particularitățile cererii sunt reprezentate de obligativitatea anexării la cerere a somației ce a fost comunicată anterior, sub sancțiunea respingerii ca inadmisibilă, precum și obligativitatea de a plăti o taxă de timbru în cuantum fix de 200 lei.

3. Pentru soluționarea cererii, urmează a fi citate părțile potrivit dispozițiilor referitoare la pricinile urgente, cu 10 zile înaintea termenului de judecată.

4. Cu cel puțin 3 zile înainte de judecată, debitorul urmează a depune întâmpinare. Dacă acesta nu depune întâmpinarea, instanța, față de împrejurările specifice ale cauzei, poate considera acest lucru ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului. Este util de menționat că întâmpinarea nu se comunică reclamantului, ci acesta va lua cunoștință de apărările pârâtului de la dosarul cauzei.

5.a. În cazul în care instanța, ca urmare a verificării cererii, constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanță de plată în care se precizează suma și termenul de plată. Acesta din urmă nu va putea fi mai mic de 10 zile, însă nici mai mare de 30 de zile.

5.b. Dacă doar o parte dintre pretenții sunt întemeiate, cererea urmează a fi admisă în parte, iar pentru restul pretențiilor creditorul se poate îndrepta împotriva debitorului conform procedurii de drept comun.

5.c. Dacă apărările debitorului sunt întemeiate ori pentru soluționarea cererii este nevoie de administrarea altor probe decât înscrisurile, explicațiile sau lămuririle părților, cererea urmează a fi respinsă prin încheiere. Cu toate acestea, creditorul poate introduce în continuare o acțiune conform dreptului comun, soluția instanței neavând autoritate de lucru judecat.

6. Împotriva soluției instanței de fond, părțile pot formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării ordonanței. Un aspect particular este acela că, prin excepție de la procedurile de drept comun, cererea în anulare urmează a fi soluționată de instanța care a pronunțat ordonanța de plată, în complet format din 2 judecători.

IV. Practică

În practică, a fost folosită procedura ordonanței de plată în mod eficient în cauze precum:

– contract de prestări servicii în care creditorul a livrat mărfuri debitorului, acesta din urmă neplătind contravaloarea facturii;

– contract de prestări servicii de transport, creditorul efectuând servicii de transport ce nu au fost ulterior plătite de către debitor;

– contract de furnizare de gaze naturale, consumatorul neîndeplinindu-și obligațiile de plată către furnizor a sumelor facturate;

– contract de furnizare energie electrică, consumatorul neîndeplinindu-și obligațiile de plată către furnizor a sumelor facturate;

– contract de vânzare electrocasnice, cumpărătorul neîndeplinindu-și obligațiile de plată a prețului vânzării;

– contract de livrare produse farmaceutice, debitorul neplătind contravaloarea acestora;

– contract de vânzare materiale de construcție, cumpărătorul neplătind prețul vânzării;

– contract de utilizare a unei porțiuni de teren aflat în administrarea CNAIR, utilizatorul terenului neplătind contravaloarea exercitării dreptului de folosință;