De ce avem nevoie de Contracte pentru Diferență în România

Articol susținut de CMS România

Autor: Varinia Radu, Partner CMS România

Ultimii trei ani au readus România pe harta investițiilor în energie regenerabilă, cu un apetit fără precedent din partea investitorilor globali (producători independenți de energie, fonduri de private equity, fonduri de infrastructură, investitori instituționali, companii de utilități și dezvoltatori), cu un estimat de peste 40 GW de noi proiecte în curs de dezvoltare, unele dintre acestea fiind printre cele mai mari din Europa, din punct de vedere al dimensiunii planificate. Acest val a venit ca urmare a unui plan național ambițios (Planul Național Integrat pentru Energie și Schimbări Climatice – PNIESC) al României de creștere a ponderii energiei regenerabile în mixtul energetic global, a avantajelor naturale și a interconectivitatii regionale, a disponibilității schemelor europene de finanțare nerambursabilă și a unui cadru legislativ aliniat la piața comună de electricitate a Uniunii Europene.

România este pe punctul de a lansa o schemă de sprijin de tipul Contractelor pentru Diferență (Contracts for Difference – CfD) pentru tehnologiile cu emisii reduse de carbon, cu un prim pachet planificat de două licitații menite să faciliteze investițiile în proiecte eoliene și solare de cel puțin 5 GW în următorii threi-cinci ani. Există numeroase opinii și comentarii cu privire la această schemă, unii apreciind aspectele sale inovatoare, în timp ce alții pun la îndoială necesitatea acestei scheme. Acest articol analizează câteva dintre considerentele cheie și explică de ce schema ar trebui să fie considerată ca un pas înainte pentru industria românească a energiei electrice.

De ce avem nevoie de o astfel de schemă în România?

România este înaintea altor țări din regiune în ceea ce privește adoptarea unor contracte CfD bidirecționale, ( two-way CfD) in conditiile in care acest tip de instrument de policy va deveni abordarea standard in UE pentru promovarea unor astfel de proiecte.

La data de 19 decembrie 2023, Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European au publicat un acord provizoriu privind, printre altele, modul de sprijinire a noilor instalații de producere a energiei electrice bazate pe tehnologii cu emisii reduse de carbon, cum ar fi cele eoliene și solare. Acordul provizoriu prevede următoarele: „În cazul în care Statele Membre decid să sprijine investițiile finanțate din fonduri publice prin „scheme de sprijin directe ale prețurilor” în noi instalații de producere a energiei electrice cu emisii reduse de carbon, care nu utilizează combustibili fosili, pentru a atinge obiectivele Uniunii în materie de decarbonizare, aceste scheme ar trebui să fie structurate prin intermediul unor contracte bidirecționale pentru diferență sau al unor scheme echivalente cu aceleași efecte, astfel încât să includă, pe lângă o garantare a veniturilor, o limitare în sens ascendent a veniturilor de piață ale activelor de producere în cauză.”

Așteptările Consiliului European și ale Parlamentului European sunt ca utilizarea contractelor CfD sau a unor scheme echivalente pentru a sprijini noile instalații de producere a energiei cu emisii reduse de dioxid de carbon să devină mai mult sau mai puțin universală pe întreg teritoriul UE după trei ani. Această perioadă de tranziție de trei ani are rolul de a acorda timp dezvoltatorilor pentru a se adapta la această nouă abordare de promovare a proiectelor.

De ce este UE in favoarea mecanismului CfD?

