Autor: Anca Popan, Junior Lawyer Iordăchescu & Asociații
Prin hotărârea pronunțată în data de 23 mai 2023 în cauza Buhuceanu și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că România a încălcat art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – dreptul la respectarea vieții private și de familie:
„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.”
Astfel, douăzeci și unu de cupluri formate din persoane de același sex au depus plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului între anii 2019 și 2020, susținând că le era imposibil să-și reglementeze din punct de vedere legal relațiile, având în vedere că Statul Român nu recunoaște nicio formă de uniune între persoanele de același sex.
Inițial, cuplurile au notificat birourile de stare civilă în legătură cu intenția lor de a se căsători, însă toate cererile le-au fost respinse. Refuzul a fost întemeiat pe normele Codului civil, care prevede la art. 271, respectiv 277, următoarele: „căsătoria se încheie între bărbat și femeie” și „este interzisă căsătoria dintre persoane de același sex”.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, în aceste condiții, relația între persoanele de același sex în România este doar o relație de facto, care este privată de o serie de aspecte fundamentale privind moștenirea, reglementarea regimului proprietății, reprezentarea în fața instituțiilor statale ș.a.m.d. Drept urmare, cadrul normativ a eșuat în a asigura satisfacerea unor nevoi fundamentale de recunoaștere și protejare a relațiilor reclamanților.
Majoritatea argumentelor Guvernului României au fost întemeiate pe faptul că majoritatea cetățenilor români s-ar declara ca fiind împotriva oricărui tip de uniune între persoane de același sex. Curtea Europeană a Drepturilor Omului respinge, însă, astfel de susțineri, stabilind că nici măcar o atitudine ostilă a persoanelor heterosexuale nu poate justifica refuzul satisfacerii intereselor reclamanților constând în posibilitatea de a se bucura de relații recunoscute și protejate adecvat prin lege.
În final, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că niciunul dintre argumentele aduse de Guvernul României nu poate prevala asupra interesului reclamanților de a avea relații care să beneficieze de recunoaștere și protecție legală, motiv pentru care s-a constatat încălcarea obligației pozitive de a asigura respectarea dreptului la viață privată și de familie.
