Cum poate Romania ajunge la o crestere economica de 3-4%

Romania ar putea ajunge la o crestere economica de 3-4%, dar pentru crestere economica e nevoie de stabilirea a trei obiective principale: atragerea de fonduri europene, prioritizarea cheltuielilor publice si un focus pe investitii publice cu efecte multiplicatoare in economie, a declarat aseara Mihai Tanasescu, vicepresedinte al Bancii Europene de Investitii, in cadrul Reuniunii Anuale a Camerei de Comert Romano-Germane.

„Politicile prociclice de dinainte de 2008 au dus la o cadere a fluxurilor de capital ulterior. Masurile luate din 2009 incoace au fost bune. Suntem printre putinele tari din Europa care in trei din ultimii patru ani avem crestere. In scurt timp putem ajunge la o crestere de 3-4%. Dar pentru asta avem nevoie de fonduri europene”, a spus Tanasescu.

Alte directii in care e nevoie de dezvoltare, potrivit oficialului BEI, ar fi o prioritizare a cheltuielilor publice, parteneriate public-private, cercetare si dezvoltare, inovatii si reforme structurale in agricultura, invatamant, sanatate.

„Este timpul sa fim mai predictibili. Un alt tip de training al oamenilor cu care lucram. Mai multa incredere in mediul de afaceri si societatea civila”, a mai spus Tanasescu.

Masurile luate de Romania pana in prezent au venit, potrivit lui Tanasescu, pe un fondul crizei, incepand cu criza datoriilor din Europa din 2007 si continuand cu prabusirea gigantului american Lehman Brothers in 2008. De atunci si pana acum, Europa a luat masuri bune, cum ar fi crearea Fondului de Stabilitate Europeana, lansarea ideii de uniune bancara si fiscala precum si interventiile Bancii Centrale Europene.

„Tarile din Vest au uitat ca si atunci cand o duci bine trebuie sa faci reforme structurale, sa fii cumpatat. Si lipsa aplicarilor criteriilor de la Maastricht a contat. In plus, costul fortei de munca diferit de la tara la tara, intre Nord si Sud, a dus la lipsa de competitivitate in Sud”, a spus Tanasescu.

Masurile luate de Europa nu sunt de ajuns, potrivit vicepresedintelui BEI, deoarece criza a creat „o falie fantastica” intre nordul si sudul Europei, o situatie in care nordul transfera bani sudului in loc sa fie implementate reforme structurale in sud, cu telul de a recrea o Europa Unita printr-un nou contract social si o politica fiscala coordonata, care sa duca la disciplina.

Desigur, lucrurile acestea nu sunt noi. Daca am avea cele trei directii, daca am prioritiza ce avem de prioritizat, dezvolta ce avem de dezvoltat si atrage fondurile pe care le avem de atras, lucrurile ar merge bine. Dar problema nu mai e de constientizare a directiilor. E mai degraba de a face pasi in directiile acestea.