Cătălin VLAD, Partner JGV: Noi, avocații, suntem un “mijloc”, nu un “scop în sine”

Cătălin Vlad, Partener al societății de avocatură JGV și Asociații

„Poți fi cel mai bun doar dacă reușești să îi convingi pe ceilalți de acest lucru.Sub această notă motivațională introducem interviul de astăzi, acordat de către av. Cătălin Vlad, partener al societății de avocatură JGV și Asociații. Ca membru al echipei de management, principala sa activitate este stabilirea strategiilor de reprezentare în dosarele de complexitate ridicată.

Ca avocat pledant, Cătălin Vlad conduce echipele de avocați și reprezintă direct clienții JGV la toate nivelurile jurisdicționale, având drept de reprezentare inclusiv la Înalta Curte de Casație și Justiție. Supervizează echipele care documentează și alcătuiesc dosarele deschise pentru obținerea despăgubirilor. Asigură, prin prezența personală, reprezentarea intereselor civile ale victimelor pe parcursul etapelor de investigare judiciară a accidentelor rutiere grave.

Cum v-a transformat cariera de avocat ca persoană? Există aspecte ale personalității dumneavoastră care s-au schimbat datorită provocărilor profesionale?

Cred că mă număr printre norocoșii care și-au dorit să fie avocați încă din liceu pentru că se regăseau într-o anumită categorie pentru care, în naivitatea de atunci, părea foarte potrivită. Mă refer aici la acea categorie dornică să interacționeze cu oameni de toate categoriile, dornică să citească enorm, cu un spirit curios în a înțeleage domenii, proceduri, industrii noi în fiecare clipă din viață lui.

Aș prefera să cred că nu m-a afectat prea mult negativ această alegere și că eventualele sentimente de neîmplinire au legătură cu vârsta, dar aș fi puțin ipocrit și cred că realitatea este mai diferit. Interacțiunea cu diverse situații, înțelegerea profundă a mecanismelor care mișcă lucrurile, companiile care generează succesul sau insolvența, te fac mai înțelept, mai pregătit pentru viață, dar mai puțin inocent, visător, naiv.

Cred însă că toți mai avem nevoie de aceste caracteristici, inclusiv pentru a fi mai buni în ceea ce facem profesional uneori, deși este greu să le redobândim.

În ce mod vă diferențiați serviciile de consultanță juridică pentru a vă alinia cu motto-ul firmei „LEGAL EXCELLENCE WITH HUMAN TOUCH”?

Motto-ul nostru este foarte simplu, chiar credem că natura umană ne face mai buni în interpretarea legilor în favoarea clienților noștri, rămânând în parametrii profesiei, fără a uita o clipă că noi, ca avocați, suntem în slujba lor, suntem “un mijloc” nu “un scop” în sine.

Mai precis de atât, în orice sfat, opinie, abordare, vom ține cont de mai multe dimensiuni din care cele mai importante sunt latura profesională, de “tehnician” al dreptului și a doua, cea “umană”, cea care trebuie să ne permită să înțelegem dorințele, așteptările, temerile celor din fața noastră, gradul de risc la care aceștia sunt supuși, nivelul de ajutor de care au nevoie și nu în ultimul timp, dacă necesită un parteneriat cu un avocat pentru creșterea sa în piața unde activează sau pentru defensive, în situații dificile.

Interacțiunea noastră va fi fin acordată în funcție de variabilele și constantele identificate în acest fel.

Ce considerați că va fi cea mai mare schimbare în domeniul juridic în următorii ani și cum vedeți JGV adaptându-se la aceste schimbări?

Este o credință generală că inteligența artificală va schimba mult, dar nu o împărtășesc încă, deși mi-o doresc. Cumva, este și în concurență cu motto-ul nostru. Ce cred că va schimba lucrurile? Cred că va face diferența calitatea oamenilor (avocaților) care vor putea fi alături de clienții ce vor mai mult de la activitatea profesională sau sunt în situații dificile.

Provocarea va fi să te înconjori de astfel de oameni și să nu le dai ocazia să creadă că le este mai bine în altă parte. Sperăm să împlinim o mare parte din aceste așteptări.

Cum abordați gestionarea cazurilor complexe de litigii legate de pierderea sau deteriorarea mărfurilor în timpul transportului, având în vedere multiplele jurisdicții și reglementări internaționale implicate?

Dacă vorbim despre transportul rutier, probabil ar trebui scrisă o carte – ceea ce nu ar fi neapărat rău, deoarece nu sunt multe în acest domeniu. Pentru a răspunde în parametrii non academici la această întrebare, voi alege variantă mai ușoară, în care alegem să fim avocații beneficiarului a cărui marfă este pierdută, fie că este o casă de expediție, fie alt tip de beneficiar. 

Principala provocare este riscul subcontractării multiple și faptul că nu există aproape niciodată un singur “vinovat” din punct de vedere juridic. A doua coordonată se axează pe ultimul din verigă, de regulă un transportator mai puțin solvabil decât cei căruia i-au subcontractat acestuia. Nu în ultimul rând, majoritatea companiilor prejudiciate vor dori o soluționare rapidă, deși acest lucru nu este oferit de niciun sistem jurispdictional.

