Numaram dimineata, in timp ce urcam scarile catre “Ronda” de la Inter, ca e cam al cincilea – saselea Congres al Avocatilor la care particip. Prima surpriza placuta, un om pe care il vad rar sau aproape niciodata la astfel de evenimente, o “rara avis” cu atat mai pretios intr-un astfel de loc, la 9 dimineata: Maestrul Gheorghe Musat, managerul care daca ar strange la un loc toti “dezertorii” din firma sa care au pus bazele unor companii care acum se bat de la egal la egal cu a lui ar insemna ca restul pietei poate sa cam plece acasa.
A doua revelatie, Florentin Tuca si Gabriel Zbarcea. E clar ca va fi un congres “altfel” si probabil asta a simtit si Presedintele Florea cand i-a evocat pe toti avocatii de business care au fost azi la Inter, cu eleganta si cu smerenia unui om care apreciaza valoarea oriunde s-ar gasi ea.
Nu prea existau premize pentru un Congres animat, nici electiv nefiind, nici desfasurat la Mamaia cum se tinea acum cativa ani. Conducerea UNBR isi stie mai bine calculele si pare ca si le face corect si chivernisit, dar poate nu ar strica sa incerce macar in anii fara miza electorala un Congres intr-un alt peisaj decat mohoratul Bucuresti de martie-aprilie.
Indraznesc sa cred ca starea de spirit ar fi alta, profesia s-ar “suda” mai bine seara la o discutie pe o terasa la mare si pauza de tigara ar fi mai savurata cu vedere la faleza de la Rex decat printr-o laterala demna de filmele lui Hitchcock a parcarii de la Inter.
Si uite-asa ajung la subiectul care a “aprins” Congresul: investitia intr-un teren la Techirghiol, aproape de actualul complex „Corpore Sano”. Nu l-am vazut pe viu si de aceea orice parere va rog sa o luati cu marja nepriceputului. Ma uitam insa pe site, in timpul dezbaterilor…si ma intreb cati dintre cei care puneau in discutie locatia au facut-o. Am vazut ca exista o Carte de Onoare, de peste 100 pagini, scanata fila cu fila – o idee originala! – unde au semnat 300 de avocati. Multi-putini, nu stiu, nu sunt in masura sa apreciez, dar mi-e greu sa cred ca toate acele complimente, unele scrise cu stangacie, sunt asternute pe hartie sub amenintarea cutitului de bucatarie sau a suspendarii din profesia de avocat.
Nu e rolul si nici menirea mea sa apreciez daca investita e rentabila. Nu sunt inspector ANEVAR, un profesionist care sa faca aceasta treaba, asa cum corect a subliniat Presedintele de Onoare Calin Zamfirescu daca nu ma insel. Altul e baiul. Am vazut o sala sceptica – iarasi, perfect de inteles – apoi neincrezatoare in abilitatile de comunicator ale Domnului Florin Petrosel – care de orice poate fi banuit, mai putin de buna credinta – sfarsind in cvasi-revolta dupa cateva discursuri populiste (culminand cu cel al Domnului Sauleanu, explicabil intrucatva stiut fiind faptul ca Oltenia e mai “sangre caliente” decat in restul tarii. Explicabil pana la un punct insa.
Dragi Avocati, eu inteleg ca ati imbratisat si practicati si reprezentati cu mandrie – caci banui ca de aceea v-ati inscris sa fiti delegati la Congres si e un sentiment pe care l-am citit in ochii multora dintre Dumneavoastra – o profesie care nu e doar un mijloc de a plati facturile la lumina si ratele la leasing, dar si o Profesiune de credinta, un “modus vivendi”.
In prima zi a Congresului ati avut sansa, ca fiecare dintre Dumneavoastra sa deveniti investitor. Va spun un secret: prin natura intamplarii de a fi jucator in mass-media juridica, am fost la multe Congrese si Adunari Elective de profesii liberale si nu numai. Niciuna, repet: niciuna nu se lauda cu excedent financiar, cu bani in vistierie, ca avocatura. Pai, cand aveti acest atu, acest as in maneca pe vremurile acestea, in care cash-ul este rege in orice negociere financiara, de ce va coditi sa il folositi, oameni buni?
