Ce aduc nou modificările legislative adoptate de UE în cadrul Directivei CSR și care va fi impactul lor asupra mediul de afaceri?

În Uniunea Europeană (UE), sustenabilitatea este principiul ce stă la baza realizării obiectivelor Pactului Verde European, strategia UE pentru a dirija economia într-o direcție mai durabilă și mai sănătoasă pentru mediul înconjurător și cetățeni.

Pentru a îndeplini obiectivele acestei strategii, UE a adoptat un set de modificări legislative, printre care și o Directivă de modificare a legislației referitoare la raportarea informațiilor privind durabilitatea, transpusă parțial în România de către Ministerul Finanțelor.

Această directivă, numită CSRD, înlocuiește Directiva privind raportarea nefinanciară (NFRD) și adresează nevoia identificată în Pactul Verde de a îmbunătăți calitatea și cantitatea informațiilor privind durabilitatea prezentate de companii. Pe scurt, aceasta cere companiilor să publice informații privind Sustenabilitatea în cadrul Raportului Administratorilor, sau, acolo unde acest document nu există, într-un raport de sine-stătător.

1. DOMENIUL DE APLICARE ȘI TERMENE

Domeniul de aplicare al directivei este în funcție de mărimea companiei, făcându-se referire la criteriile de mărime financiare și de personal valabile la nivel european. În România, criteriile aplicabile sunt cele menționate în Legea Contabilității, fiind vizate în principal entitățile mijlocii și mari, ce îndeplinesc două din următoarele 3 criterii:

  • cifra de afaceri netă: 35 milioane RON
  • totalul activelor: 17.5 milioane RON
  • numărul de angajați: 50

Pe termen mediu sunt vizate inclusiv entitățile mici, listate la bursă, ce nu depășesc criteriile aferente entităților mijlocii și mari, dar și filialele și sucursalele entităților non-UE.

De menționat este că domeniul de aplicare se extinde progresiv, până în 2028, având în vedere mărimea companiei dar și dacă entitatea este una interes public sau nu. Entitățile de interes public sunt societățile de stat, regiile autonome, asiguratorii, instituțiile de creditare și companiile listate la bursă. Având în vedere domeniul de aplicare valabil în Romania, această obligație de raportare va fi în vigoare pentru cateva mii de companii.

2. CUM SE POT CONFORMA COMPANIILE

Începând cu 2024, organizațiile vor parcurge un proces de analiză a materialității mai complex, și vor lua în considerare atât impactul pe care compania îl are asupra mediului și societății, dar și impactul financiar pe care mediul și societatea îl au asupra companiei. Analiza de materialitate clasic recunoscută devine astfel analiza dublei materialități.

Această evaluare presupune o analiză atentă a activității și industriei, dar și a Standardelor de Raportare (European Sustainability Reporting Standards – ESRS). Informațiile selectate în urma acestei analize vor fi apoi evaluate alături de stakeholderii companiei, numiți și părți interesate, ce pot fi împărțiți în două categorii: stakeholderi interni (ex. angajați, membrii Consiliului director) și stakeholderi externi (ex. clienții, comunitatea locală, autorități, competitori, parteneri de afaceri). Concluziile întregului proces vor oferi, practic, lista de date și informații pe care compania trebuie să le colecteze.

Colectarea informațiilor este etapa imediat următoare, și presupune:

  • identificarea datelor atât intern, cât și extern pe întregul lanț valoric și stabilirea unui mod de colectare standardizat;
  • colectarea efectivă și verificarea datelor, prin compararea cu o sursă alternativă, atunci când există, și prin prisma datelor istorice și expertizei interne;
  • procesarea datelor în formatul cerut de standardele de raportare.

Această etapă a raportării este însă o sarcină dificilă, din mai multe motive:

  • volumul substanțial de informații și de cifre din surse multiple; stabilirea modului de lucru și a resurselor necesare, utilizarea aplicațiilor informatice dedicate sau chiar dezvoltarea propriilor aplicații sunt câteva opțiuni;
  • având în vedere că întregul proces trebuie auditat, companiile vor trebui să documenteze îndeaproape fiecare etapă dar și deciziile luate în cadrul procesului; și în acest caz pot fi de ajutor soft-urile dedicate domeniului.
  • lipsa de personal cu experiență în domeniul sustenabilității;
  • standardele și ghidurile aferente conțin jargon specific și utilizează un limbaj general pe alocuri, interpretarea fiind dificilă; consultarea cu experții din domeniu poate ajuta.

Ulterior, în baza rezultatelor, companiile vor trebui să determine cum anume se pot îmbunătăți, prin dezvoltarea de planuri pentru a diminua sau elimina riscurile și impactul, dar și pentru a beneficia de oportunități. Deși nu există sancțiuni, prezentarea datelor și informațiilor fără concluzii și planuri de îmbunătățire va fi negativ percepută de stakeholderi (investitori, clienti, angajați, autorități, etc). Desigur, pasul următor este elaborarea raportului.

Ultima noutate introdusă de CSRD este obligația auditării procesului de raportare, prin intermediul unor entități acreditate, înainte ca raportul să fie publicat. În prezent, procesul este unul simplu, numit asigurare limitată, însă UE are în vedere o abordare progresivă a nivelului de complexitate, intenționând ca în următorii ani să evalueze fezabilitatea implementării procesului complex de auditare, numit asigurare rezonabilă.