Acordul provizoriu menționează că veniturile proiectelor de energie regenerabilă care fac obiectul unor contracte CfD bidirecționale ar deveni mai detasate de prețurile volatile ale producției bazate pe combustibili fosili, care stabilesc, de obicei, prețul pe piața angro pentru ziua următoare. Legătura dintre cele două a fost considerată în mare măsură nesustenabila și reprezintă o problemă din ce în ce mai mare, odată cu creșterea cotelor surselor regenerabile de energie în sistem. De ce ar trebui ca proiectele de energie regenerabilă să câștige mai mult atunci când prețul petrolului și al gazelor crește? Cele două nu sunt interconectate. În consecință, acordul provizoriu recunoaște că astfel de contracte CfD pot fi cele mai potrivite pentru sursele de energie regenerabilă cu costuri operaționale scăzute și stabile și pentru tehnologiile care, de obicei, nu oferă flexibilitate sistemului de energie electrică, cum ar fi energia eoliană și solară, astfel cum este promovat de schema de CfD in România.

De asemenea, UE apreciază faptul că aceste contracte CfD bidirecționale stimulează producatorii să mentiona funcționarea centralelor și să participe în mod eficient la piețele angro de energie electrică. În plus, acordul provizoriu anticipează că astfel de Contracte pentru Diferență ar trebui să includă clauze care să sancționeze orice caz de denunțare unilaterală nejustificată a contractului, deoarece se anticipează că multe dintre beneficiile contractelor CfD se vor materializa mai târziu, în perioada de executare a contractelor CfD (i.e. numai de la momentul exploatarii comerciale), luand in considerare estimarea că prețurile energiei vor crește mai mult decât inflația de bază.

În plus, având în vedere experiența recentă a creșterii prețurilor ca urmare a conflictului din Ucraina, UE constată că schemele CfD bidirecționale conferă o sursă suplimentară de venituri pentru Statele Membre atunci când prețurile sunt în creștere. Aceste venituri atenuează impactul prețurilor ridicate ale energiei electrice asupra facturii de energie a consumatorilor în momentele în care aceștia au cea mai mare nevoie. UE se așteaptă ca aceste venituri să fie transferate în beneficiul consumatorilor de energie electrică sau să fie utilizate pentru a finanța investiții care ar reduce costurile energiei electrice pentru consumatori (spre exemplu, în noi rețele electrice pentru a reduce orice restricții de rețea).

Nu putem lăsa piața ca atare sa producă efectele scontate, fără o schemă de sprijin de tip CfD?

În România, proiectele de energie regenerabilă de pe piață sunt considerate în mare măsură nebancabile, având în vedere lipsa unei certitudini semnificative pe termen lung în ceea ce privește prețul energiei electrice. Acest lucru înseamnă că, în timp ce unii dezvoltatori locali ar putea fi fericiți să avanseze cu proiectele lor, având în vedere expunerea lor în cadrul unor conglomerate care protejează în mod natural împotriva acestor riscuri, investitorii internaționali care doresc să finanțeze proiecte individuale nu vor putea obține finanțare fără o anumită predictibilitate privind veniturile lor viitoare.

