Interviu realizat de Andrei Stoian, Editor-in-Chief
S&P a decis menținerea rating-ului de țară pentru România la BBB- și perspectiva negativă pentru datoria țării. Cum comentați această decizie?
Este o veste foarte bună pentru noi! Retrogradarea României în junk ar fi creat dificultăți probabil insurmontabile în a finanța deficitul uriaș. În plus, retrogradarea României ar fi însemnat retrogradarea tuturor companiilor din România, ceea ce ar fi făcut aproape imposibilă finanțarea unor investiții ale companiilor românești, dar și atragerea de noi investiții.
Decizia e mai degrabă politică, este un mesaj de încredere acordat guvernului actual al României, dar e condiționată de stoparea creșterilor cheltuielilor bugetare, în special a enormei creșteri cu 40% a pensiilor.
Guvernul poate folosi această decizie și mai ales motivarea ei în a stopa valul de populism cu care ne confruntăm din 2017 încoace, val care a spulberat echilibrele bugetare. Sper să o și facem, pentru că altfel va urma retrogradarea în junk…
Ce ar fi trebuit făcut pentru a mai urca o treaptă în arhitectura de rating a S&P?
Acum, acestui guvern îi era imposibil să obțină un upgrade în ratingul de țară al României, datorită deficitului bugetar, dar și al deficitului balanței de plăți absolut uriaș. Să nu uităm că în ultimii ani de zile, pe fondul unei creșteri economice solide (chiar am fost campioni la creșterea economică în UE), deficitele bugetare au fost la maximum permis de legea privind stabilitatea bugetară – adică 3%. Anul trecut, pe o creștere de 4%, am avut un deficit de 4,6%, ceea ce arată excesele care au fost făcute în ultimii ani.
În plus, în contextul în care veniturile bugetare au scăzut ca urmare a crizei COVID-19 iar cheltuielile au explodat, era imposibil pentru guvern să echilibreze bugetul și să obțină un upgrade.
Upgrade-ul României deasupra ratingului actual ar fi putut fi obținut doar dacă eforturile făcute pentru echilibrarea deficitului de după criză nu ar fi fost spulberate începând din 2017 încoace. Guvernele care s-au succedat au acționat într-un mod absolut iresponsabil. Au explodat cheltuielile bugetare prin creșteri de pensii, creșteri de categorii care beneficiază de pensii speciale, creșteri de salarii la bugetari, mărirea numărului de bugetari. S-a ajuns ca salariul mediu în sectorul bugetar să fie semnificativ mai mare decât în sectorul privat, în condițiile în care investițiile în infrastructură, educație, sănătate, investiții care să permită creșterea PIB-ului potențial al României au fost cvasi-inexistente.
În plus, am văzut o acțiune la fel de hotărâtă în sensul spulberării bazei fiscale. Să nu uităm avalanșa de scutiri din ultimii ani, de tratamente preferențiale la impozitul pe venit, la contribuții, care au făcut ca România să se îndepărteze de bunele practici în domeniu. România a avut în mod constant deficite semnificativ mai mari decât toate celelalte state europene, iar acest lucru nu poate fi corectat peste noapte.
Îmbunătățirea perspectivei de rating (care acum este negativă) la o perspectivă stabilă și ulterior urcarea unei trepte în rating-ul de țară se poate face doar acționând cu hotărâre și profesionalism, atât în ceea ce privește stoparea sau măcar reducerea creșterilor de cheltuieli, dar și refacerea bazei fiscale și de asemenea, îmbunătățirea colectării care a fost dintotdeauna la un nivel ridicol de scăzut.
Cât de rezilient este ecosistemul antreprenorial românesc în această perioadă marcată de multiple crize suprapuse? Unde sunt vulnerabilitățile, care sunt punctele forte?
Reziliența ecosistemului antreprenorial românesc nu este și nu a fost niciodată la un nivel satisfăcător. Companiile românești sunt subfinanțate, au acces dificil și scump la credite, atât în ceea ce privește creditele de investiții, cât și finanțarea capitalului de lucru. Criza COVID-19 s-a suprapus pe vulnerabilitățile deja existente și vedem în acest moment cât de afectate au fost întregi sectoare ale economiei. Depindem foarte mult de exporturile pentru industria automotive, industrie care vedem cât de mult este afectată în vestul Europei, va fi imposibil ca acest lucru să nu se vadă și în România.
În plus, o vulnerabilitate suplimentară pentru ecosistemul de business din România vine din legislație, care nu încurajează disciplina financiară. Criza va amplifica aceste vulnerabilități, vom vedea blocaje financiare, companii care nu își plătesc furnizorii, furnizori care vor avea la rândul lor de suferit chiar dacă în mod normal ar fi companii viabile. Guvernul a făcut ceva eforturi în acest sens, dar posibilitățile acestuia sunt limitate, ținând cont de lipsa resurselor bugetare și dependența de împrumuturi pentru finanțarea deficitului.
Uniunea Europeană se așteaptă la o scădere de cel puțin 7,5%, Guvernul este mai optimist și vorbește de 2%. La ce vă așteptați dumneavoastră?
Cred că optimismul guvernului nu este justificat, chiar dacă am avut o oarecare creștere economică în primul trimestru, această creștere nu trebuie să ne îmbete. Primul trimestru nu a fost afectat de COVID-19, va fi foarte important să vedem evoluția trimestrului 2, unde mă aștept ca lucrurile să nu mai lase loc la foarte mult optimism și să determine o schimbare de atitudine.
