Autor: Tatiana Fiodorov, Managing Partner Fiodorov & Partners
Iminența schimbărilor climatice constituie una dintre cele mai urgente provocări cu care se confruntă societatea contemporană. Această realitate a determinat companiile majore din sectorul energetic să recunoască riscurile asociate utilizării energiei electrice produse pe baza combustibililor fosili și să aloce resurse semnificative pentru cercetarea și dezvoltarea noilor tehnologii. Scopul este să înlocuiască treptat combustibilii fosili cu surse regenerabile de energie.
Un exemplu remarcabil de adaptare strategică la evoluțiile din domeniul energiei este reprezentat de compania daneză Orsted, cunoscută anterior sub denumirea de Dong Energy, cu o lungă tradiție în industria petrolului și a gazelor naturale. În cursul anului 2017, Orsted a decis să renunțe la operațiunile sale din industria petrolului și a gazelor naturale, orientându-se exclusiv către dezvoltarea de proiecte în domeniul energiei regenerabile, în special parcuri eoliene offshore în Marea Nordului.
Având o linie extinsă de coastă la Marea Neagră, România se află într-o poziție favorabilă pentru exploatarea unui potențial semnificativ în ceea ce privește proiectele de energie eoliană offshore. Aceasta marchează un moment crucial în tranziția țării către utilizarea energiei produse din surse mai curate și sustenabile.
În acest sens, s-a impus adoptarea unor măsuri pentru crearea cadrului juridic pentru exploatarea potențialului de producție a energiei eoliene offshore, concretizate, la nivel legislativ, în trei proiecte de acte normative: (a) proiect de lege privind măsurile necesare pentru realizarea de operațiuni pentru exploatarea energiei eoliene offshore (PL-x nr. 648/2020) adoptat de Senat în data de 14 octombrie 2020 și care se află la Camera Deputaților, („Proiectul de Lege 2020”), (b) propunere legislativă privind măsurile necesare pentru realizarea de operațiuni pentru exploatarea energiei eoliene offshore (PL-x nr. 646/2022), respins de Senat în data de 10 octombrie 2022 („Proiectul de Lege 2022”), precum și (c) proiectul de lege privind măsurile necesare pentru exploatarea energiei eoliene offshore, publicat în data de 17 iulie 2023 pe site-ul Ministerului Energiei, astfel cum a fost consolidat în data de 6 octombrie 2023 („Proiectul de Lege 2023”).
În comparație cu formele Proiectelor de Lege din 2020 si 2022, Proiectul de Lege 2023 aduce mai multă predictibilitate, clarificând unele aspecte criticate in cadrul proceselor legislative anterioare de către comisiile de specialitate. Dacă Proiectul de Lege 2020, a primit avize negative din partea Guvernului, a Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, precum și a Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, Proiectul de Lege 2022, a fost criticat pentru aspecte precum destinația bugetară a veniturilor încasate din redevență[1], justa și prealabila despăgubire pentru acordarea dreptului de liberă trecere pentru instalația de racordare ce urmează a fi realizată pe uscat, precum și prevederi referitoare la modul de stabilire a perimetrelor offshore, și lipsa stabilirii unei valori clare a redevenței.
Prin raportare la prevederile incluse în cadrul Proiectului de Lege 2023, se poate observa că unele aspecte criticate au fost clarificate.
Totodată, în data de 10 noiembrie 2023 a intrat in vigoare Ordonanța de urgență nr. 97/2023 pentru aprobarea Planului de amenajare a spațiului maritim („Planului de amenajare a spațiului maritim”). Potrivit Planului de amenajare a spațiului maritim unele dintre aspectele esențiale pe care acesta se concentrează este dat de evitarea conflictelor între utilizări concurente ale spațiului maritim şi capitalul natural al ecosistemului marin.
În scopul dezvoltării unui proiect eolian offshore, Proiectul de Lege 2023 prevede două faze principale: faza de explorare și faza de exploatare. Pentru fiecare dintre acestea, se impune încheierea unui contract de concesiune cu Ministerul Energiei, în urma unei proceduri competitive de atribuire a acestora[2].
Ministerul Energiei va putea acorda și ajutoare de stat concesionarilor perimetrelor eoliene offshore, sub forma unei scheme de sprijin pentru construirea și exploatarea de centrale electrice eoliene offshore[3].
