Considerații asupra Deciziei nr. 1/2025 pronunțată în data de 20 ianuarie 2025 de Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea unitară a normelor de drept penal

Prin Decizia nr. 1/2025 pronunțată în data de 20 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obiectul recursului în interesul legii a vizat interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 174 și art. 154 alin. (2) din Codul penal în ceea ce privește stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor unice prevăzute de art. 289–art. 292 din Codul penal, respectiv în cazul infracțiunile de luare de mită, dare de mită, trafic de influență și cumpărare de influență.

Problema de drept supusă analizei

Obiectivul este reprezentat de stabilirea momentului ce constituie data săvârșirii infracțiunii în situația infracțiunilor unice enumerate anterior în care sunt realizate, la date diferite, mai multe modalități alternative ale elementului material.

Clarificarea era esențială pentru determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale.

Clarificarea unor termeni

Infracțiunea simplă ca formă a unității naturale, se caracterizează, sub raport obiectiv, printr-o singură acțiune sau inacțiune și printr-un singur rezultat, iar sub raport subiectiv printr-o singură formă de vinovăție.

Elementul material desemnează conduita interzisă prin norma de incriminare. Acesta poate apărea în conținutul infracțiunii intr-o variantă unică, fie în mai multe variante alternative când se materialializează în mai multe acțiuni.

Reținerile Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în interpretarea unitară a normelor juridice, data săvârșirii infracțiunii trebuie determinată după cum urmează:

  1. Data comiterii primei modalități alternative: în situația în care sunt realizate mai multe modalități alternative ale elementului material, se consideră că data săvârșirii infracțiunii este data comiterii primei modalități alternative. Această interpretare este aplicabilă indiferent de realizarea ulterioară a altor modalități alternative.
  2. Independența față de intervalele de timp: întervalele de timp care se interpuneau între comiterea primei modalități alternative și a unor acte ulterioare nu afectează stabilirea momentului inițial al infracțiunii. Relevant pentru momentul la care începe să curgă prescripția răspunderii penale este data comiterii primei modalități.
  3. Primul act dintr-o succesiune: în cazul unei succesiuni de acte care compun infracțiunea, data relevantă este cea a primului act din această succesiune.

Răspunsul la problema de drept

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale este data comiterii primei modalități alternative, chiar dacă ulterior sunt realizate și alte acte care fac parte din conținutul infracțiunii.

Consecințele deciziei

Decizia aduce claritate și previzibilitate în aplicarea dispozițiilor privind prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunile de luare de mită ( art. 289 Cod penal ), dare de mită (art. 290 Cod penal ), trafic de influență ( art. 291 Cod penal ) și cumpărare de influență (art. 292 Cod penal ), prevenind astfel interpretările viitoare și divergente din practica instanțelor de judecată.

Totodată, se asigură respectarea principiului securității juridice, prin stabilirea unui moment de referință unic pentru calculul termenului de prescripție pentru infracțiunile menționate.

În concluzie, decizia nr. 1/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezintă un pas important în unificarea practicii judiciare, răspunzând unei probleme sensibile și recurente în materie penală.

Clarificările aduse asigură aplicarea previzibilă a legii. Totodată, aplicarea unitară a normelor privind prescripția contribuie la evitarea eventualelor vicii de procedură și la protejarea intereselor părților implicate.

Decizia este obligatorie pentru instanțele de judecată, conform dispozițiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Material preluat GMCID LEGAL