Extrase din cartea “Gașca de la Drept. O poveste din vremea studenției”, de av.prof.univ.dr. Mihai Hotca

Un nou volum sub condeiul av.prof.univ.dr Mihai Hotca a văzut lumina tiparului: “Gașca de la Drept. O poveste din vremea studenției.”

Mai jos puteți lectura un set de extrase din carte:

”Gașca de la Drept este titlul sub care ofer cititorilor o narațiune despre viața de student, cu părțile ei agreabile și cele mai puțin agreabile, cu idiosincraziile inerente studenției, dar și cu frumusețea curajului și inspirației de care dau, deseori, dovadă cei ce frecventează studiile universitare – o frumusețe incomparabilă cu oricare alta, din alte cicluri de învățământ.

Studiile academice le parcurgem fiind adulți; ele constituie baza teoretică a profesiilor noastre, reprezintă locul în care găsim surse multiple ale prieteniei mature și în care întâlnim ocazii suficiente pentru a ne descoperi vocațiile profesionale, dar și posibili viitori parteneri de viață. Pentru cei care studiază la universități, fragmentul de viață petrecut în mediul academic este unul care nu numai că nu poate fi uitat vreodată, dar este cel mai mare furnizor de amintiri minunate și speciale.

Perioada studenției constituie oportunitatea unică ce ne permite să încercăm și să parcurgem drumuri nebătătorite, să întâlnim oamenii care ne pot marca întreaga viață profesională sau personală și să dobândim imunitate socială. Când spun imunitate socială mă gândesc la rezistența în fața vicisitudinilor vieții sau a relațiilor toxice și, poate surprinzător, la arta de a preschimba situațiile defavorabile în situații avantajoase ori de a deprinde tehnica temperării succesului, când acesta riscă să ne aducă beția puterii. Printr-o metaforă, imunitatea socială poate fi considerată ca o haină de vremuri grele.

Mediul universitar este un privilegiu aflat la dispoziția studenților, iar aceștia pot profita de calitatea deosebită a profesorilor, de interacțiunile cu ceilalți studenți, precum și de posibilitățile extraordinare de documentare și studiu. Schimbul de idei cu universitarii și colegii, dar și accesul la izvoare de învățare mai greu accesibile ori mai puțin cunoscute oferă un buchet de privilegii.

Viața fără perioada studenției este, fără îndoială, mai săracă.

Să nu uităm că suntem ceea ce gândim, spunem și facem”.

”Era vremea de început a studenției, iar Cronos s-a oprit o clipă, pentru a-i privi pe tinerii studenți inocenți. Privindu-i, s-a minunat de ceea ce vedea, fiind fermecat de tinerețea și nevinovăția lor. După momentul de reverie trăit, acesta a tras aer adânc în piept, a expirat și apoi a continuat călătoria sa implacabilă, dar cu-n oarecare regret: a trebuit să plece, deși ar mai fi zăbovit măcar câteva clipe în contemplațiune.”

”Oaia neagră a grupei H este Tedy, un tip căruia nu-i prea place studiul, dar adoră să se bage în seamă și se comportă deseori ca un bufon. Tedy este băiatul guraliv, care întregește tabloul unui grup social și în lipsa căruia interacțiunile academice ar fi, probabil, mult mai seci, prea tehnice, fără sare și piper. Când nimeni nu se aștepta la un răspuns trăsnit sau aiurea, atunci lovea Tedy cu unul dintre răspunsurile sale ucigătoare. Dacă era în formă, căci rar existau zile când era apatic, Tedy salva grupa de la situația ca profesorii să nu primească răspunsuri la întrebările adresate studenților. În astfel de cazuri, el era acolo și nu avea niciun fel de rețineri să răspundă, chiar dacă dădea multe răspunsuri trăsnite sau aiurea.”

”Ema a plâns de fericire, convinsă de norocul de a-l fi întâlnit pe alesul din poveste. Cei prezenți au numărat clipele, trecându-și în simțiri o experiență de neuitat, o surpriză formidabilă, imposibil de descris, la o intensitate emoțională greu de egalat.

În final, toți au fost bucuroși că doi colegi și prieteni de-ai lor – Ema și Gabriel – și-au unit destinele într-o manieră atât de romantică, declarându-și cel mai frumos lucru uman posibil – iubirea. Cei doi au fost, atunci, cei mai fericiți oameni de pe Pământ!”