Desigur, contractele bilaterale, liber negociate, de achiziție de energie electrică (power purchase agreements – PPAs) pot oferi această certitudine. Pentru a oferi o imagine de ansamblu, UE analizează, de asemenea, rolul PPA-urilor în asigurarea aceleiași certitudini privind costurile pentru proiectele de energie regenerabilă. UE constată că acordurile bilaterale de tip CfD și PPA-urile joacă roluri complementare în promovarea tranziției energetice și în transferul către consumatori a avantajelor oferite de energia din surse regenerabile și cu emisii reduse de dioxid de carbon. Cu toate acestea, pentru ca PPA-urile să aibă același efect, ar trebui să existe suficiente tranzactii pe piața de PPA. Astfel, ar trebui să existe un număr suficient de contractanți privați dispuși să agreeze prețuri scăzute fixe la electricitate pe termen lung. UE constată că, în absența unei piete lichide de PPA, contractele CfD oferă un mijloc pentru entitățile publice (în numele consumatorilor de energie electrică) de a face același lucru. În realitate, în România nu există suficiente tranzactii de tipul PPA-urilor private cu preț fix care emană de la contrapărți solvabile, pentru a acoperi dezvoltarea de proiecte necesare atingerii nivelului de implementare potrivit obiectivelor de politică ale Guvernului. Pentru a oferi un context mai amplu, în ultimii doi ani, unele dintre proiectele aflate în stadiul de „ready-to-build” au căutat în mod activ să încheie contracte de vanzare-cumparare, însă piața locală a fost lentă si prudenta în ceea ce privește încheierea de acorduri bilaterale pe termen lung (PPA). În ceea ce privește întreprinderile, industria locală oferă un număr limitat de cumpărători visavis de cererea crescanda din partea investitorilor in capacitati noi de prodcere energie regenerabila și, de asemenea, acești potențiali cumpărători nu au fost stimulați să aibă în vedere un plan pe termen lung de asigurare a furnizarii de electricitate la un pret predictibil, atâta timp cât au beneficiat de mecanismul de plafonare a prețurilor, care este inca în vigoare până în 2025. Majoritatea contractelor de achiziție de energie electrică raportate în ultimii doi ani au fost PPA-uri virtuale sau, cum se mai numesc financiare, adesea încheiate cu cumpărători din afara pieței locale. Pe lângă aceste aspecte, PPA-urile sunt instrumente comerciale și juridice sofisticate care necesită resurse și timp semnificativ pentru a fi încheiate, din partea ambelor părți implicate în negociere. În special în cazul proiectelor de mari dimensiuni, de câteva sute de megawați, investitorii trebuie să asigure cel puțin jumătate din capacitatea planificată cu instrumente de stabilizare a veniturilor pe termen lung, adesea printr-un portofoliu combinat între PPA-uri și contracte CfD, pentru a putea obține finanțare.

 Prin urmare, este eronat să credem că piața din România ar funcționa de la sine rezolvând aceste aspecte și, prin urmare, nu ar avea nevoie de intervenție. De exemplu, numărul de proiecte în curs de dezvoltare (care solicită autorizații sau drepturi de conectare la rețea in sistemul electroenergetic național) este foarte mare în România. Acest lucru este, fără îndoială, adevărat.  După cum confirmă Decizia Comisiei Europene privind aprobarea Schemei de sprijin prin Contracte pentru Diferență pentru producția de energie electrică din surse regenerabile de energie eoliană onshore și solară fotovoltaică, există peste 9 GW de proiecte solare care au obtinut avizul de racordare la rețea și peste 8 GW de proiecte eoliene care au acelasi statut. Acest lucru înseamnă că respectivele proiecte s-au dovedit viabile din punct de vedere tehnic. În afară de acestea, există de două ori mai multe proiecte aflate în stadii incipiente de dezvoltare.  Cu toate acestea, procentul unor astfel de proiecte care iau decizia de a investi și se angajează să construiască, fără a avea o certitudine asupra veniturilor, este foarte mic. Cele mai multe proiecte sunt dezvoltate într-un ritm mai lent, în așteptarea unei scheme de sprijin, cum ar fi CfD, care le va permite să obțină finanțarea necesară pentru a fi construite. 

 Desigur, unele proiecte au progresat semnificativ până în prezent. Cu toate acestea, multe dintre ele au fost fie proiecte de mici dimensiuni, fie s-au bazat pe alte mecanisme de sprijin, cum ar fi subvențiile guvernamentale disponibile în cadrul Fondului de Redresare și Reziliență și alte măsuri similare. Începând cu anul 2022 și 2023, datele publicate de Ministerul Energiei arată că au fost puși în funcțiune puțin peste 600 MW în noi capacități de energie regenerabilă, fără a lua in calcul capacitățile de energie electrică regenerabilă instalate de catre prosumatori.

Ce lecții se pot desprinde din schema similara britanică?

