Managementul unei societati juridice, sensibilul subiect al publicitatii profesionale sau existenta unui actionar non-avocat, persoana sau companie, in cadrul unei firme de avocatura, momentan o tema usor utopica pentru legislatia romaneasca, s-au numarat printre punctele atinse in discursul sustinut de catre partenerul fondator al Zamfirescu Racoti & Partners, Calin-Andrei Zamfirescu (foto), cu ocazia seminarului tematic “Law Firm Management Roadshow/Roundtable”, desfasurat joi, 19 martie 2015, la Athenee Palace Hilton din Bucuresti.
Seminarul, organizat de catre IBA (Asociatia Internationala a Barourilor) European Regional Forum pentru al doilea an consecutiv in Romania si sustinut, in calitate de partener media, de portalul juridic Legal Marketing, a avut ca principala tema de discutie, asa cum i-o spune si numele, managementul firmelor de avocatura.
Deschiderea seminarului a fost oficiata de catre Calin-Andrei Zamfirescu, participant in calitate de invitat special, al carui discurs inaugural contine, printre altele, si o scurta radiografie a pietei avocaturii din Romania, exprimata in evolutie si statistici. Discursul, integral, poate fi citit in cele ce urmeaza.
“International Bar Association a avut si in acest an initiativa organizarii acestui important eveniment pentru lumea avocatilor, impreuna cu European Regional Forum si cele doua divizii, International Legal Practice Division si Public and Professional Interest Division.
Va amintesc ca prima manifestare de acest gen a avut loc in urma cu peste 10 ani si atenta cunoastere a pietei profesiei de avocat din Romania a fost dovedita de temele alese de fiecare data. Probabil ca, acum, dupa 25 de ani de la schimbarea profunda a legislatiei romanesti, suntem in masura sa putem discuta intr-un seminar si despre managementul firmelor de avocatura. Sigur, acum 25 de ani eram preocupati de reglementarea unei profesii independente, de exercitarea profesiei de avocat intr-un mod liber, de reglementarile si legislatia secundare. Toate aceste lucruri au fost puse, incet, incet, la punct. Sigur, suntem inca departe de a atinge un nivel de reglementare avansat, insa, intre tarile Uniunii Europene, ne aflam printre primele legislatii, sursa de inspiratie pentru cativa dintre colegii nostri, mai ales pentru cei din Cehia, Polonia, chiar si Portugalia.
Acest eveniment gaseste in Romania o piata a profesiei juridice mai matura, insa profund determinata de criza din care inca nu am iesit, precum si de multe dintre lipsurile ce se dovedesc a fi permanente, cum ar fi un sistem de invatamant juridic prea putin performant, o piata economica insuficient dezvoltata, o lipsa de preocupare, mai putin in ultimii 7-8 ani, a organelor profesiei pentru perfectionarea avocatilor si pentru pregatirea lor profesionala, si asa mai departe. Acum, lucrurile, parca stau putin mai bine si putem sa ne comparam cu alte piete din Europa Centrala si de Est. Preocuparea IBA-ului pentru Romania nu este chiar intamplatoare, mai ales faptul ca revin in mod ciclic in tara noastra pentru a organiza astfel de seminarii.
Colegul meu (prof. dr. Jorg K. Menzer, partener al Noerr si Co-Chair al IBA European Regional Forum, n.r.) spunea adineaori ca trebuie sa luptam pentru a intari si mentine statul de drept. Va amintesc ca anul acesta, in februarie, s-au implinit 800 de ani de la nasterea statului de drept, adica de la adoptarea Magnei Charta Libertatum, iar noi, dupa 800 de ani, vom incerca sa construim sau eventual sa structuram acest stat. E un proces indelungat si care lasa in urma multe victime, asa cum constatam cu totii.
Vreau sa spun cateva cuvinte despre profesia de avocat, asa cum este ea exercitata acum in Romania, de cei aproape 30.000 de avocati, dintre care aproape 10.000 in Bucuresti. Avem o medie europeana buna, 120 de avocati la 100.000 de locuitori, cu un procent de peste 70% femei, ceea ce nu este extrem de semnificativ, avand in vedere ca la Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei, la ora actuala, printre judecatori, femeile reprezinta peste 85%. Durata medie a unui litigiu, in Romania, nu depaseste 700 de zile, ceea ce se socoteste ca fiind o rata buna si, in fiecare an, la 100 de locuitori, sunt incepute un numar de 5 litigii. Deci, per total, avem o prezenta medie in cadrul Uniunii Europene. Aproximativ 50 de societati de avocatura din Romania au un numar de peste 20 de avocati, ceea ce reflecta faptul ca mai mult de 90% dintre avocatii din tara noastra exercita profesia singuri sau in grupuri de cate 2, maximum 3. In 1990, daca voiam sa stim ce se va petrece in Romania, trebuia sa privim cu 30 de ani in urma, la ce s-a intamplat in tarile Europei de Vest. Acum, daca vrem sa stim ce se va intampla in urmatorii ani, probabil trebuie sa ne aplecam asupra ultimilor 5, 7, 10 ani, deci am avansat suficient de mult, insa ne gasim fata in fata cu o serie intreaga de provocari, pe care va trebui sa le depasim.