Pasul final este publicarea informațiilor în o secțiune separată din Raportul Administratorilor, în format XHTML, inclusiv cu marcarea digitală a datelor și informațiilor. Mediul de publicare va fi o platformă de raportare  europeană (European Single Access Point – ESAP), însă, se așteaptă ca aceasta să fie disponibilă abia din iulie 2027. Până atunci, dat fiind că autoritățile nu precizează unde anume trebuie realizată publicarea, cel mai probabil se va proceda ca și până acum, anume pe propria pagină web.

3. IMPACTUL ASUPRA COMPANIILOR

În ceea ce privește capitalul necesar unui ciclu de raportare, costurile anuale medii pentru o companie, estimate de UE în cadrul Evaluării impactului ce însoțește propunerea legislativă CSRD, sunt de aproximativ 106.000 EUR.  Pe termen mediu, se așteaptă ca aceste cifre să scadă pe fondul experienței acumulate de companii, eficientizărilor interne a propriului proces de raportare și alinierii cerințelor venite de la partenerii de afaceri.

Companiile mari, obligate să își analizeze tot lanțul valoric și să raporteze îmbunătățiri în această zonă a afacerii, își vor implica în mod activ partenerii. Solicitarea de date și de implementare a unor proiecte care să reducă riscurile vor impacta companiile mici și mijlocii.

Impactul real al directivei se va observa ulterior unuia sau mai multor exerciții de raportare, însă este evident că implementarea și, implicit, tranziția către modele de business sustenabile, este o sarcină dificilă, de durată și că va trebui să fim flexibili în modul în care răspundem provocărilor. Există, totuși, și beneficii:

  • Reputație corporativă și rating ESG: Raportarea poate ajuta compania să își îmbunătățească reputația și să obțină un rating ESG avantajos, și să câștige astfel încrederea clienților, angajaților și investitorilor.
  • Reducere costuri și investiții de impact: Optimizarea proceselor, reducerea consumului de resurse sau identificarea de noi segmente de business sunt câteva rezultate ce vor reieși în mod natural din procesul de raportare cu impact direct asupra costurilor. Capitalul eliberat sau nou obținut poate fi astfel redirecționat către proiecte cu impact pozitiv asupra mediului și societății.
  • Managementul riscurilor și oportunităților: Schimbarea condițiilor de piață generează noi riscuri sau oportunități cu impact financiar semnificativ, fiind esențial ca acestea să fie identificate, monitorizate și gestionate.
  • Diferențierea: Investitorii, băncile și clienții sunt tot mai interesați de sustenabilitate, iar raportarea strategiei de sustenabilitate poate ajuta compania să atragă noi investitori, clienți sau credite verzi.

4. LA CE SĂ NE AȘTEPTĂM ÎN VIITOR

Pe termen scurt (1-2 ani), trebuie avute în vedere planurile locale și europene direct asociate CSRD, anume:

  • România: Transpunerea în totalitate a CSRD în legislația națională, în primul semestru al anului 2024. Conform proiectului de Ordin elaborat de către Ministerul Finanțelor, dacă este adoptat în forma curentă, domeniul de aplicare va fi extins semnificativ încă din primul an de raportare, către entități de mărime mijlocie, ceea ce înseamnă că în Romania cateva mii de vor fi obligate să raporteze. Companiile de asigurare, fondurile de pensii private și piața de capital vor fi reglementate prin transpunere de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, iar sectorul bancar de către Banca Națională a României.
  • UE: adoptarea Directivei privind diligența necesară (CSDDD: 2024 – 2025), aflată în prezent pe finalul procesului legislativ în structurile UE. Aceasta obligă companiile mari să stabilească strategii de identificare și abordare a problemelor privind drepturile omului și protecția mediului. Spre deosebire de CSRD, directivă ce stabilește cadrul unei raportări standardizate privind sustenabilitatea, CSDDD se concentrează pe responsabilitatea corporativă și sustenabilitatea nu numai în cadrul operațiunilor comerciale directe, ci și de-a lungul lanțului global de aprovizionare prin analiza impactului și dezvoltarea de planuri concrete pentru prevenirea sau atenuarea acestuia.
  • UE: adoptarea unei Directive care să reglementeze declarațiile verzi, respectiv să interzică afirmațiile generice sau înșelătoare de mediu aferente produselor și să introducă norme privind schemele de etichetare de mediu.

Pe termen mediu (3-5 ani), sunt așteptate completări la nivel european în ceea ce privește această raportare, precum:

  • Standardele de asigurare limitată a informațiilor (2026) după care se vor audita rapoartele de sustenabilitate, în prezent auditarea făcându-se conform ISAE 3000 (revizuit).
  • Noi reguli în domeniul rating-urilor ESG, proiectul legislativ fiind la început. Propunerea are ca obiective să asigure comparabilitate, transparență și o metodologie clară pentru rating-uri, dar și să instituie un mecanism de autorizare și supraveghere a agențiilor de rating.

Pe termen lung, în funcție de rezultatele rapoartelor de evaluare a CSRD din anii 2028 si 2029, UE va lua decizii privind extinderea/restrângerea domeniului de aplicare și complexitatea auditului ce trebuie efectuat anterior publicării informațiilor.

Volumul semnificativ de informații, care trebuie colectate și procesate corect, interpretarea standardelor și ghidurilor asociate, sau documentarea procesului pot reprezenta o provocare. Pentru a vă asigura că abordați aceste provocări cu succes și pentru a realiza progrese semnificative în domeniul sustenabilității, vă încurajăm să căutați sprijinul și expertiza unei companii de consultanță specializate.

Un material Stratos Management