Companiile românești care integrează inteligența artificială în activitatea lor se află la intersecția dintre inovație și responsabilitate juridică. Pe de o parte, AI oferă oportunități semnificative de eficientizare, creare de conținut și dezvoltare de produse și servicii inovatoare. Pe de altă parte, utilizarea necontrolată a datelor protejate prin drepturi de autor sau a conținutului terților poate atrage riscuri semnificative de litigii. George Ticu-Jianu, Partner la societatea de avocatură LTJ & Partners, analizează, într-un interviu acordat Legal Marketing, ce trebuie să știe companiile pentru a evita conflictele legate de proprietatea intelectuală, cum se poate asigura conformitatea cu legislația europeană și americană, și ce strategii juridice și tehnologice pot fi adoptate pentru protecția creațiilor proprii și utilizarea responsabilă a tehnologiilor AI.
Ce ar trebui să știe companiile românești care folosesc AI în activitatea lor pentru a evita riscul unor litigii privind furtul sau încălcarea proprietății intelectuale?
Companiile românești care folosesc AI în activitatea lor se află în fața unei duble provocări: multitudinea de oportunități de câștig și de eficientizare a activității prin inovare versus riscurile juridice de încălcare a drepturilor terților de proprietate intelectuală la care se expun.
Companiile respective trebuie să știe faptul că datele utilizate de AI nu sunt întotdeauna „libere”, iar utilizarea lor neautorizată poate atrage răspunderea juridică.
Un due diligence privind posibila încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, dacă este posibil și fezabil, poate fi un instrument util pentru diminuarea riscurilor juridice.
Companiile românești care utilizează sisteme de AI trebuie să obțină licențe clare de utilizare a acestora, iar, în măsura posibilităților, să încheie contracte de furnizare de servicii AI care reglementează expres responsabilitatea pentru eventualele încălcări.
Totodată, companiile care utilizează serviciile de AI trebuie să informeze beneficiarul că serviciul/produsul livrat a fost obținut prin utilizarea AI.
Pe de altă parte, Regulamentul (UE) 1689/2024 impune anumite obligații de trasabilitate a datelor utilizate în sisteme de AI cu grad ridicat de risc, algoritmii folosiți aici neputând constitui “găuri negre” pentru aceste date.
În concluzie, nu pot fi ignorate beneficiile majore pe care le oferă tehnologiile AI și care sunt utilizate inclusiv pentru crearea de conținut în industria artistică, astfel încât trebuie analizate subiectele de această natură cu echilibru just între drepturile și interesele legitime ale părților implicate.
Cum pot artiștii, creatorii de conținut sau companiile să își protejeze lucrările de utilizarea abuzivă în mediul digital?
În epoca digitală, apărarea creației unei opere purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală reprezintă un război dus pe două fronturi: cel juridic și cel al tehnologiei.
Din punct de vedere juridic, în SUA, “arma” de bază rămâne DMCA, prin care titularii drepturilor de autor au la dispoziție “muniție” de tip “take-down”, care oferă acestora posibilitatea de a solicita, prin formulare DMCA, eliminarea conținutului ilicit de pe Instagram, TikTok, YouTube sau X, utilizând notificări (care includ și “fingerprint”).
În schimb, Uniunea Europeană operează cu “arme” juridice mai riguroase și previzibile. Directiva (UE) 2019/790 oferă autorilor mecanisme de “opt-out”, prin care aceștia pot spune “nu” exploatării automate a operelor lor prin utilizarea tehnologiilor de tip “text and data mining”. Jurisprudența CJUE (de la cauza C 5/08 Infopaq, la C 314/12 UPC Telekabel) confirmă că autorii au la dispoziție pârghii eficiente pentru a-și apăra drepturile.
Un alt mod de apărare a drepturilor de autor/drepturilor conexe drepturilor de autor îl reprezintă mandatul juridic pe care autorii îl pot acorda organismelor de gestiune colectivă în vederea gestionării drepturilor respective sau inițierea unor litigii colective cunoscute sub denumirea de “class action”.
Dar legea, oricât de puternică, trebuie sprijinită prin utilizarea unor “scuturi” tehnologice precum watermarking, fingerprinting, blockchain pentru a avertiza publicul că reprezintă un bun protejat de copyright.
