Constituită în noiembrie 1995, prin asocierea a doi dintre cei mai valoroși avocați români, Valeriu Stoica și Cristiana I. Stoica, societatea de avocați STOICA & ASOCIAȚII a construit, în trei decenii, o instituție sinonimă cu performanța juridică, cu onestitatea față de profesie și cu încrederea clienților săi.
Partenerii fondatori și-au dedicat vasta experiență acumulată deopotrivă în practica avocațială, cât și în activitatea academică, punând bazele uneia dintre cele mai renumite societăți de avocați din România.
STOICA & ASOCIAȚII a dobândit recunoaștere națională și internațională – fiind menționată în cele mai importante ghiduri juridice: Chambers Europe, Legal 500, WTR 1000, IAM Patent 1000, IP Stars -, prin întreaga sa activitate de asistență juridică și de reprezentare a unui portofoliu vast de clienți – corporații multinaționale și internaționale, întreprinderi mici și mijlocii -, din România sau din străinătate.
Cu o echipă de peste 40 de avocați, STOICA & ASOCIAȚII a dovedit că este o echipă puternică, bazată pe respectarea principiilor sale: Fidelitas, Integritas, Fortitudo.
Aniversarea a 30 de ani de activitate reprezintă un moment de reflecție și de recunoștință pentru întreaga echipă STOICA & ASOCIAȚII. Este o ocazie pentru a onora tradiția, valorile și oamenii care au contribuit la consolidarea unei reputații construite prin rigoare, profesionalism și spirit de echipă.
Am profitat de acest moment aniversar pentru a împărtăși câteva gânduri și perspective din practica recentă a avocaților din cadrul STOICA & ASOCIAȚII, dar și pentru a privi înainte – spre provocările și oportunitățile care definesc evoluția avocaturii de business în România.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră calitatea de a fi partener senior într-o organizație care împlinește 30 de ani de la înființare? Care a fost / este cea mai importantă provocare din această calitate?
Înseamnă, în primul rând, multă responsabilitate. În primul rând, responsabilitate față de clienți, pentru că ei își pun speranțele în cunoștințele și experiența partenerului senior care le coordonează dosarele și așteaptă ca aceste speranțe să fie împlinite. În al doilea rând, responsabilitate față de organizație, întrucât orice avocat din cadrul acesteia, dar mai ales partenerii seniori, reprezintă în primul rând societatea din care face parte. În 30 de ani, STOICA & ASOCIAȚII și-a creat prin propriile forțe un nume important pe piața avocaturii din România, iar această reputație trebuie să fie păstrată. M-am alăturat societății încă din anul 1997, astfel încât am avut norocul de a contribui încă din primii ani la construirea acesteia, mai întâi în calitate de student aflat în practică, apoi în calitate de avocat stagiar și am parcurs, în mod organic, toate etapele, până când am dobândit calitatea de partener senior. Prin urmare, responsabilitatea pe care o resimt din acest punct de vedere este cu atât mai mare. În al treilea rând, responsabilitate față de oamenii cu care lucrez. Coordonez un grup de lucru cu care lucrez în mod obișnuit și sper că oamenii care îl alcătuiesc simt cât de importanți sunt din punct de vedere profesional și nu numai.
În proiectele de achiziții publice, ce aspecte juridice sunt adesea trecute cu vederea, dar pot face diferența între succes și eșec?
Din punctul meu de vedere, cei care încearcă să aplice un șablon dosarelor dintr-o anumită categorie, greșesc. Cel puțin în cazul litigiilor și a procedurilor administrativ-jurisdicționale (cum este procedura de contestare în fața Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor în materia achizițiilor publice), experiența m-a învățat că niciun dosar nu este identic cu altul, nu ridică exact aceleași probleme și aceleași aspecte juridice. De aceea, este esențial ca fiecare dosar să fie studiat în amănunt, pentru a putea identifica acele elemente specifice care ar putea face diferența. În paralel, este important de subliniat că, în mod special în materia achizițiilor publice, având în vedere gradul înalt de tehnicitate, colaborarea dintre client și avocat este crucială.
Cum vedeți evoluția dreptului administrativ și fiscal în România în următorii ani, mai ales în contextul folosirii IA și al reformelor legislative?
