Butterfly effect

Vremea capricioasa este unul din simbolurile orasului care gazduieste cele mai importante institutii ale Uniunii Europene. La Bruxelles se simt insa si vremurile capricioase pe care le traversam, iar Romania nu are o umbrela pentru toata lumea.

Inchei o saptamana in care, alaturi de alti colegi ziaristi, castigatori ai Burselor Europene JTI pentru tineri jurnalisti, am avut sansa sa privesc de foarte aproape mecanismul decizional al Uniunii. Am intalnit europarlamentari romani si straini, reprezentanti ai celor mai importante institutii ale UE sau jurnalisti ai unora dintre cele mai reputate institutii media. Discutiile pe care le-am purtat cu acesti oameni m-au ajutat sa-mi intaresc convingerea ca este o importanta diferenta de perceptie intre cei care traiesc si lucreaza aici si cei care privesc Europa de acasa. Iar daca vorbim de Romania, diferenta e foarte mare.

99% dintre romanii care au lucrat in institutiile de la Bruxelles ca reprezentanti ai Bucurestiului au ramas apoi, la sfarsitul mandatului, aici. Am gasit foarte multi romani in institutiile europene sau in alte organizatii conexe, lucrand pentru alte state membre si valorificand aici experienta acumulata. Din pacate foarte putini s-au intors in Romania pentru a aduce un plus de experienta si valoare in institutiile publice sau in mediul privat de acasa.

Acesta este motivul pentru care la Bucuresti putina lume stie ce decizii se iau la Bruxelles, cu impact direct asupra multora dintre cei de acasa. Tot diferenta de intelegere face ca asteptarile celor din tara sa nu corespunda cu deciziile luate la Bruxelles. Zilele acestea se discuta aici bugetul Uniunii pentru perioada 2014-2020. Sunt in joc bani foarte multi si Romania ar trebui sa pregateasca si sa impuna proiecte de dezvoltare prin care sa atraga cat mai mult din aceste miliarde de euro. In tara insa, lumea vrea rezolvarea unor probleme cu care se confrunta astazi si e prea putin interesata de ce se va intampla peste 3 ani. Lipsa de experienta si necunoasterea mecanismelor Uniunii Europene ne costa.

Unul dintre pierzatori este mediul privat romanesc. Desi suntem de 5 ani membri ai Uniunii Europene, facem inca primii pasi in reprezentarea intereselor mediului privat aici, la Bruxelles.

Va dau doua exemple. Primul priveste sectorul energetic romanesc, care este, de cativa ani, unul dintre cele mai dinamice la nivel national. Noi resurse naturale descoperite, nenumarate proiecte in domeniul energiei regenerabile, o pozitie buna in zona sud-estica a Europei. Abia in aceste zile Centrul Roman al Energiei, care reuneste interesele institutiilor sectorului energetic de stat si privat: energie electrica, gaz, carbune, petrol si apa, si-a deschis un birou la Bruxelles. Este un pas mare inainte daca vrem sa influentam politica energetica europeana, dar vine destul de tarziu.

Al doilea exemplu este Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania, care, asa cum spun cei de aici, de la Bruxelles, are de ani buni o prezenta vizibila. In aceste conditii, e oare intamplator faptul ca notarii si-au largit activitatea si devin o profesie liberala tot mai importanta si mai vizibila in Romania? A contat faptul ca, fiind aici, au avut o imagine mai exacta a cadrului legislativ european si si-au adaptat activitatea la tendintele din UE?

Lucrurile se misca repede la Bruxelles si cine nu tine pasul pierde oportunitati. Asemeni celebrului “butterfly effect” atunci cand ploua la Bruxelles, mediul privat de la Bucuresti risca sa se trezeasca fleasca daca nu are umbrela pregatita.