Spete juridice, legate de negarea crimelor in masa, si-au gasit solutii diferite de-a lungul istoriei. Curtea Europeana a decis, azi, ca negarea Holocaustului armenesc nu este o infractiune. Sa nu uitam ca propunerea de interzicere a negarii crimele din perioada comunista – indiferent ca vorbim de cele petrecute in Rusia si apoi in Uniunea Sovietica sau cele din Romania – au primit doar o sustinere regionala.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului si-a confirmat jurisprudenta, potrivit careia negarea genocidului turc al armenilor, in 1915, nu poate constitui un delict de opinie condamnabil in instanta, relateaza Reuters in pagina electronica. Marea Camera a repetat ca o condamnare, in 2007, de catre tribunale helvetice, a lui Dogu Perincek, un politician de stanga, la plata unei amenzi si unor despagubiri morale pentru ca a negat – in conferinte pe care le-a sustinut in Elvetia – existenta unui asemenea genocid, i-a incalcat dreptul la libera exprimare. Hotararea, pronuntata cu o majoritate de zece la sapte judecatori, este definitiva.
Europa respinge condamnarea, prin lege, a comunismului
Dezbateri privind raportarea juridica la anumite crime in masa au mai existat de-a lungul timpului. Probabil cea mai actuala si controversata se leaga de condamnarea comunismului. In 2010, Comisia Europeana a respins solicitarile mai multor state din estul Europei care doreau introducerea unei legi a genocidului dublu. Aceasta lege prevedea interzicerea negarii crimelor facute de regimurile comuniste in acelasi mod in care unele state din Uniunea Europeana interzic negarea crimelor Holocaustului. Sapte state s-au adresat atunci Comisarului pentru Justitie Europeana Viviane Reding cerand interzicerea negarii si banalizarii crimelor comuniste cat si apologia lor. Ministrii de externe al Lituaniei, Letoniei, Bulgariei, Ungariei, Romaniei si Cehiei au fost de parere de parere ca aceste crime trebuie tratate dupa aceleasi standarde si prevederi ca si crimele impotriva evreilor. Comisia Europeana a dat atunci un aviz negativ. Anul trecut, in cadrul Congresului Asociatiei Internationale a Fostilor Detinuti Politici de la Bucuresti, ca in cadrul evenimentului se va propune adoptarea unei rezolutii prin care se va cere Parlamentului European condamnarea ideologiei comuniste.
Si in Romania a existat o dezbatere similara. Ea a fost declansata dupa ce la sfarsitul lunii iulie, presedintele Klaus Iohannis a promulgat legea 217/2015, care completa si modifica Ordonanta de urgenta a guvernului nr 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii (aceste infractiuni se pedepsesc cu inchisoarea). Printre noutatile introduse de lege era referirea la legionari, dar si cea privind persoanele condamnate de genocid. Legea a generat mai multe controverse, existand opinii potrivit carora, dupa intrarea in vigoare a legii, autorii interbelici cu afinitati legionare nu vor mai putea fi citati si nici nu se vor mai putea face referire la ei. Atunci s-a ridicat, din nou, problema daca nu ar fi firesc ca si negarea caracterului criminal al regimului comunist si unele simboluri ale acestuia sa fie interzise. Acestea au ramas insa doar la stadiul de dezbatere intelectuala, Romania nefacand nici un demers de reglementara juridica, raman cu simpla condamnare simbolica a comunismului de catre presedintele Basescu.
Genocidul nu se compara
Revenind la speta mai sus invocata, in cazul absolvirii de orice vina a lui Dogu Perincjek, Curtea a subliniat, la fel ca in prima instanta, ca actualul lider al Partidului Patriei a recunoscut masacrele si deportarile in masa comise, la inceputul Primului Razboi Mondial, de catre Imperiul otoman si ca „nu a dat dovada de dispret sau ura fata de victime„. Ea a facut o distinctie fata de incriminarea penala a negarii genocidului evreilor, pe care a validat-o in mai multe hotarari cu privire la tari ca Germania, Austria, Belgia si Franta.
„Transformarea in infractiune penala a negarii sale se justifica deoarece, in contextul istoric al statelor vizate, chiar imbracata in hainele cercetarii istorice impartiale, ea consta invariabil in traducerea unei ideologii antidemocratice si antisemite„, afirma Curtea de la Strasbourg.
Nimic nu vine sa dovedeasca, in opinia Curtii, ca Dogu Perincek, care ii prezenta in discursurile sale pe armeni ca pe niste „instrumente” ale „puterilor imperialiste” a avut scopuri rasiste, prin negarea genocidului acestora pe teritoriul Elvetiei. Aceasta hotarare confirma dificultatea cu care se confrunta Franta in a reveni asupra hotararii Consiliului Constitutional. „Inteleptii” francezi – membrii Consiliului – au invalidat, pe 28 februarie 2012, in baza unor sesizari din partea unor deputati si senatori provenind din mai multe grupuri politice, legea cu privire la negarea genocidului armean adoptata pe 23 ianuarie, apreciind ca ar aduce „o atingere neconstitutionala la adresa exercitarii libertatii de exprimare si comunicare„.
François Hollande, la vremea aceea candidat la presedintia Republicii, a promis o noua lege pe aceasta tema, o promisiune pe care a reiterat-o cand a fost ales, in iulie 2012.
petre.badica@lhm.ro