Odată dobândit dreptul de concesiune, orice proiect de construcție sau desființare din cadrul perimetrelor eoliene offshore concesionate necesită obținerea unei autorizații de dezvoltare sau, după caz, de desființare din partea ACROPO și parcurgerea unor proceduri de evaluare asupra impactului de mediu.
Contractul de concesiune se încheie pentru o perioadă de cel mult 30 de ani, cu posibilitatea unei singure prelungiri, pentru o perioadă de cel mult 10 ani și cu plata unei redevențe anuale.
Concesionarii vor avea dreptul să exploreze strict perimetrul eolian offshore concesionat, pentru o durată de maximum 2 ani, cu drept de prelungire de maximum 6 luni, în baza unui permis de explorare[4] acordat de către Ministerul Energiei, după încheierea contractului de concesiune.
În scopul construirii centralei electrice eoliene offshore și al exploatării resurselor eoliene offshore, odată concesionat perimetrul eolian offshore, se impune îndeplinirea următorilor pași: (i) obținerea aprobării de dezvoltare emise de către ACROPO[5], respectiv (ii) a autorizației de înființare și a licenței de producere emise de către ANRE[6].
Ulterior emiterii autorizației de înființare, prin derogare de la prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, lucrările de construire aferente centralei eoliene offshore efectuate pe uscat, până la punctul de racordare se vor executa în baza aprobării de dezvoltare emise de către ACROPO.
Mai mult, autorizația de înființare și aprobarea de dezvoltare vor conferi concesionarilor și dreptul de execuție de lucrări în vederea racordării la rețeaua de transport a energiei electrice în punctul/punctele convenite cu Operatorul de Transport și Sistem.
Industria energiei eoliene offshore, în ciuda beneficiilor evidente, se confruntă cu riscuri și provocări semnificative. Deciziile autorităților privind amenajare a spațiului maritim, autorizațiile de mediu și alte autorizații pentru proiectele eoliene offshore sunt susceptibile de a fi contestate. Perfecționarea cadrului legislativ este esențială, având în vedere creșterea contestațiilor împotriva autorizațiilor acordate. Incertitudinea generată de acest context poate influența dezvoltarea viitoare, afectând deciziile de investiții și planificare. Creșterea costurilor de construcție în timpul contenciosului judiciar poate forța dezvoltatorii să anticipeze calendarul de construcție, crescând riscul financiar. Problemele legate de infrastructură și racordarea la rețeaua electrică sunt frecvente, implicând negocieri complexe și costuri semnificative. Totodată, rezistența comunităților locale poate întârzia sau împiedica dezvoltarea infrastructurii necesare, așa cum s-a întâmplat în proiectul Norfolk Vanguard din Marea Nordului.
În contextul adoptării legislației pentru promovarea energiei eoliene offshore în România, în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, este crucial să evităm suprapunerea legislativului cu executivul pentru a preveni confuziile în piață și printre investitori. Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, exprimă încrederea că modificările propuse în forma actuală a Proiectului de Lege 2023 creează un cadru legal adecvat pentru exploatarea energiei eoliene offshore și anticipează adoptarea legii până la sfârșitul anului 2023, cu prima producție de energie eoliană în Marea Neagră în 2030.
[1] Potrivit punctului de vedere al Consiliului Economic si Social cu privire la PL-x nr. 646/2022, acesta era criticabil din perspectiva faptului că nu preciza destinația bugetară a veniturilor încasate din redevența percepută.
[2] Prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Energiei, se aprobă procedurile de concesionare, cuantumul redevențelor și taxelor, calendarul etapelor de concesionare, precum și schema de ajutor de stat, până la data de 30 iunie 2025. Încălcarea obligațiilor de încheiere a contractului de concesiune și obținere a autorizației de dezvoltare atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor/entităților vinovate
[3] Aceste centrale eolienne offshore vor avea o capacitate totală de producție energie electrică de până la 3 GW și vor trebui puse în funcțiune într-o perioadă de maximum 8 ani de la încheierea contractului de concesiune
[4] Metodologia de acordare a permisului de explorare se aprobă până la data de 30 iunie 2025, prin ordin al ministrului Energiei.
[5] Autoritatea Competentă de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră.
[6] Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.
