Personalitatea si viata marelui avocat Istrate N. Micescu, cel care este pus la loc de cinste pe header-ul portalului legalmarketing.ro, sunt readuse in lumina reflectoarelor de catre Mircea Dutu, directorul Institutului de Cercetari Juridice “Acad. Andrei Radulescu” al Academiei Romane. Dupa o amanuntita documentare la Arhivele Nationale,Mircea Dutu va publica, in toamna acestui an, a doua editie a biografiei lui Istrate Micescu, cu mult mai multe amanunte si detalii ale vietii celui supranumit “printul avocatilor romani”.
In anul 2000 profesorul Mircea Dutu a publicat prima biografie a lui Istrate N. Micescu, care cuprindea principalele momente din viata avocatului, profesorului universitar si omului politic. Cu timpul insa aceasta legenda care s-a creat in jurul personajului a trebuit sa fie demonstrata, ilustrata, infirmata sau completata cu o serie de date culese din diferite arhive.
O ampla documentare facuta la Arhivele Nationale a scos la lumina documente indubitabile si care completeaza opera inceputa in urma cu un deceniu si ceva si care ilustreaza asa cum se cuvine viata universitara, la bara, in cadrul politic, a lui Istrate N. Micescu. Portalul legalmarketing.ro publica in premiera amanunte din noua biografie, ce va fi publicata in acest an, urmand ca discutia integrala cu Mircea Dutu sa fie difuzata, in mai multe episoade, in cadrul emisiunii Legile Afacerilor, pe The Money Channel.
Concurenta universitara dintre Nicolae Titulescu si Istrate N. Micescu este unul dintre cele mai cunoscute episoade din prima parte a vietii lui Istrate N. Micescu. Cei doi au facut impreuna Facultatea de Drept la Paris, au obtinut Doctoratul in Drept, Istrate N. Micescu in 1907. Cei doi ilustri juristi s-au intalnit intr-o confruntare directa cu ocazia organizarii concursului la catedra de Drept civil, pentru o conferinta a Facultatii de Drept din Bucuresti. Documentele de arhiva, respectiv Procesul verbal, intocmit la 19 iunie 1909, de comisia Facultatii de Drept, formata din profesorii Nacu, Misir, Emilian Antonescu si Longinescu, arata ca la concurs s-au prezentat 3 personalitati ale vietii juridice romanesti de mai tarziu, respectiv Istrate Micescu, Nicolae Titulescu, dar si George Plastara, care se va afirma in deceniile urmatoare ca un cunoscut profesor de Drept civil.
Comisia respectiva a acordat calificative maxime lui Istrate Micescu, lui Nicolae Titulescu si in ciuda faptului ca la concurs fusese scos numai un post de conferinta, i-a recomandat pe amandoi, pentru a fi declarati castigatori. “Comisiunea recomanda cu toata insistenta pe domnii Istrate Micescu si Nicolae Titulescu pentru a fi amandoi abilitati, cu toate ca recomandarea trece peste numarul conferentiarilor stabilit de onoratul Minister, in deplina convingere ca Facultatea de Drept va face in persoana domniilor lor o buna achizitiune, pentru ca amandoi promit a deveni profesori excelenti.” Printr-o comunicare din octombrie 1909 a Ministrului Instructiunii si Cultelor era declarat castigator si ocupant al locului de conferentiar Istrate N. Micescu. 
Un lucru nou si pentru care profesorul Mircea Dutu crede ca toti absolventii Facultatii de Drept din Bucuresti ar trebui, intr-un anumit fel, sa-i poarte recunostinta lui Istrate Micescu, se refera la proiectul Conventiunii incheiate intre Facultatea de Drept din Bucuresti si arhitectul Petre Antonescu pentru elaborarea documentatiei tehnico-arhitecturale si de constructie in vederea edificarii Palatului Facultatii de Drept din cadrul Cetatii universitare, situate in Bulevardul Elisabeta. Aceasta conventie, rodul viziunii lui Istrate Micescu, arata in amanunt conditiile de realizare a proiectului si modul in care sa fie desfasurata aceasta constructie a Palatului de astazi al Facultatii de Drept.
Potrivit Directorului Institutului de Cercetari Juridice “Acad. Andrei Radulescu” al Academiei Romane dosarele cele mai consistente, care ne arata destinul oarecum tragic al lui Istrate Micescu, se refera la epurarea lui din Barou. Devenit Decan de onoare, odata cu adoptarea, in noiembrie 1944, a legii privind epurarea barourilor de persoanele care, chipurile, ar fi avut atitudini antidemocratice si ar fi sprijinit razboiul impotriva Uniunii Sovietice, este pus primul pe lista. In spiritul arhicunoscut, acesta va contesta cu argumente dintre cele mai respectabile si consistente, deopotriva de procedura, argumente de fapt, argumente de ordin legal, decizia de epurare a sa din Barou.
Istrate Micescu a adresat si o scrisoare Regelui Mihai, prin care ii aducea aminte ca este regele tuturor si se impune a lua atitudine impotriva masurilor samavolnice de a inlatura din profesie oameni a caror singura vina a fost aceea de a apara dreptul, legea si a cere sa se faca justitie. S-a adresat de asemenea si primului ministru al timpului, si el avocat odinioara, doctor Petru Groza. A ridicat exceptii de neconstitutionalitate, dar in toate cererile sale s-a lovit ca de un zid, fie prin tacere, fie prin refuz nejustificat, dar care nu facea decat sa confirme ca totul se sfarsise.
“Dosarele Istrate Micescu trebuie sa fie cunoscute de publicul larg, dar de avocatii de astazi in primul rand, pentru ca, invatand din ceea ce s-a intamplat atunci, sa facem tot ce este posibil sa nu se mai repete asemenea fapte. Pentru ca destinul tragic in cele din urma al avocatului Istrate Micescu a dobandit valoare de simbol. El reprezinta prototipul avocatului roman care a trait la inceputul si pana dupa mijlocul veacului trecut. Pildele acestea trebuie sa ne ramana in memoria colectiva a profesiei si sa reprezinte un izvor de invataminte pe masura”, mai spune Mircea Dutu.