România a analizat diverse alte scheme CfD implementate în Europa. În special, studiul de fezabilitate realizat inițial în 2018-2019 a luat ca referință modelul britanic. Guvernul britanic își evaluează periodic schema de CfD. Constatările acestuia arată că pe baza estimărilor de modelare, schema CfD va reduce impactul implementării surselor regenerabile de energie asupra facturilor consumatorilor în toate scenariile sale, în comparație cu politicile care au precedat-o. Reducerea costurilor pentru consumatori rezultata numai dupa primele trei runde de alocare a contractelor CfD este estimată la aproximativ 10 miliarde de lire sterline.

Un aspect esențial ale acestor economii a fost costul mai scăzut al capitalului pentru proiectele de energie regenerabilă sprijinite prin schema CfD, datorită unei rate de îndatorare mai mici, de până la 2%, pentru astfel de proiecte. Principalul factor care a contribuit la această rată mai mică este determinat de stabilizarea prețurilor, principalul scop al schemei CfD, care conduce la venituri mai stabile. Guvernul britanic menționează că, întrucât investitorii se confruntă cu riscuri mai mici de fluctuații ale veniturilor, acest lucru reduce atât rata minimă de rentabilitate necesară pentru a-și realiza investiția, cât și ratele dobânzii practicate de creditori. În consecință, costul mai mic al capitalului va permite producătorilor să ofere un preț de exercitare mai mic în cadrul unei licitații competitive, ceea ce va duce în final la cel mai eficient proces de stabilire a prețului la energie și finalmente la un preț mai bun al energiei electrice pe piață pentru consumatorii finali.

Desigur, prețurile de exercitare din diferite țări nu sunt comparabile. Prețul de exercitare maxim din România (de 91 EUR/MW pentru energia solară și de 93 EUR/MW pentru energia eoliană) a fost stabilit în urma unei consultări cu autoritățile UE, după o analiză detaliată a prețului maxim pe care ar trebui să îl promoveze o licitație, ținând cont de specificul României în ceea ce privește, printre altele, costurile de autorizare si avizare a proiectelor, costurile de conectare la rețea și, mai ales, costurile de echilibrare, care sunt mult mai mari decât media UE. Experiența britanică arată că prețurile efective de adjudecare în cadrul licitațiilor competitive ulterioare se situează cu mult sub prețurile maximale. Presiunile concurențiale exercitate de licitațiile CfD au fost considerate un factor important pentru reducerea prețurilor de exercitare de la introducerea primelor contracte CfD în 2012, cu o reducere de 70 % a prețurilor de atunci. Înainte de introducerea contractelor CfD, investițiile în surse regenerabile de energie se încadrau într-o categorie de investiții cu risc ridicat în infrastructură. De la introducerea schemelor CfD, investitorii consideră în prezent noile proiecte de producere a energiei eoliene și solare ca fiind active mai puțin riscante, ceea ce a contribuit la atragerea unei game largi de potențiali investitori în acest sector.

Cum se diferențiază un contract CfD de finanțarea nerambursabilă pentru proiectele de energie regenerabilă?

Există o serie de diferențe semnificative între finanțarea nerambursabilă și un contract CfD care pot contribui la o utilizare eficientă a banilor prin intermediul contractului CfD. Acestea includ:

1. Beneficiile schemei de CfD vor fi obținute (în ceea ce privește fluxurile de plată) numai de proiectele care ajung în etapa de exploatare comercială. Înaintea acestui moment, proiectele nu vor primi plăți CfD, astfel că Statul va fi protejat de orice pierdere a finanțării pentru proiectele eșuate. Întregul risc în ceea ce privește dezvoltarea și construcția proiectului este asumat de către producător, prin urmare, schema CfD intervine pentru a asigura o stabilitate a prețului numai dupa ce energia este produsă și injectată în sistemul electroenergetic national.

• Schema CfD oferă sprijin pentru venituri doar pentru energia electrică reală care este livrată de proiect. Acestă cantitate nu este condiționată de capacitatea construită. Întrucât consumatorii sunt interesați în mare măsură de energia electrică și nu de dimensiunea proiectului, acest lucru evită ca aceștia să își asume riscuri în cazul unor proiecte ineficiente.