Având în vedere faptul că sectoare întregi de economie sunt sever afectate de criză și nu mă refer aici doar la turism și HoReCa, ci în special la industrie, unde, așa cum spuneam mai devreme, semnalele venite din vest (unde numărul de înmatriculări noi a scăzut în unele țări cu peste 70%) nu sunt deloc bune. Mă aștept ca industria automotive și alte industrii conexe să fie sever lovite.
Cred că în cel mai optimist scenariu, România va avea o scădere comparabilă cu cea la care se așteaptă Uniunea Europeană, de cel puțin 7,5% și mă aștept ca deficitul bugetar, chiar și în condițiile în care pensiile nu vor crește decât cu 10% și nu cu 40%, să se situeze undeva la 10% din PIB anul acesta, posibil chiar mai mare în 2021.
Ce impact va avea conviețuirea cu SARS-CoV-2 asupra economiei?
Economia va trebui să se adapteze unei situații deloc de dorit. Mă aștept ca românii să cheltuiască mai puțin pe bunuri de folosință îndelungată, de asemenea să își amâne planurile de investiții datorită nesiguranței generate de criza COVID-19 și datorită temerii că un reviriment al virusului în toamnă sau un nou virus ar putea determina guvernele să ia măsuri comparabile.
Mă aștept, de asemenea, ca mulți români să călătorească mai puțin, să evite zonele aglomerate chiar dacă în ultimele zile am văzut mari adunări de oameni, petreceri și altele asemenea. Mă aștept ca foarte mulți români să trăiască cu teama în suflet, iar teama le va fi modificat comportamentul consumerist.
Există posibilitatea să revenim la potențialul anterior? Care este orizontul de timp?
Aici ar trebui să punem problema nuanțat: să revenim la consumerismul anterior nu este neapărat util. Pentru a valorifica potențialul economic al României, varietatea resurselor, ar trebui să schimbăm accentul de pe creșterea consumului pe creșterea investițiilor. Nu cred într-o revenire în V, cred că vom avea mai degrabă o revenire treptată, în timp și vor trece ani buni până să vedem o situație economică comparabilă cu 2019.
Revenirea depinde foarte mult de deciziile cu privire la pornirea unor proiecte de investiții serioase, care să valorizeze România și să atragă investiții în producție, mă refer aici la infrastructura mare dar și la investiții serioase în infrastructura IT a statului, în educație și sănătate.
Ce măsuri ar trebui să adopte statul român pentru a restabili încrederea și a stimula apetitul investițional?
Așa cum spuneam anterior, cred că statul român ar trebui să se concentreze mai mult pe investiții în infrastructură, în educație, în sănătate și mai puțin pe aruncatul de bani publici împrumutați în tot felul de subvenții, scutiri sau facilități la plata impozitelor.
Există un optimism în acest moment în ceea ce privește intenția guvernului de a demara proiecte mari de investiții, de a informatiza administrația publică, dar dacă aceste investiții vor întârzia, optimismul va dispărea și apetitul investițional al companiilor private cu capital românesc sau străin va scădea în oglindă.
Care considerați că sunt sectoarele din economie care ar putea deveni motoare de creștere economică în perioada următoare?
România a avut dintotdeauna un potențial semnificativ în agricultură, datorită resurselor naturale, datorită suprafețelor mari de teren agricol bun. Acesta poate fi un sector care să constituie motor de creștere, dar pentru asta este nevoie de politici publice serioase atât în ceea ce privește investițiile în infrastructură – și aici mă refer la irigații, pentru a nu mai depinde de voia Domnului, dar și de creșterea investițiilor în domeniul industriei alimentare, fără de care valoarea adăugată nu va exista.
Un alt sector care poate să fie motor de creștere este cel al producției și procesării gazelor naturale, dar și aici este nevoie de corecții ale măsurilor luate în perioada anterioară și de investiții care să asigure valorificarea superioară a gazelor naturale românești.
Sectorul IT crește la nivel global și ținând cont că România are în acest moment un sector IT relativ bine dezvoltat și cu oameni bine pregătiți, poate și el să reprezinte unul din motoarele de creștere. Bine ar fi dacă potențialul industriei IT ar fi folosit și pentru informatizarea statului, fără de care nu putem beneficia nici de servicii publice de calitate, nici de reducerea costului aparatului bugetar și nu putem îmbunătăți colectarea.
Mă aștept, de asemenea, ca în perioada următoare criza să scoată la iveală sectoare noi care să beneficieze de scăderea altora.
Vă așteptați la o corecție a prețurilor în sectorul imobiliar?
Pe termen scurt și mediu nu mă aștept la o corecție a prețurilor în sectorul imobiliar, datorită sumelor mari de bani aruncați în piață de guverne ca urmare a crizei COVID-19 și a dobânzilor mici. Poate să apară o corecție a cererii în special în zona de birouri, determinată de work-from-home, este posibil ca unele companii să își ajusteze suprafețele închiriate și să investească în facilități care să permită într-o mai mare măsură munca de acasă.
Care ar fi cea mai importantă lecție pe care ar trebui să o învețe mediul de afaceri din această criză?
Prudența. Atât.
