Autor: Florian Nițu, Managing Partner
Note COVID-19
(Cinci Observații)
-
Deși se afirmă constant că avocatura de business este anti-ciclică, criza sanitară Covid-19 va genera nu doar o schimbare a tipului de proiecte și a cererii de servicii juridice, ci va modifica și parametrii economici ai serviciului avocațial.
În principiu, ariile de practică ‘contencioase’ – litigii, arbitraj, mediere – sunt cel mai puțin sensibile la recesiune. Dimpotrivă, în situații de lipsă de lichidități, pretențiile și acțiunile în instanță în general se înmulțesc. La fel, ca regulă, ariile cele mai expuse sunt Investițiile și Tranzacțiile (Investment – M&A).
Aceasta în principiu, pentru că pe teren, lucrurile sunt întrepătrunse. Este corect că numarul Disputelor în general creste, dar cresc mai ales Litigiile Corporative, de Comerț, Furniturile, Drepturi de proprietate, IP, Muncă, în timp ce Arbitrajele sau Litigiile de Concurență, de exemplu, scad.
La fel în Investiții și Tranzacții, este corect că în general acestea se reduc, se reduc insa Ofertele Primare, Listările, Ridicările de Fonduri, în timp ce Joint Ventures – Asocieri, amalgamări de active și regrupări de companii, plus restructurări, ca regulă, cresc.
Totuși, chiar și cu aceste diferențieri, impactul pandemiei nu este unitar în economie. Așa încât sunt sectoare în care activitatea de investment și M&A este în creștere în toate formele – healthcare, farma, e-commerce, ITC în general – practic, industrii favorizate de pandemie.
-
În funcție de nivelul de diversificare al practicii, criza Covid-19 ar putea avea un impact în spectru foarte larg, de la ‘relativ redus’ la ‘existențial’. În orice caz, timpul mediu de răspuns sau ‘imunizare’ la o astfel de criză economică este de 4-6 trimestre.
Experiența ultimelor 3 mari recesiuni ‘globale’ – ’90/’91, ‘99/2001 si 2008/2009 – a arătat că în principiu o firmă de avocați diversificată, oricât de afectată, a reușit să rebalanseze volumele și numărul de proiecte într-un interval de timp mediu de 4 până la 6 trimestre (până intr-un an și jumătate). De altfel, atât din punct de vedere al litigiilor, cât și al activității de tranzacții, aceasta este și perioada medie în care un dosar litigios important se cristalizează și generează legal work. La fel, cam acesta este intervalul în care, de exemplu, o tranzacție M&A în paradigma de creștere a afaceriii este înlocuită de o tranzacție M&A în paradigma de restructurare a afacerii.
-
Fiecare criză economică a avut impact negativ permanent asupra onorariului mediu net. Aceasta nu va face excepție.
Raportat la sistemul Manday sau Hourly Rate, onorariile medii sau standard au scăzut cu 5 până la 10% la fiecare din ultimele 3 cicluri economice, recesiune – relansare. Vorbesc aici doar de efectul crizelor economice, nu includ alți factori de schimbare a parametrilor economici.
Chiar și în acele cazuri în care rata standard orară a rămas nemodificată, în realitate, onorariile efectiv realizate au scăzut, de la o criză la alta, de la un proces la altul.
Sunt trei categorii de cauze pentru acest efect. Întâi, spectrul serviciilor legale facturabile s-a restrâns constant, fie pentru că tot mai multe informații și analize sunt presupuse ca accesorii, incluse in pachet, si deci datorate de către avocat în mod necondiționat, fie pentru că acestea sunt retrogradate la categoria ‘paralegal work’. În al doilea rând, ratele orare ca sistem de onorarii sunt tot mai rar folosite ca prima regulă, ci mai degrabă ca excepție, aplicabilă atunci când premisele pentru onorariile forfetare agreate s-au schimbat. Onorariile forfetare se pot dovedi lucrative, dar în general, estimările de volume sunt optimiste, iar în final se dovedeste ca eficiența in implementare este mult mai redusă decât se anticipează. În al treilea rând, companiile au modificat semnificativ fluxurile de lucru avocat-client prin diverse formule constând în detașări temporare sau parțiale de la avocați la client sau în club-deals, în care clienții lucrează diversificat și competitiv cu întreg panelul de avocați externi, de multe ori în cadrul aceluiași proiect, in conditii competitive foarte stranse.
-
Covid-19 a accelerat procesul de digitalizare a serviciului avocațial, spațiul virtual va rămâne o constantă pentru interacțiunea avocat-client-avocat, cât și pentru serviciul judiciar, dar modificările intervenite sunt (mult) supralicitate. În egală măsură, Covid-19 a arătat că se poate lucra de acasă, eficient, însă și la acest capitol, impactul muncii remote e semnificativ diferit în funcție de natura proiectelor. În orice caz, așteptarea mea este ca post-pandemie, componenta work from home să nu depășească 25% din total volume la nivelul unei firme integrate, full scope.
Dezbaterea publică în jurul digitalizării-comoditizării seviciului avocațial este deja un subiect vechi. Sigur că este impact, sigur că în carantină volumele și serviciile generate în principal în mediu și cu mijloace digitale au crescut, însă pe fond, nu poți face foarte eficient nici deal structuring, nici negociere, nici brain storming pe platforme software. Este corect, procesarea de documente, compliance, secretarial support, relații cu autoritățile, reglementare și control, etc. toate au crescut în mediul virtual prin efectul pandemiei, însă n-aș spune că digitalizarea este consecința cea mai importantă, cel puțin nu pentru firmele de avocați tranzacționale. Poate fi vorba într-adevăr de un impact masiv pentru firmele de compliance.
-
Crizele economice înlocuiesc temporar avântul expansionist cu formarea prudentă de alianțe.
Pandemia Covid-19 va tempera globalizarea pieții avocaturii de business, iar multe firme internaționale vor continua procesul de retragere din piețe mici și de înlocuire a asocierilor locale cu alianțe.
În piețele regionale și naționale se vor înmulți atât alianțele, cât și deplasările laterale. Spin-off-urile sunt frecvente în recesiuni. Totodată, unele practici de nișe, favorizate de pandemie, vor supra-licita temporar oferta de angajare pentru a atrage experți.
