Prezent la cea de-a doua ediţie a Conferinţei de Drept penal al afacerilor, avocatul Augustin Zăbrăuțanu a susținut o prezentare pe tema Societățile tip offshore în raport cu evaziunea fiscală și spălarea banilor.
Avocatul plasează începuturile fenomenului offshore într-o „ practică foarte veche similară cu cea a zonelor libere de astăzi, când negustorii, pentru a evita plata taxelor pentru întreaga marfă de pe corabie, aduceau cu ambarcațiuni mici marfa pe care o estimau că o vor vinde și țineau restul de marfă pe corabie pentru a nu fi taxați pentru întreaga valoare a acesteia”.
Avocatul subliniază că „aceste jurisdicții offshore au fost si sunt folosite nu doar pentru optimizare fiscală ci și pentru acoperirea unor operatiuni de trafic de arme, spălare a banilor, trafic de persoane, finanțarea activităților de terorism.
Și atunci reacțiile statelor, ale organizațiilor internaționale sunt, cumva, conjugate pentru a încerca să promoveze niște mecanisme cât mai eficiente pentru a controla activitatea acestor centre, fluxurile financiare, cele de informații dar și pentru a diminua acest fenomen”.
Augustin Zăbrăuțanu informează cu privire la existența unui director al OECD privind planificarea taxării agresive, director care cuprinde mai mult de 400 de scheme de planificare a taxării care sunt considerate a fi agresive. “Acest director este accesibil doar oficialilor guvernamentali din țările membre OECD și membre ale grupului de experți ale acestui director. OECD, de-a lungul vremii, a publicat și actualizat așa numitele liste ale paradisurilor fiscale – așa numitele liste negre, gri sau albe.
În general, criteriile cele mai importante în baza cărora o jurisdicție era / este sau nu plasată pe una dintre aceste liste erau date de gradul de opacitate al secretului bancar, modul în care se realizează sau se pot realiza transferurile de informații între state cu privire la informații financiare, informații cu privire la structura societăților, fundațiilor stabilite în jurisdicția respectivă și, foarte important, numărul de tratate de evitare a dublei impuneri încheiate cu jurisdicția respectivă”.
Avocatul spune că pe lista neagră actualizată de OECD a mai rămas o singură jurisdicție – Trinidad Tobago însă „Consiliul UE întocmește mai multe liste unde sunt prezente, conform celor actualizate în decembrie 2017, 17 state considerate a fi necooperante în privința schimburilor de infomații și alte criterii specifice”.
Avocatul Augustin Zăbrăuțanu amintește de prevederile art 9 litera a) si c) din Legea 241 / 2005 și afirmă faptul că „ trebuie întotdeauna plecat de la faptul că infracțiunea de evaziune fiscală este caracterizată de intenția directă, calificată prin scop și, atunci, cred eu că în situația în care avem de-a face cu relații de acest tip în care sunt implicate jurisdicții considerate offshore trebuie analizat cu foarte mare seriozitate dacă și care a fost scopul care au stat la baza , planificării și consolidării acestor relații”.
Avocatul subliniază faptul că, în România, “în ultima perioadă, a scăzut apetitul oamenilor de afaceri în a mai apela la aceste jurisdicții offshore din cauza costurilor raportate la beneficii, taxele de operare fiind foarte mari”.
Pe lângă taxele foarte mari, avocatul vorbește și despre reținerea oamenilor de afaceri în a apela la aceste jurisdicții din cauza solicitării băncilor cu privire la detaliile beneficiarului real al fondurilor.
“De multe ori, cei care folosesc aceste structuri, fără a le folosi cu gândul de a săvârși anumite infracțiuni, au la bază rațiuni economice, vor o anumită confidențialitate asupra prezenței lor acolo, pur și simplu raportat la concurență.”
