Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție clarifică aplicarea articolului 49 din Legea nr. 217/2003 privind violența domestică.
Instanța supremă a pronunțat, în ședința din 24 februarie 2025, Decizia nr. 60 în dosarul nr. 2425/1/2024, prin care a admis sesizarea formulată de Tribunalul Brăila – Secţia I civilă referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice.
Prin hotărârea indicată, s-a stabilit că persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție nu trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 49 alin. (2) din lege pentru a solicita înlocuirea măsurilor stabilite prin ordinul de protecție emis. Cererea de înlocuire va fi soluționată conform procedurii prevăzute de art. 49 alin. (3).
Această decizie este obligatorie, în conformitate cu dispozițiile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, și aduce clarificări importante în ceea ce privește posibilitatea modificării măsurilor dispuse printr-un ordin de protecție.
Hotărârea are implicații semnificative asupra aplicării legislației privind protecția victimelor violenței domestice și va trebui luată în considerare de instanțele naționale în soluționarea cererilor de înlocuire a măsurilor stabilite prin ordine de protecție.
Arătăm faptul că, în sensul legii, violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.
Violenţa domestică se manifestă sub următoarele forme:
- Violenţa verbală– utilizarea unui limbaj jignitor, insulte, ameninţări, expresii degradante sau umilitoare;
- Violenţa psihologică– impunerea controlului personal, ameninţări, șantaj, acte de gelozie, supravegherea nepermisă;
- Violenţa fizică– lovire, îmbrâncire, strangulare, otrăvire sau alte acțiuni similare;
- Violenţa sexuală– agresiune sexuală, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forţate,viol conjugal;
- Violenţa economică– privarea de mijloace economice, interzicerea activităţii profesionale;
- Violenţa socială– izolarea de familie, interzicerea accesului la educaţie sau loc de muncă;
- Violenţa spirituală– interzicerea practicilor religioase sau culturale, impunerea unor credinţe forţate;
- Violenţa cibernetică– hărţuire online, mesaje instigatoare la ură, ameninţări prin mijloace digitale.
Conform ultimelor modificări legislative, poate solicita emiterea unui ordin de protecție, orice persoană care este supusă unui pericol printr-un act de violență de orice tip, precum și persoana care este supusă unui act de violență din partea unui membru al familiei.
Măsurile dispuse prin ordinul de protecție pot include:
- Evacuarea temporară a agresorului din locuința comună;
- Reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
- Limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune;
- Cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență;
- Limitarea dreptului agresorului de a se apropia de victimă;
- Interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
- Obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
- Interdicția de a contacta victima prin orice mijloace;
- Obligația de a preda armele deținute;
- Încredințarea copiilor minori victimei.
Instanța de judecată poate dispune și alte măsuri specifice pentru protejarea victimei, iar încălcarea ordinului de protecție constituie infracțiune conform art. 47 alin. (1) din lege.
