Material redactat de Noemi Cadariu, Managing Associate și Roman Bradu, Managing Partner Bradu Neagu & Associates
Office of Foreign Assets Control (OFAC), structura din cadrul Departamentului Trezoreriei Statelor Unite, administrează și pune în executare sancțiunile economice și comerciale ale Statelor Unite împotriva unor state, entități și persoane vizate. Sistemul american de sancțiuni funcționează pe principiul răspunderii obiective (strict liability): pentru încălcările de natură civilă nu este necesară dovedirea intenției, iar o tranzacție poate constitui o încălcare chiar în absența oricărei rele-credințe.
Atunci când o tranzacție ar fi altfel interzisă, există, în esență, două căi prin care ea poate reintra în legalitate: prin emiterea unei licențe de funcționare, fie generală, fie specifică.
- Natura juridică a fiecărui tip de licență
O licență OFAC reprezintă autorizarea efectuării unei tranzacții care altfel ar fi interzisă de regimul de sancțiuni. Licența autorizează conduita în condițiile pe care le stabilește, întrucât ea nu ridică desemnarea care stă la baza interdicției și nu deblochează, prin ea însăși, bunurile înghețate. Cadrul general al licențierii este stabilit în 31 CFR § 501.801, iar fiecare program de sancțiuni conține propriile definiții ale celor două tipuri de licențe.
Licența generală (GL) autorizează anumite categorii de tranzacții pentru toate persoanele care îndeplinesc condițiile descrise în textul ei. Licențele generale sunt publicate pe site-ul OFAC sau în Federal Register și produc efecte de plin drept: nu este necesară depunerea unei cereri și nici obținerea unei aprobări individuale. Dacă o tranzacție se încadrează exact în formularea licenței generale și îndeplinește fiecare condiție, cerință de raportare și limitare, ea este autorizată fără nicio formalitate prealabilă ori suplimentară în fața OFAC.
Licența specifică (SL) este orice licență sau autorizație emisă în temeiul unei părți din regulament, dar care nu este publicată pe site-ul OFAC. Spre deosebire de licența generală, care autorizează tranzacții pentru toate persoanele ce îndeplinesc condițiile, licența specifică autorizează numai titularul (licensee) să efectueze anumite tranzacții care altfel ar fi interzise. Ea se acordă de la caz la caz, in personam, în urma analizei unei cereri individuale.
Practica esențială OFAC este de a nu acorda licențe specifice pentru tranzacții cărora le sunt aplicabile prevederile unei licențe generale. Cu alte cuvinte, prima întrebare în orice analiză de licențiere este dacă există deja o licență generală care acoperă operațiunea.
Licențele nu trebuie, în schimb, confundate cu exceptările (exemptions). O exceptare înseamnă că un anumit tip de tranzacție este, prin efectul legii, exclus din sfera interdicției și, prin urmare, nu este interzis. În unele regimuri sancționatorii sunt exceptate, de exemplu, comunicările personale, donațiile umanitare, materialele informaționale și călătoriile. Spre deosebire de o licență, o exceptare nu presupune îndeplinirea unor condiții de autorizare, însă întinderea ei variază de la un program la altul.
2. Cui se adresează o licență generală?
O licență generală poate fi invocată de orice persoană care îndeplinește toate condițiile descrise în textul ei. Elementul esențial este încadrarea exactă, întrucât regimul derogatoriu nu suferă aplicarea analogiei: tranzacția trebuie să corespundă precis formulării și condițiilor licenței, „aproape corespunde” nu este suficient. Dacă o singură condiție nu este respectată, tranzacția iese din sfera autorizării și poate constitui o încălcare.
