De la legalitate la realitate este doar o prelungă așteptare
Se împlinesc in curând 9 luni de când, într-un demers absolut european, chiar și așa întârziat cum a fost, Guvernul României a emis (la 1 iulie 2020) Ordonanța de Urgență nr. 111 de modificare și completare a Legii 129/2019 (”Legea”)[1], prin care s-au definit pentru prima oară în legislația noastră termenii de „monede virtuale”, „portofel digital” și „servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare”[2], fiind de asemenea conturat cadrul normativ în care societățile de servicii crypto pot opera în România.
Așadar, s-a modificat legea, suntem ”crypto-europeni” și avem, în sfârșit, o recunoaștere oficială în legea română a crypto-monedelor (monedelor virtuale) – probabil asta și-au spus toți cei din acest domeniu, deja activi sau cu gândul de a pune la cale o afacere cu crypto, până atunci aflată în zona gri, nereglementată[3].
Dar analizând modificările (noul art. 30^1 din Lege), am înțeles ca suntem în continuare în zona gri câtă vreme cadrul normativ rămâne în continuare incomplet (”aproape perfect e totuna cu imperfect”). Aceasta deoarece furnizarea de servicii de schimb intre monede virtuale și monede fiduciare, respectiv furnizarea de portofele digitale, sunt ambele supuse autorizării și/sau înregistrării de către/la Comisia de autorizare a activității de schimb valutar din cadrul Ministerul Finanțelor Publice (competentă și în raport de casele de schimb valutar), precum și obținerii unui aviz tehnic din partea Autorității pentru Digitalizarea României.
Și cum autorizarea/înregistrarea și avizul nu se pot încă obține întrucât acestea se fac doar pe baza unor proceduri „stabilite prin hotărâre a Guvernului, elaborată de Ministerul Finanțelor Publice împreună cu Autoritatea pentru Digitalizarea României și cu Oficiul, cu avizul Ministerului Afacerilor Interne și al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor”, proceduri care încă nu există chiar dacă au trecut deja aproape 9 luni[4] de la adoptarea OUG 111/2020 și modificarea Legii, piața crypto continuă să fie afectată de o incertitudine absolut contra-productivă mai ales pentru Statul Român, care nu știe sau nu poate să înțeleagă că reglementarea acestui domeniu ar putea însemna pentru România o veritabilă ”gură de aer proaspăt” la nivel bugetar, într-un context economic național și mondial extrem de problematic.
Mai mult decât atât, deși Guvernul neglijează în continuare acest aspect, art. 31 din Lege este (cel puțin la nivel teoretic) incident iar acesta interzice desfășurarea activităților crypto fără autorizare sau înregistrare, sub sancțiunea prevăzută de art. 47 alin. 2 din Lege (care face trimitere la Codul Penal al României, art. 348 – exercitarea fără drept a unei profesii sau activități, pedepsită cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă).
Se naște așadar următoarea întrebare: ce ar trebui sa facă acum, în lipsa cadrului legislativ necesar autorizării, casele de schimb crypto? Știm ca sunt multe, le putem identifica rapid denumirile și adresele pe Google, iar unele dețin și așa-numitele „BATM-uri” (Bitcoin ATM). Mai știm și că împreună generează anual profituri de multe (zeci de) milioane de euro și ca și-au început activitatea cu mult înainte de intrarea în vigoare a Legii și a modificărilor la aceasta[5].
Într-o știre recentă din 1 martie 2021[6], înțelegem că Ministerul Finanțelor Publice a transmis unei publicații online faptul că „este în curs de elaborare proiectul legislativ privind autorizarea furnizorilor de portofele digitale și de servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare” respectiv că până în prezent ”nu au fost depuse solicitări de autorizare din partea furnizorilor”. Rămânem însă prudenți față de astfel de comunicate, chiar și oficiale, mai ales că am întâlnit numeroase proiecte legislative a căror redactare, avizare și aprobare a întârziat luni sau ani. Probabil că e mai simplu să ne împrumutăm pe piețele internaționale la cote și cu dobânzi împovărătoare decât să procedăm ca Estonia, care a sesizat oportunitatea și capitalizează bugetul național prin crearea unui cadru coerent in domeniul crypto, care aduce deja la bugetul balticilor câteva milioane de euro lunar.