• Schema CfD se concentrează pe reducerea riscului privind fluctuația veniturilor. Finanțarea proiectelor este, prin definiție, o finanțare a veniturilor unui proiect. În cazul în care aceste venituri nu sunt suficient de sigure, finanțarea proiectului va fi fie costisitoare, fie indisponibilă. Prin urmare, obținerea de fonduri nerambursabile nu este suficientă pentru bancabilitatea unui proiect (necesară pentru finanțarea de tip non-recourse) pentru ca nu acoperă riscul veniturilor viitoare pentru productia generata a proiectului. Singura modalitate de a face acest lucru este ca statul sau PPA-urile din sectorul privat să asigure acoperirea veniturilor anticipate într-un mod suficient. Acesta este motivul pentru care schemele anterioare de sprijin pentru sursele de energie regenerabilă au fost structurate ca prime sau substituenți ai prețului energiei electrice, sub formă de certificate sau tarife de racordare.

• În cazul în care prețul energiei electrice va crește în viitor, de exemplu din cauza unui alt șoc, cum ar fi războiul din Ucraina, proiectele finanțate prin granturi vor beneficia de un câștig extraordinar  neașteptat, deoarece veniturile lor vor crește. Schema CfD oferă consumatorilor o asigurare împotriva creșterilor viitoare ale prețurilor energiei electrice. Astfel, și acest lucru are o valoare care ar trebui luată în considerare.

Particularități ale schemei CfD în România

• Prima fază a mecanismului CfD va fi implementată până în anul 2025 prin intermediul a două licitații, una în 2024 și cealaltă în 2025. Capacitatea totală avută în vedere de prima licitație este de 2 GW de energie regenerabilă, respectiv 1000 MW pentru energia eoliană onshore și 1000 MW pentru cea solară. Pentru cea de-a doua licitație, vor fi scoși la licitație 1500 MW pentru energia eoliană onshore și 1500 MW pentru cea solară.

• Schema CfD este finanțată în mod inovativ, nu printr-o taxă pentru consumatorul final, așa cum sunt finanțate de obicei schemele de sprijin, ci prin sume de bani din Fondul pentru Modernizare. Banca Europeană de Investiții a aprobat un buget de 3 miliarde de euro pentru a finanța Fondul de Lichiditate care susține plățile care vor fi datorate producătorilor beneficiari ai contractelor CFD. În ceea ce privește impactul potențial al schemei asupra consumatorului final, dacă va exista unul, în ceea ce privește creșterea facturilor, trebuie subliniat faptul că Fondul de Lichiditate care susține plățile în cadrul schemei nu este finanțat de consumatorii finali. Va fi instituită o contribuție pentru a acoperi costurile administrative ale schemei, respectiv costurile Transelectrica de gestionare a licitațiilor și costurile OPCOM de gestionare a contractelor CfD. Este corect să spunem că, în perspectiva dimensiunii schemei CfD, aceste costuri sunt nesemnificative.

• Entitățile implicate sunt: (i) Operatorul CfD – Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” S.A. care, printre alte responsabilități, gestionează și conduce licitația CfD; (ii) Ministerul Energiei – care, printre alte responsabilități, se asigură că Fondul de Lichiditate CfD dispune în orice moment de fonduri suficiente pentru a permite contrapărții CfD să își îndeplinească integral obligațiile de plată față de beneficiarii CfD; (iii) contrapartea CfD – OPCOM, operatorul de piață, care va încheia contractul CfD cu producătorii, va gestiona contractele și Fondul de Lichiditate și va opera plățile în cadrul contractelor CfD și (iv) Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei – care, printre alte responsabilități, emite legislația secundară în ceea ce privește cadrul CfD, inclusiv metodologia utilizată de contrapartea CfD pentru a calcula prețul de referință.

