Material susținut de Chiș Mihaela & Asociații
Introducere
Regimul juridic al răspunderii civile reprezintă un punct central în contextul răspunderii medicale. Lucrările de specialitate au reținut că această răspundere poate avea natură delictuală sau contractuală. Desigur că, de-a lungul trecerii timpului, doctrina evoluează și apar diferite concepții, care doresc să aducă elemente de noutate. În cazul răspunderii civile medicale a fost susținută teoria răspunderii civile profesionale, care nu poate fi aplicată în sistemul român, la momentul actual.
Regimul juridic al răspunderii civile a fost enunţat în lucrările de specialitate, unde s-a reţinut că aceasta poate fi (1) delictuală şi (2) contractuală. Potrivit doctrinei, răspunderea civilă delictuală reprezintă regula, iar răspunderea civilă contractuală este excepţia. Această distincție a avut ecouri și în cazul răspunderii civile medicale, semnalate pentru prima dată în afacerea Mercier, pronunțată de Curtea de Casație și Justiție Franceză. În cadrul acesteia, s-a stabilit că medicilor le revine o obligație de mijloace față de pacienți, în sensul că nu pot garanta că acesta se va vindeca.
Cele două tipuri de răspundere civilă sunt întâlnite atât în sistemul public, precum și în sectorul privat. Totuși, cele două răspunderi nu pot coexista, deoarece au izvoare diferite. Răspunderea medicală delictuală se bazează pe un fapt ilicit, pe o încălcare a legii, în timp ce răspunderea medicală contractuală își are originea în încălcarea unei obligații contractuale.
Condițiile angajării răspunderii civile
Pentru angajarea oricăreia dintre cele două tipuri de răspundere trebuie să fie îndeplinite o serie de condiții, și anume: (1) existența faptei ilicite (care poate consta în delict sau în încălcarea contractului); (2) producerea unui prejudiciu (spre exemplu: prejudiciul estetic ce rezultă din săvârșirea unui act de malpraxis prin efectuarea unei rinoplastii), (3) legătură de cauzalitate între faptul ilicit și prejudiciu (referitor la exemplul anterior, prejudiciul estetic trebuie să se producă tocmai din cauza intervenției chirurgicale de efectuare a rinoplastiei), (4) vinovăția medicului (poate să fie vorba despre culpă, imprudență, neglijență).
Răspunderea delictuală
Răspunderea civilă delictuală reprezintă regula în materie. Aceasta este frecvent întâlnită în cadrul sectorul public, în sistemele care acordă îngrijiri medicale prin asigurările sociale de sănătate. Nu sunt, totuși, excluse unitățile private care furnizează îngrijiri prin sistemele sociale de asigurări de sănătate. Această formă de responsabilitate este incidentă atunci când medicul nu își îndeplinește obligațiile care își au izvorul în lege. Spre exemplu, este incidentă în ipoteza în care medicul omite să efectueze o investigație medicală elementară, de care depinde stabilirea diagnosticului, iar ca urmare a acestei omisiuni nu este tratat diagnosticul corect incident, care produce decesul. Acest eveniment poate fi produs într-o unitate medială publică, care acordă îngrijiri prin sistemul Casei Naționale de Asigurări Sociale de Sănătate, fără a exista un contract de prestări servicii între medic, unitatea medicală și pacient.
Totuși, există situații de excepție, în care răspunderea contractuală poate fi angajată. Un astfel de exemplu îl reprezintă ipoteza în care o persoană, care nu beneficiază de asigurare de sănătate, se prezintă la Spitalul Județean de Urgență, pentru acordarea de îngrijiri medicale. Între unitatea medicală și pacient se va încheia un contract. În această ipoteză va fi incidentă răspunderea civilă medicală contractuală prin prisma contractului încheiat, care materializează manifestarea de voință a părților.
Răspunderea contractuală
Răspunderea contractuală se aplică atunci când există un contract încheiat între pacient și medic sau furnizorul de servicii medicale, iar aceștia din urmă nu își îndeplinesc obligațiile care le revin. Cu titlu exemplificativ, amintim următoarele situații: executarea defectuoasă a serviciilor medicale sau neexecutarea în totalitate a obligațiilor de a asigura furnizarea îngrijirilor medicale, nerespectarea termenilor contractuali (cum ar fi omisiunea executării serviciilor medicale în interiorul termenului stabilit în contract) etc. Răspunderea civilă contractuală este frecventă în sectorul privat. Contractul de naștere, prin care se reglementează obligația de a acorda asistență medicală mamei și fătului pe durata nașterii, reprezintă cel mai cunoscut exemplu, din care decurg obligații contractuale a furnizorului serviciului și a medicului față de pacient.
Concluzii
Răspunderea civilă reprezintă regula, în timp ce răspunderea civilă contractuală rămâne o răspundere cu caracter excepțional. Ambele timpuri de răspundere au rolul de a proteja drepturile pacienților și de a responsabiliza cadrele medicale și unitățile sanitare. Răspunderea civilă delictuală este incidentă în cazurile în care nu există un contract încheiat între pacient și furnizorul de servicii medicale. Răspunderea civilă contractuală medicală își are sorgintea în neîndeplinirea obligațiilor contractuale, conduită din care decurg prejudicii.