”În general, când evaluăm fapte trecute importante, moralitatea sau corectitudinea lor trebuie apreciată în funcție de scara axiologică din momentul respectiv. Orice deviere temporală spre o perioadă anterioară sau ulterioară momentului istoric respectiv conduce inevitabil la răspunsuri eronate și incorecte din punct de vedere istoric.

După mulți ani de la petrecerea lucrurilor, schimbându-se morala și valorile sociale, din viitor vom vedea, cel mai adesea, diferit sau foarte diferit, ceea ce s-a întâmplat. În multe situații, ceea ce credem noi despre reprezentarea unor evenimente din trecut diferă comparativ cu însemnătatea și realitatea redate de diferitele moduri de stocare și transmitere a informațiilor. O primă distorsiune este produsă de sursele din care obținem informațiile, care sunt viciate de particularitățile celui care consemnează datele pentru posteritate. O a doua deformare apare din cauza subiectivismului celui care emite opinia față de ceea ce observă atunci când examinează evenimentele.”

”De aici reiese că profesiile și pasiunile sunt și este necesar să fie relativ independente. Într-o altă ordine de idei, profesia nu trebuie să se identifice cu pasiunile și în scopul evitării riscului ca întreaga energie să ne fie acaparată de domeniul profesional. Dacă nu avem pasiuni sau hobby-uri, în afara profesiilor noastre, viața va fi dedicată în mare măsură profesiei și vom constata cum aceasta ni se scurge printre degete. Ideea că trebuie să îți găsești pasiunea în activitatea profesională îți poate afecta dimensiunea orizontului, existând la fiecare pas riscul de a nu-ți plăcea ceea ce faci și de a renunța. Dacă îți place un lucru sau o activitate în mod deosebit, nu o transforma în meserie, ci las-o pentru tine, în timpul liber. Spre exemplu, dacă îți place să joci tenis, nu este cazul să practici tenis profesionist, căci s-ar putea să nu-ți placă antrenamentele și toate celelalte restricții asociate. În plus, s-ar putea să mori de foame, deoarece nu toți practicanții de tenis câștigă suficienți bani cât să poată trăi decent. Profesia trebuie aleasă dintre activitățile în care ești bun sau foarte bun, care îți asigură resursele materiale și măcar un pic de plăcere. Munca asociată profesiei poate fi una digerabilă sau chiar plăcută, dacă progresezi, dacă faci parte din echipe performante și dacă rezultatul activității derulate este folositor pentru societate.”

”Scrutând istoria, vom fi îndreptățiți să afirmăm că există speranță pentru umanitate și ea vine nu doar din aceea că omul are cea mai prosperă perioadă din istorie. Speranța nu este închisă nici în cutia Pandorei, ci vine din grotele, pădurile și câmpiile preistoriei, în care trăia homo sapiens, care avea o moralitate sănătoasă. Acesta era mai degrabă cooperant decât conflictual. De asemenea, civilizația nu l-a făcut pe om mai bun decât era în starea lui naturală, nu l-a făcut nici măcar mai altruist, căci era el era din „adâncă vechime” generos și benign. Uneori, așa cum cunoaștem din istorie, societatea l-a făcut pe om mai rău, mai crud și mai inuman. Să ne gândim numai la războaie și sclavie.

Așadar, civilizația nu este precum o foiță de lemn nobil, așezată peste rumeguș presat, ci ca o coajă de portocală, deoarece sub coaja protectivă a portocalelor se ascunde un miez bun, suculent – adus din preistorie. Așa este omul în realitate, ca un miez savuros de portocală.”

”După un an de studenție, asemănător unei călătorii pe o mare necunoscută, în care studenții noștri au navigat fără prea mult suflu și fără prea multe repere, a sosit următorul, adică o nouă călătorie, în care aceștia au devenit, parcă, tot mai stăpâni pe direcția lor, iar lucrurile au început să capete sens: portul s-a zărit tot mai clar din ambarcațiune.”