• Contractul CfD este un acord privat între producător și OPCOM, pe o durată de 15 ani, care stabilește un set de drepturi și obligații pentru fiecare parte, conturând un mecanism de sprijin bidirecțional, raportat la energia produsă de producător. Acest mecanism de sprijin se va materializa în diferența dintre prețul de exercitare și prețul de referință al pieței. Este important de remarcat faptul că un contract CFD bidirecțional reprezintă o schemă mai echilibrată, deoarece, de fapt, nu numai producătorii pot primi plățile datorate pentru a-și menține veniturile fixe pe durata contractului, dar, în funcție de evoluția prețurilor de pe piață, statul, prin intermediul OPCOM, poate primi bani în Fondul de Lichiditate de la producători. Fiecare contract CfD va avea propriul preț de exercitare, așa cum a rezultat în cadrul licitației competitive, care va fi inferior prețului de exercitare maxim stabilit pentru licitația respectivă. Mai exact, producătorul este plătit de către contrapartea CfD atunci când prețul de referință al pieței este mai mic decât prețul de exercitare a contractului CfD și, invers, producătorul va plăti contrapartea CfD atunci când prețul de referință al pieței este mai mare decât prețul de exercitare. Venitul total al producătorilor pe fiecare unitate de energie electrică va fi dat de: Prețul real de vânzare + (prețul de exercitare – prețul de referință al pieței). Plățile se vor efectua lunar, iar prețul de referință al pieței va fi stabilit ca media prețurilor energiei electrice vândute pe piața pentru ziua următoare pentru tehnologia care face obiectul contractului CfD.

• Contractul CfD prevede trei ani pentru ca proiectele să ajungă în etapa de exploatare comercială, cu o rezervă suplimentară de doi ani pentru întârzieri scuzabile. Orice astfel de întârzieri sunt deduse proporțional din durata totală a contractului.

• Contractul prevede dispoziții privind schimbările legislative, dar de asemenea, permite părților să restaureze echilibrul contractual în cazul în care există o supracompensare sau o subcompensare inregistrata in mod sistematic.

• Având în vedere durata de cincisprezece ani a contractului, ajustarea prețului de exercitare la inflație se aplică în fiecare interval de trei ani, dacă rata cumulată a inflației în zona EUR depășește 10%, prin urmare, există așteptări ca investitorii să țină seama de acest aspect la stabilirea ofertei lor privind prețul de exercitare.

• Producătorii care beneficiază de CfD trebuie să vândă producția capacităților CfD pe piețele centralizate din România și nu prin intermediul unor PPA-uri bilaterale, liber negociate, iar în cazul în care se obțin profituri suplimentare din vânzarea energiei fizice prin intermediul piețelor centralizate, se aplică un mecanism de împărțire a profitului. Intenția este ca acest lucru să descurajeze producătorii să facă tranzacții speculative.

În concluzie

România devine un lider în EU in ceea ce privește utilizarea mecanismul CfD. Acesta este un moment pentru a sărbători viziunea și inovația din acest sector. Acest instrument important de politica energetica este menit să îmbunătățească mediul de afaceri din sectorul energiei electrice, să faciliteze accesul la capital pentru investiții și să contribuie la accelerarea tranziției către o economie decarbonizată, toate acestea fiind recomandări cheie pentru aderarea României la OCDE, conform ultimului Studiu economic al OCDE pentru România, 2024.

Prima licitație CfD care oferă 2GW este așteptată cu interes de către industrie și, pe baza rezultatului acesteia, viitoarea structură a achizițiilor de energie regenerabilă se va contura într-un mod care va da încredere investitorilor să investească în proiecte de energie regenerabilă la scară largă în România, chiar si in lipsa PPA-uri de tip corporate. Există multe aspecte de detaliu în schema CfD pe care ofertanții le vor avea de analizat în următoarele săptămâni. Aceasta este o oportunitate de a modela viitorul nostru în domeniul energiei regenerabile, de a extinde schema CfD către alte tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon și de a face din România principala destinație din regiune pentru investițiile în energie regenerabilă.