În acest context, se poate apela la instrumentele tehnice folosite de marile platforme, ca de exemplu: Copyright Match Tool, Enterprise Copyright Match Tool, Content ID sau Rights Manager de la Meta, pentru a urmări și a solicita eliminarea conținutului neautorizat.
Protecția unei opere nu mai este doar o simplă apărare juridică, ci devine o adevărată strategie de supraviețuire digitală. În lumea algoritmilor care „digeră” zilnic miliarde de fragmente de date, artiștii și companiile care utilizează pentru creațiile lor mijloace bivalente de protecție, la nivel juridic și tehnologic, transmit un semnal ferm prin care se descurajează orice act de încălcare a drepturilor lor de autor asupra creațiilor respective.
Cum influențează inteligența artificială drepturile de proprietate intelectuală, în special în contextul proceselor din SUA legate de utilizarea datelor și conținutului protejat pentru antrenarea modelelor AI?
Inteligența artificială deschide orizonturi nebănuite pentru inovație și generează schimbări rapide și profunde în dreptul proprietății intelectuale.
Potrivit jurisprudenței SUA, aceste schimbări sunt realizate printr-un proces continuu, difuz și circumscris doctrinei de “fair use” (Campbell v. Acuff-Rose Music, 510 U.S. 569), la care se aplică prevederile DMCA (The Digital Millennium Copyright Act of 1998).
Potrivit cauzei Richard Kadrey vs. META Platforms INC (în care 13 scriitori au acuzat Meta că a utilizat ilegal cărțile lor pentru antrenarea modelelor AI ale Meta, mai exact modelul Llama), se pare că doctrina “fair use” se cristalizează într-un “panaceu” cu care se “tratează” conflictele dintre utilizarea sistemelor de AI și drepturile de proprietate intelectuală.
Aplicând această doctrină, instanțele din SUA au constatat că scriitorii respectivi nu au prezentat suficiente dovezi că tehnologia AI a companiei META ar provoca diluția pieței, apreciindu-se, în final, că utilizarea de către Meta a cărților reclamanților a avut un „rol transformativ”, scopul copierii fiind de antrenare a modelelor Meta de AI.
Instanța a stabilit că utilizarea operelor scriitorilor se încadrează într-un act de fair use.
Spre deosebire de SUA, Europa a optat pentru o cale normativă mai predictibilă, impusă de Regulamentul UE nr. 1689/2024 privind inteligența artificială. Acest regulament stabilește, în esență, că furnizorii care lansează modele de AI de uz general sub licență liberă și cu sursă deschisă, chiar dacă nu dezvăluie informații substanțiale despre setul de date utilizat pentru antrenare, trebuie să asigure că tehnologia respectă drepturile de autor, astfel cum sunt reglementate de Directiva (UE) 2019/790 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală.
Directiva introduce reguli clare privind tehnologiile de extragere a textului și a datelor. Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) arată că noile tehnologii trebuie să se supună rigorilor dreptului de autor, în sensul în care o reproducere, oricât de fragmentară ar fi, trebuie analizată în raport cu drepturile titularilor (cauzele Infopaq C-5/08 și Pelham C-476/17).
Astfel, tendința actuală a Uniunii Europene este să trateze juridic sistemele de AI ca un mediu în care echilibrul între inovație și protecția autorilor să fie păstrat.
Rămâne de văzut dacă acest tratament juridic se va păstra și în viitor, în contextul mult așteptatei decizii pe care CJUE o va pronunța în cauza C-250/25 Like Company v. Google Ireland, al cărei obiect este o dispută generată de faptul că Google Gemini (AI generative) ar fi putut furniza și chiar reproduce fără consimțământ un rezumat al publicațiilor de presă protejate prin drepturi de autor.
Așadar, în principiu, orice utilizare a unui conținut protejat prin drepturi de autor necesită autorizare din partea titularului de drepturi în cauză.
Rămâne de văzut în viitor care va fi direcția de înclinare a balanței ce măsoară echilibrul fragil între sistemele de inteligență artificială și drepturile de autor. Până când vom avea un răspuns clar în acest sens, riscurile privind încălcarea drepturilor de autor prin extragerea, utilizarea și modificarea textelor și datelor purtătoare de aceste drepturi trebuie conștientizate, eliminate acolo unde se poate sau diminuate cât mai mult posibil prin adoptarea unor soluții juridice inovative la nivel contractual.