”Încheierea discursului poate fi mai importantă decât introducerea și, uneori, chiar decât conți­nutul însuși al acestuia. Ceea ce se spune la final se reține un timp mai îndelungat. Vorba aceea: „Prima și ultima im­presie contează”. Încheierea unui material scris este la fel ca desertul, întrucât lasă ultimul gust.”

”Toate predicțiile despre care discutăm aici sunt science-fiction, a punctat sigură pe ea Teo. În SUA au fost folosite mai multe programe pentru evaluarea riscului de recidivă, dar au rămas controversate și prea puțin utilizate. Eu cred că predicțiile despre dispariția juriștilor sunt nefondate, întrucât, pe de o parte, legile nu se aplică întotdeauna în litera lor, ci și în spiritul acestora, prerogativă pe care Inteligența Artificială nu o are și, foarte probabil, nu o va avea prea curând. Pe de altă parte, consider că oamenii vor ajunge la un moment dat să înțeleagă că nu este în folosul umanității să transfere competența înfăptuirii justiției către dispozitive dotate cu IA. În concluzie, părerea mea este că dreptatea nu va putea fi înfăptuită niciodată de roboți, deși aceștia vor fi din ce în ce mai mult utilizați pentru optimizarea aflării adevărului și realizării actului de justiție. Cu alte cuvinte, roboții în justiție vor exista și vor fi din ce în ce mai numeroși, dar ca instrumente de ajutor ale judecătorilor, procurorilor sau avocaților.”

”Simion era în mare formă în ziua examenului, fiind la un moment dat oprit de către membrii comisiei de examen, aceștia arătându-se edificați în privința cunoștințelor sale. Învățămintele pe care le-a tras după primul an și modalitatea în care și-a organizat studiul s-au dovedit a fi benefice și l-au ajutat pe Simion să obțină rezultate maxime la toate examenele. Acum el se bucura de un confort psihic special, felicitându-se pentru modul nou de abordare a materiilor de examen.

Totuși, pe Simion îl măcina ușor gândul că examenele sunt, în fapt, perioade în care studenții sunt deturnați de la studiul lor firesc. Își făcea calcule cât timp pierde în sesiunile de examene, în vreme ce ar exista posibilitatea ca studenții să fie evaluați pe parcursul participării la activitățile programate în timpul anului universitar.

Șampania a curs în valuri, mai ales după miezul nopții, când Celine i-a cântat Anei, alături de invitați, melodia Happy Birthday. Ana a plâns de fericire, acompaniată de încă doi-trei invitați, emoționați și ei.”

”Petrecerea a continuat, cu dedicații, karaoke și dans, până în zori. La plecare, s-a văzut că Bachus era fericit. Și-a atins scopul și de data asta, căci niciunul dintre participanții la petrecere nu a scăpat de farmecele lui.”

”Ajungând pe la mijlocul drumului, începi să te întrebi dacă ai parcurs partea mai frumoasă sau partea mai urâtă. Finalmente, partea neparcursă din drum este plăcută sau neplăcută, în funcție de ceea ce credem noi despre oameni și lucrurile cu care vom interacționa.”

”Dădea exemple memorabile, folosea expresii imposibil de uitat, prin esența și adecvarea lor, și pigmenta prelegerile cu adagii latine relevante. Era unul dintre cei mai respectați profesori din universitate și din țară, având aura unui intelectual universal. Vestea morții părea de neacceptat, fiindcă mai toți îl credeau pe Pretor nemuritor. Când spuneai Drept roman, te gândeai la el. Dreptul se confunda cu Pretorul. Nici eu nu cred că el a murit. Nu, Pretorul n-a murit, ci a urcat să zăbovească în Panteonul jurisconsulților romani, fiindu-i dor și dorind să-i întâlnească, în sfârșit, pe Cicero, Seneca, Marcus Aurelius, Papinian, Gaius și pe ceilalți corifei romani, cu care stătuse de atâtea ori de vorbă în mod virtual, dar niciodată față în față”.

 

”Pericolul iminent al IA constă în impredictibilitatea extraordinară a consecințelor pe care aceasta le va produce în societate, deoarece nu există garanții că efectele pozitive vor triumfa, dacă vom asista la un pas foarte mare (desprindere, salt) în domeniul despre care discutăm. Luând în considerare premisa că tăvălugul inteligenței artificiale este imposibil de oprit, cu eforturi integrate atât publice, cât și private, se poate construi un cadru legal apt să mențină noile tehnologii din domeniul IT într-o matcă prietenoasă cu oamenii. Și, în acest demers formidabil, juriștii vor avea un cuvânt greu și important de spus.