Ca e vorba de un teren pe malul lacului – francezii si englezii ar ucide pentru asta, credeti-ma, de La Rochelle pana in Normandia! -, ca a fost vorba de Hilton-ul din Sibiu (informatie pe care a pus-o subtil pe tava astazi Domnul Ionel Hasotti in plen-ul Congresului si pe care recunosc ca nu o stiam), e o investitie care nu are cum sa fie pierzatoare. Asta in conditiile in care bancile dau mai nou dobanzi negative. Ok, de acord ca -0,2 (sau „zero punct doi cu minus” cum zic bancile ca sa ascunda prostul management ca gunoiul sub pres de catre o menajera puturoasa) nu e un cap de tara, dar tot pierdere este, sunt bani pe care profesia ii pierde, nu ii incaseaza. Si atunci, de ce sa stati cu ma scuzati….votul pe bani, cand ii aveti si ei pot sa produca alti (multi, cum ar fi fost daca se aproba tranzactia Hilton – Sibiu) bani.
Plus ca, haideti sa nu fim ipocriti si sa neglijam componenta de imagine, de orgoliu. Il aveti din plin si foarte bine ca il aveti. Constientizati-l! Sunteti o breasla invidiata, care produce frustrare si scrasnete din dinti in afara ei. Nu asta ati dorit, cu ardoare chiar cand ati intrat in ea? Foarte bine, asumati-va rolul de elita. De ce credeti ca va confruntati cu mici ghionturi si impoliteturi – ca sa fiu delicat – din partea societatii civile si chiar a celorlalti actori ai jocului juridic? Pentru ca nu contati, pentru ca nu sunteti invidiati? Hmmm…
Sa facem urmatorul exercitiu de imaginatie: cum ar arata un Congres al Avocatilor in propria locatie? Ca e pe malul lacului la Techirghiol, ca e in muntii de langa Timisoara, ca e pe dealurile pline de vin bun ale Olteniei? Irelevant. E Acasa! Sentimentul ca din munca si contributia fiecaruia dintre Dumneavoastra s-a facut acea investitie de care va bucurati, laolalta cu ceilalti confrati si poate cu familia, nu se compara cu greutatea de a gasi pacare la Inter, de a fi tratat ca “evenimentul cu avocati – etajul 1”.
E un Congres “viu” si aceasta este o realizare. Mare! Nimeni nu isi doreste liniste in profesie. Linistea e primul semn al nepasarii.
Riscati insa sa vedeti dincolo de ziua de maine, cand se va fi incheiat inca un Congres. Aveti sansa de a fi jucatori, nu spectatori, la jocul investitiei si al afacerilor, de care avocatura nu poate fi si nu trebuie sa fie straina.
Un lucru pe care nu s-a insistat astazi, din modestia si bunul simt al Decanului de Bucuresti Ion Dragne sau poate mi-a scapat mie: a scazut enorm numarul restantierilor. Credeti ca de frica bau-bau-lui Dragne la Bucuresti, sau capcaunilor mai mici Sauleanu la Dolj sau Cristina Gheorghe – ca sa eliminam orice dubiu asupra fioroseniei – la Brasov? Ma indoiesc. Din constiinta si din intelegerea faptului ca Avocatura inseamna respect pentru semeni si confrati si pentru cei pe care tot Dumneavoastra i-ati ales.
Si peste toate acestea, ca acest Congres sa nu ramana doar un zvon si o rumoare maine seara la “Ronda” de la Inter si niste zeci de lei in buzunarele valet parking-ului care a parcat cateva masini luxoase, adica doar o afacere in familie – cu 298 de membri parca a spus Presedintele Florea astazi – si sa iasa in cetate, trebuie sa comunicati. Profesionist, brici, bisturiu, taios. Ca o pledoarie reusita ce smulge un zambet judecatorului si simtiti ca jumatate din victorie e acolo, sau ca un contract pe care partea adversa nu-l poate “mina” fara sa ii explodeze in fata.
S-au ratat 4 investitii. Nu asta e important acum, poate doar statistic. Investiti oamenii pe care i-ati ales cu incredere si a cincea sau a sasea pot schimba fata profesiei. In zambet.
Si in unitate. Acum o luna, doi oameni s-au intalnit ca sa schimbe ceva ce nu s-a mai rostit macar de la Marea Schisma: Pastele catolic si cel ortodox in aceeasi zi, dupa aproape 1.000 ani, jumatate din varsta lumii! Cel catolic e in acest sfarsit de saptamana. Poate e un semn…
andrei@lhm.ro