Așadar, chiar și până la materializarea unui posibil proiect legislativ din partea Guvernului, care să creeze cadrul procedural pentru înregistrare, autorizare și avizare, furnizorii de servicii crypto au câteva posibilități de acțiune:
- pot continua ca și până acum, respectând strict normele fiscale incidente, însă în mod explicit (mai nou) cu asumarea unei posibile acuzații penale;
- pot să transmită o solicitare scrisă Comisiei responsabile din cadrul Ministerului Finanțelor Publice în legătură cu intenția de înregistrare și autorizare, față de care să poată justifica lipsa de reacție (și deci culpa) autorității în cazul oricărei verificări ulterioare (fiind dificil de estimat și de către ce autoritate s-ar face o astfel de verificare);
- pot face demersuri instituționale pentru reglementarea cu celeritate a domeniului, prin intermediul diferiților reprezentanți la nivel central sau din cadrul Guvernului.
Se dovedește încă o dată că preferăm formele (inclusiv legislative) fără fond și că probabil, în lipsa unor reglementări europene detaliate (primite ”de-a gata”[7]), vom prefera să ignorăm oportunitatea unui domeniu într-o creștere fulminantă și care, probabil, reprezintă piața financiară a viitorului. Ratăm încă o dată startul într-o cursă din care Statul Român ar putea să câștige milioane de euro și ar putea să fie un pol financiar cel puțin european dacă nu chiar la nivel mondial.
Post scriptum:
Scopul acestui articol nu este nicidecum să genereze îngrijorări (suplimentare) în sarcina furnizorilor de servicii pe piața crypto ci doar să nască o reacție a celor mai importanți dintre aceștia (neexistând, evident, nicio asociație profesională de profil, care să acționeze coordonat). Și nu din cauza spectrului unor posibile investigații penale (pentru care cu siguranță se pot identifica sau pregăti multiple argumente în apărare) ci pentru simplul motiv că, odată reglementat în detaliu acest domeniu, și pentru aceștia ar reprezenta o oportunitate de a-și crește semnificativ cifrele de afaceri, inclusiv prin atragerea unor investitori străini în căutare de piețe reglementate și previzibile legislativ.
ENACHE PIRTEA & Asociatii S.p.a.r.l.
[1] Directiva (UE) 2018/843 – Directiva AML 5 – a fost transpusă în legislația națională cu o întârziere de șase luni de la termenul limită stabilit în acest scop (10.ian.2020).
Această Directivă a modificat și completat Directiva (UE) 2015/849 – Directiva AML 4 -, transpusă (cu o întârziere de peste 2 ani, care a generat și declanșarea unei proceduri de infringement contra României) prin Legea nr. 129/2019 (pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului).
[2] De asemenea, au fost incluși furnizorii de astfel de servicii în categoria entităților raportoare în relația cu Oficiul National de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
[3] Amintim aici și de organizatorii de jocuri de noroc online sau de prestatorii de servicii de ride-sharing, aflați în trecut într-un scenariu similar pana la apariția cadrului legal specific și detaliat de reglementare.
[4] Daca pentru hotărârea de Guvern prin care se stabilesc procedurile pentru autorizarea și/sau înregistrarea caselor de schimb valutar (supuse unor proceduri similare de autorizare) s-a prevăzut un termen limită de 90 de zile de la intrarea în vigoare a Legii, pentru elaborarea procedurilor în legătură cu furnizorii de servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare respectiv furnizarea de portofele digitale nu se prevede niciun termen limită.
[5] Suspendarea activității cu siguranță nu poate fi o soluție (măcar și numai pentru motivul că majoritatea au comportamente fiscale adecvate) iar de dosare penale nici nu ar trebui să fie vorba (în lipsa cadrului legal pentru avizare și autorizare, ce intenție infracțională poate fi în mod valid considerată în sarcina traderilor de crypto?)
[6] https://www.bursa.ro/supliment-crypto-mfp-proiectul-legislativ-privind-autorizarea-furnizorilor-de-portofele-digitale-în-curs-de-elaborare-24592246
[7] În prezent există la nivelul Parlamentului European și al Consiliului o propunere de Regulament privind piețele criptoactivelor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 – Directiva Whistleblowing -. Acest Regulament este in prezent propus spre adoptare, însă fără a se cunoaște în mod previzibil un termen în acest sens, urmând totodată a fi aplicabil (conform propunerii de la acest moment) la 18 luni de la data intrării în vigoare.