Va trebui, în mod permanent, să avem în vedere că IA este copilul teribil al societății postmoderne, care trebuie educat să servească intereselor generale pe termen lung.”

”Cei care nu au vizitat o închisoare nu știu să prețuiască libertatea. Dar, după o asemenea vizită, sigur vor vedea altfel viața și se vor bucura mai vârtos de libertate.”

”Căutând orbește adevărul, s-ar putea să nu-l vezi, deși stă ascuns după cortina scenei vieții tale, așteptând să o tragi de pe el.”

”După cum observați, toate realizările menționate au natură profesională. Nu am spus nimic despre pasiuni, hobby-uri și și nici despre familie. Din păcate nu am spus, întrucât nu aș fi avut ce să spun. Acum, cu trei luni înainte de pensionare, îmi dau seama că mi-am consumat întreaga energie în activitățile profesionale, nelăsând o parte pentru familie și alta pentru viața socială. Aș vrea să pot da timpul înapoi și să aloc clipe vieții personale.

Aș vrea să mă întorc în timp la momentul în care un bărbat deosebit, care ținea la mine, mi-a cerut să mă căsătoresc cu el și să facem cel puțin doi copii și căruia i-am răspuns că încă nu e momentul, să mai aștepte puțin. El a așteptat, a tot așteptat… până într-o zi, când și-a dat seama că amânarea este sine die și mi-a spus printr-un mesaj că nu mai poate aștepta. Atunci mi-am zis că vor mai fi ocazii și, într-adevăr, au mai fost vreo două sau chiar trei, dar le-am tratat la fel.

Aș vrea să pot apăsa pe butonul «back» și să ajung la momentul filmului vieții în care am început să mă distanțez de prietenii mei, care tot încercau să mă țină aproape, dar eu nu-i băgam în seamă. Mă invitau la petreceri, la teatru, activități cultural-sportive, la concerte ș.a. Am primit de la prietenii mei nu doar invitații, ci și dese și insistente rugăminți, însă nu le-am dat mai niciodată curs.

Cu două sau trei excepții, în toate celelalte cazuri am invocat ca motiv al refuzurilor diverse chestiuni de natură profesională. Acum regret că nu am distribuit timpul în toate planurile – personal, profesional și social. Procedând astfel, singură mi-am creat o matrioșka profesională, în care am intrat și, prin trecerea timpului, m-am transformat în variante din ce în ce mai mici ale figurinei mele.Ț

 

”Anii petrecuți în facultate, cei mai frumoși de până acum, pe lângă faptul că mi-au dăruit prieteni, mi-au oferit oportunitatea să cunosc și să interacționez cu niște profesori formidabili. Vă salut pe toți cu reverență! Prelegerile, recomandările, răspunsurile și personalitatea dumneavoastră ne-au format armonios și cred că putem deveni profesioniști redutabili ai Dreptului. Ne-ați învățat să fim generoși, buni, non conflictuali și drepți. Ne-ați transmis, de asemenea, imboldul de a fi curajoși în viață și, la nevoie, să ne punem pielea în joc. Am descoperit cu ajutorul dumneavoastră tainele legilor. Am aflat, de asemenea, limitele puterii și nu vom uita vreodată felul în care ne-ați transmis bogăția cunoașterii.

Eu sunt bucuros că ne-am cunoscut și am interacționat în anii studenției voastre. În acești ani am adunat atât eu, cât și voi, amintiri plăcute. Am învățat de la voi, la rândul meu, lucruri utile și mi-ați transmis din energia voastră debordantă.

În încheiere, vă felicit pentru formidabila realizare, și anume pentru dobândirea calității de licențiați în drept. Vă doresc succes pe toate planurile, fericire, noroc și reziliență la evenimente impredictibile negative! Mă opresc aici, menționând adagiul ipsi testudines edite, qui cepistis («dacă pescuiești țestoase, trebuie să le mănânci!»)”. Cu alte cuvinte, după cum ne așternem, așa dormim!”

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here