Romania beneficiaza prea putin de boom-ul energiei verzi pentru ca cele mai multe echipamente nu sunt construite local.
Daca industria locala de componente pentru proiectele de energie verde nu va fi sustinuta, Romania va castiga direct numai 1,5 mld. euro pana in 2020, dar va plati „subventii” peste 10 mld. euro pentru a sustine eolienele sau solarele.
Bruno Ribo, directorul general al ArcelorMittal Galati, cel mai mare combinat siderurgic din tara si al doilea mare consumator de electricitate din Romania, critica schema de sprijin oferita de statul roman producatorilor de energie verde, care se traduce in costuri semnificative cu energia pentru intreprinderile industriale si le face necompetitive in strainatate. Acesta este unul dintre primele semnale de alarma trase de o mare companie industriala.
„Doar 5% din componentele celor 800 de turbine eoliene instalate pana acum in Romania au fost produse in tara”, a spus Ribo. „Pentru noi este o povara si nu vedem beneficii din moment ce livram doar 5% din componentele de eoliene. Este inacceptabil. 30% din pretul pe care il platim la energie reprezinta subventii acordate pentru energia verde si cogenerare.”
In ultimii trei ani, banii pusi la dispozitia investitorilor de energie verde sub forma de sprijin se ridica la aproape jumatate de miliard de euro, iar anul acesta urmeaza sa intre in conturile celor care au pariat pe vant sau soare pentru a produce curent mai bine de 550 mil. euro, potrivit datelor Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE).
In total, din 2010 si pana anul trecut sectorul energiei verzi a atras fonduri de circa 3 miliarde de euro, majoritatea in parcuri eoliene, dar cea mai mare parte a banilor s-a dus in conturile producatorilor de turbine, cum sunt General Electric sau Siemens, fara a avea un impact pe orizontala in dezvoltarea unor producatori de componente locali, asa cum este cazul industriei auto de exemplu.
Statisticile europene arata ca circa 75-80% din valoarea unei investitii intr-un parc eolian reprezinta costul turbinei, restul fiind costurile legate de instalatiile electrice, executia fundatiilor sau a studiilor necesare. Practic, acestea din urma sunt cam singurele cu care a ramas Romania, pentru ca autoritatile locale nu au conditionat in niciun fel acordarea schemei de sprijin cu obligatia de a utiliza de exemplu componente locale pentru realizarea acestor investitii, astfel incat sa determine dezvoltarea unei industrii de profil autohtone.