Dreptul administrativ substanțial este o pălărie cu extrem de largă, care include atât verificarea legalității unor acte administrative obișnuite, dar și verificarea legalității actelor emise în proceduri fiscale, de urbanism sau ale autorităților de reglementare în diverse domenii (concurență, energie ș.a.m.d.). Dintre acestea, cea mai mare dinamică a avut-o dintotdeauna dreptul fiscal. Am început să lucrez în acest domeniu pe vremea când fiscalitatea era reglementată de o multitudine de acte normative, unele dintre ele contrazicându-se flagrant. Când a apărut primul cod fiscal, în anul 2003, atât profesioniștii în materie, cât și mediul de afaceri, au salutat cu entuziasm inițiativa. Pentru prima dată, exista o singură lege care reglementa impozitele și taxele care constituiau venituri la bugetul de stat și bugetele locale, precum și modul de calcul și de plată a acestora. Toată lumea spera într-o stabilitate care s-a dovedit a fi iluzorie. Acest cod fiscal a suferit numeroase modificări, până când a fost înlocuit în totalitate în anul 2015. Din păcate, nici această reglementare nu s-a bucurat de stabilitate, asistând uneori la sute de modificări într-un singur an. De aceea, este greu de prezis care va fi evoluția dreptului fiscal în România, în contextul reformelor legislative anunțate. Experiența ne spune că noi, profesioniștii, trebuie să fim în continuare atenți la modificările care pot apărea în mod intempestiv, deși ”regula” legală este ca intrarea în vigoare a modificării să nu fie mai devreme de șase luni, pentru a putea să ne ajutăm clienții.
Cât privește dezvoltarea IA, eu am o reținere, care nu cred că ține numai de vârstă. Am folosit în mod experimental cercetări făcute pe motoare de IA, în comparație cu cercetări făcute de studenți sau de avocați tineri. Pot spune că am identificat incomparabil mai puține erori la cercetări făcute de oameni. S-a ajuns chiar ca IA să îmi citeze cu ghilimele dintr-o lucrare care nu există, scrisă de un autor care nu există. Prin urmare, cel puțin la acest moment, sunt foarte reticent în a folosi IA în profesia de avocat. Pe lângă această reținere de ordin obiectiv, mai am o reținere de ordin subiectiv: dacă se va ajunge ca munca de cercetare primară să fie făcută în întregime de IA, cum vor putea crește în viitor alți avocați ?
Care sunt principalele provocări ale litigiilor de dreptul concurenței în România, comparativ cu alte jurisdicții?
Spre deosebire de alte domenii de drept, în materia concurenței, Uniunea Europeană are competență exclusivă. Aceasta înseamnă că statele membre nu pot legifera decât în măsura în care transpun sau aplică dreptul european sau în domeniile încă nereglementate la nivel european, adică a celor care nu intră sub incidența art. 101-109 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene. La acest moment, nu numai că legislația română transpune aproape integral prevederile dreptului european în materia concurenței și ajutorului de stat, dar există și obligația care revine autorităților române de a aplica aceste prevederi conform interpretării cristalizate la nivelul Uniunii Europene, prin jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. În cazul în care Consiliul Concurenței deraiază de la spiritul legislației și jurisprudenței europene, instanțele judecătorești sunt chemate să sancționeze acest comportament și să dispună anularea sancțiunilor aplicate.
Desigur, pentru a obține acest lucru, este necesară o cunoaștere aprofundată a materiei, pentru a demonstra faptul că și autoritatea română de concurență, deși deține echipe de investigație și control bine pregătite, poate greși. Dar cred că asta se întâmplă în orice jurisdicție a Uniunii Europene.
Am aflat că sunteți un fan al muzicii rock. Mai ascultă avocații tineri muzică rock?
Mulți dintre avocații tineri cu care am lucrat și lucrez ascultă muzică rock. Și, în general, tinerii cu care interacționez nu sunt străini de acest gen de muzică. Bunica, fostă profesoară de pian și mare amatoare de muzică clasică, avea o vorbă: muzica bună nu moare niciodată. De când eram copil, am fost, în primul rând, un fan al muzicii bune și, când am descoperit muzica rock, sub întregul ei paletar, am realizat cât de bun, în ansamblu, este acest gen, prin comparație cu altele.
Recent, biletele la concertul “Back to the beginning”, în care s-a retras Ozzy, au fost vândute în câteva momente de la lansarea pe site, ceea ce a dus la punerea în vânzare de bilete pentru vizualizarea concertului live. S-au vândut peste cinci milioane de bilete la nivel global, deși acum concertul poate fi vizionat fără costuri. Vorbim despre un artist care a debutat în anul 1968 și care a murit anul acesta, la vârsta de 76 de ani. Câți muzicieni ai altor genuri au rămas relevanți la această vârstă? Ce să mai vorbim despre octogenarii de la The Rolling Stones, care fac în continuare stadioane pline.
Concertele devin sold-out în câteva zile de la lansare pentru trupe ca: Manowar, AC/DC, Linkin Park, Metallica. De exemplu, în România, concertul Metallica din data de 13 mai a devenit sold out imediat după lansarea biletelor în vânzare. În același timp, cunosc tineri care descoperă și ascultă cu plăcere formații care nici nu mai există, sau au o activitate limitată, cum ar fi: The Beatles, Led Zeppelin, Pink Floyd, Deep Purple, Black Sabbath, Queen și mă opresc aici, pentru că lista este extrem de lungă.