În principiu, cheia unei soluționari ideale este o poliță de asigurare CMR care să plătească orice prejudiciu cât mai curând, ceea ce deseori, în cazul unor valori mari, este cel puțin dificil. A doua soluție ar fi o comandă de transport sau contract cadru de transport care să permită compensarea convențională cu sume datorate transportatorului, făcând redundantă calea instanței, însă promovând medierea ca metodă mai rapidă.A treia soluție se aplică în cazul în care cele de mai sus nu se aplică și anume cererea de chemare în judecată sau cererea de arbitraj.

Deseori, ca avocați ai transportatorilor, avem de ales între mai multe instanțe competente precum cea de la locul expedierii, locul descărcării sau sediul pârâtului conform articolului 31 din Convenția CMR. Cheia alegerii este însă alegerea unei instanțe favorabile beneficiarului dintr-un stat în care transporturile rutiere și de toate tipurile sunt tradiționale, aș alege aici Germania, Franța, Marea Britanie, Olanda.

De asemenea, în cazul în care acordăm asistență transportatorului vinovat și putem alege, deși de regulă nu acesta alege instanța competentă, am prefera instanțele dintr-un stat care are mai puțină tradiție în domeniul transporturilor, precum cele din țara noastră.

Care sunt cele mai eficiente metode legale pentru soluționarea disputelor între companii și consultanții lor în logistică? Este recomandabil să se includă clauze de mediere sau arbitraj în contracte, și care ar fi avantajele acestora?

Noi suntem mari admiratori ai arbitarjului, ca soluție rapidă profesionistă, și o alegem sau sprijinim ori de câte ori este posibil. Experiența noastră în această situație este mai bogată în domeniul transportului maritim sau a contractelor de comerț international, decât în domeniul transprotului rutier.

Avantajul în cazul arbitrajului este că deseori arbitrii sunt profesioniști ai domeniului în care arbitrează, după zeci de ani de experiență practică. Pentru a exemplifica, în cazul dreptului maritim sunt deseori foști comandanți de navă, iar în cazul comerțului interantional, actuali sau foști profesioniști ai tradingului, brokerajului. Această experiență specializată îi face să aibă o înțelegere profundă, realistă și pragmatică a cauzei deduse judecății.

Pentru avocații părții care nu este în culpă este facil să nu încerce să convingă un astfel de arbitru de situația de fapt, activitățile normale în domeniu, dar poate fi descurajant pentru avocații părții în culpă să încerce o apărare fără substanță în acest caz.

Ce sfătuiți clienții cu privire la stipulările din bill of lading pentru a asigura o alegere favorabilă a jurisdicției competente în caz de litigiu?

Bill of Lading sunt emise de transportatorii maritimi sau fluviali și, ca să fim 100% sinceri, trebuie să recunoștem că nu pot fi negociate de către clienții acestora care, deseori sunt și ai noștrii. Esențial este să fie citite înainte, înțelese, iar toată activitatea și atitudinea față de transportator trebuie derulată ținând cont de acestea.

În plus, am recomanda să se evite jurisdicțiile în afara Europei și, mai ales cele care fac trimitere la jurisdicții din state nedemocratice.

Dacă ar fi să alegem, am prefera jurisdicțiile tribunalelor arbitrale cu sediul în Londra și care au ca bază pentru competență și arbitrajul efectuat UK, Arbitartion Act 1996.

În ce măsură considerați că implementarea Sistemului RO e-Transport a reușit să reducă fenomenul de fraudă și evaziune fiscală în transportul de bunuri? Ce îmbunătățiri suplimentare credeți că ar fi necesare pentru a spori eficacitatea acestui sistem?

Se pare că statul român ia în serios digitalizarea doar în ceea ce privește forma acesteia, și nu fondul problemei. Observăm cum diverse domenii sensibile e-TVA și e-Transport încearcă nu o simplificare prin aplicarea acestei “digitalizari”, ci o birocratizare enormă, care generează costuri și riscuri mai mari pentru transportatori șii clienții acestora.

Cred că fondul problemei este uitat cu totul, mai exact capacitatea autorităților fiscale de a controla, sancționa și colecta și se transformă sarcina probei pe un contribuabil / transportator care trebuie să dovedească faptul că a îndeplinit o procedura, nu că nu a încălcat legea.

Ca să mă exprim mai clar, statul român menționează expres că orice transport cu marja de risc de evaziune este prezumat ca legal dacă are codul UIT fără a fi controlat, iar orice transport fără cod UIT este considerat conținând marfă transportată ilegal. Este ușor de înțeles că oricine are interes să transprote marfă ce formează obiectul unei evaziuni fiscale, încălcăii legislației proprietății intelectuale, nu va avea nicio reținere în sensul respectării unei formalități în plus.  Victimele vor fi transprotatorii sau intermediarii care nu au un control direct asupra a ce se transportă și care în niciun caz nu vor putea controla acest lucru.