Astazi vom discuta despre managementul firmelor de avocati. Eu va pot spune, din propriile mele informatii, ca Romania nu a rezolvat problema managementului unei firme de avocati. Cel putin in cadrul societatii mele nu am reusit niciodata asta, desi am incercat sa schimb foarte multi office manageri. E o specializare, o profesie pe care nu o intalnim in Romania, astfel ca toate firmele reprezentative din profesia de avocat se automanageriaza prin, probabil, cei mai semnificativi dintre partenerii lor, fosti avocati extrem de valorosi, deveniti absenti pe piata profesiei din cauza preocuparilor pe care le au in acest sens. In ceea ce ne priveste, pentru a evita aceasta situatie, de a ne retrage definitiv, unul sau altul dintre noi, lucram la managerierea firmei prin rotatie, un an, doi, pentru fiecare partener, descarcand o parte dintre atributii si catre ceilalti parteneri. O alta solutie nu exista. Nu fac referiri si la firmele straine, dar cred ca situatia este asemanatoare. N-am putut depasi acest moment: sa externalizam sau sa gasim pe cineva competent sa faca aceasta munca si care sa nu fie avocat, de regula un avocat cunoscut, si asta din cauza ca e greu ca avocatii sa se subordoneze unor persoane care nu au aceeasi profesie si pe care nu le-au admirat si nu le urmeaza in practica pe care o au. Sigur, se externalizeaza IT-ul, PR-ul, contabilitatea, insa, in materie de management, acest lucru nu s-a reusit inca.
Noi discutam acum despre perceptia si existenta manageriatului in cadrul societatilor de avocati din Romania, dar avem in fata cateva provocari pe care va trebui sa le depasim inclusiv sub aspectul manageriatului. Dupa aparitia Directivei “Servicii”, noi, ca profesionisti, fie ca ne chemam liber-profesionisti, fie ca ne chemam profesionisti, fie ca suntem profesie reglementata sau o serie intreaga de alte denumiri, nu mai avem clienti, ci, din nefericire, avem doar consumatori. Directiva “Servicii” ne-a transformat in comercianti, ceea ce ne supune, fara a avea, inca, cazuri practice (dar sigur ca viitorul ne va indrepta spre aceasta), controlului Consiliului Concurentei. In acelasi timp, ne impiedica sa profitam de o serie intreaga de avantaje pe care piata unor agenti comerciali le ofera. Si aici ma refer, in principal, la publicitatea profesionala. Daca ati citit, in urma cu cateva saptamani, Franta a aruncat in aer restrictiile impuse publicitatii profesionale a avocatilor, adoptand o noua legislatie extrem de democratica. Aceasta este una dintre temele pe care as sugera ca International Bar Association sa le aiba in urmatoarele seminarii pe care le va organiza in Romania, alaturi de alte teme la fel de importante, cum sunt concurenta neloiala si conflictul de interes, care sunt reglementate in Statutul profesiei inca din 2003, dar care cred ca nu au fost suficient intelese, asimilate si respectate pe piata profesiei de avocat din tara noastra. O alta tema pe care o vad ca un eventual subiect de discutie in viitoare intalniri este spectrul, certitudinea pe care o ofera, la ora actuala, 6 dintre cele 27 de state ale Uniunii Europene, si anume societatile profesionale de avocati cu parteneri non-avocati, care detin, in cadrul actiunilor societatii, o parte minoritara din acestea, nu mai mare de 49%. Asa cum spuneam, exista sase legislatii europene care permit ca o societate de avocatura sa fie detinuta de o corporatie sau de catre o persoana care nu a facut aceasta facultate si nu are preocupari in acest sens.
Toate temele enumerate sunt probleme cu care se confrunta in prezent legislatia europeana. Acestea sunt luate in discutie in cadrul CCBE (Consiliul Barourilor Europene, n.r.), desi inca intr-o faza incipienta. Sistemul de drept anglo-saxon a depasit aceasta granita; acum este urmat de Franta – de exemplu Legea Macron, care a aruncat in aer serviciile juridice si notariale. In ceea ce priveste legislatia noastra, avem un proiect de lege pentru modificarea Legii avocatilor, care se afla la Senat. Vom vedea in ce masura il vom putea promova. Sper ca reprezentantii firmelor de avocati sa se implice mai mult in cunoasterea realitatii profesionale, pentru ca, fara o colaborare cu acestia, nu se va putea reglementa si nici stapani, din punct de vedere disciplinar, economic sau profesional, aceasta activitate pe care incet, incet, am inceput sa o dezvoltam.”