Licențele generale pot fi invocate, în anumite condiții, și de persoane non-americane. De exemplu, în materia sancțiunilor împotriva Rusiei sub Executive Order 14024, OFAC a precizat că persoanele non-americane nu riscă, în general, expunere la sancțiuni secundare pentru angajarea în tranzacții cu persoane blocate care sunt autorizate pentru persoanele americane, inclusiv prin GL 128C și GL 131F, cu condiția ca activitățile lor să fie conforme cu termenii acestor licențe, inclusiv interdicția ca vreo plată să fie transferată către o persoană sau un cont aflat în Federația Rusă.
Anumite licențe generale impun persoanelor care se prevalează de ele obligații de raportare sau de depunere a unor declarații. Neîndeplinirea la timp a acestor obligații poate anula autorizarea acordată prin licența generală și poate conduce la încălcări aparente ale interdicțiilor aplicabile.
3. Cui se adresează o licență specifică?
Dacă o persoană sancționată dorește să efectueze o tranzacție interzisă care implică o persoană americană sau bunuri blocate și nu există nicio licență generală aplicabilă și nicio exceptare, ea poate solicita o licență specifică prin depunerea unei cereri. Cererea trebuie semnată, manual sau electronic, și depusă prin pagina OFAC Reporting and License Application Forms (licensing.ofac.treas.gov) sau, dacă această opțiune nu este disponibilă, prin poștă, către Licensing Division din cadrul OFAC.
Cele mai multe cereri nu trebuie depuse pe un formular anume, însă este esențial ca solicitarea să conțină toate informațiile cerute: o descriere detaliată a tranzacției propuse, numele și adresele tuturor persoanelor și companiilor implicate, inclusiv eventualii intermediari, precum și justificarea operațiunii. Calitatea și caracterul complet al cererii influențează în mod direct durata analizei.
Procedura nu presupune și o audiere a solicitării. Orice solicitant sau parte interesată poate prezenta informații suplimentare oricând, înainte sau după decizia OFAC; cererile de prezentare orală se depun prin pagina de licențiere, cu referire la numărul de caz, însă ele sunt rareori admise.
Termenele variază în funcție de complexitate, de la câteva săptămâni la câteva luni, iar dosarele complexe pot dura un an sau mai mult. Refuzul OFAC de a acorda o licență constituie o acțiune administrativă finală, iar regulamentele nu prevăd o procedură formală de apel.
Indiferent dacă o tranzacție este efectuată în temeiul unei licențe generale sau specifice, persoana implicată are obligația de a păstra evidențe complete și exacte ale acesteia. Prin regula interimară finală intrată în vigoare la 12 martie 2025, termenul de păstrare a evidențelor a fost extins de la 5 la 10 ani de la data tranzacției (iar pentru bunurile blocate, de la data deblocării).
4. Capcane frecvente
- Primă confuzie este aceea că licența generală ar „ridica” desemnarea, ar înlătura sancțiunea sau ar conduce la deblocarea bunurilor. În realitate, aceasta autorizează exclusiv tranzacțiile expres prevăzute, fără a elimina desemnarea de pe lista Specially Designated Nationals and Blocked Persons (SDN) și fără a produce, prin ea însăși, deblocarea proprietății înghețate.
- La fel de greșită este ideea că, în lipsa unei solicitări exprese din partea OFAC, nu există obligații de conformare sau de documentare. Persoana care invocă licența generală trebuie să poată demonstra că tranzacția respectă toate condițiile acesteia, iar documentele justificative trebuie păstrate timp de 10 ani, la fel ca în cazul licențelor specifice.
- O altă eroare frecventă este presupunerea că răspunderea intervine numai dacă încălcarea a fost intenționată. În materie civilă, răspunderea este obiectivă și poate fi angajată independent de existența intenției, pe întregul lanț de deținere al tranzacției. Facilitatorii sunt sancționați pe același palier cu actorii principali ai tranzacției.
5. Exemple din practica programelor de sancțiuni
Executive Order 14024: la 22 octombrie 2025, OFAC a desemnat doi dintre cei mai mari actori din domeniul petrolier. Blocarea s-a extins automat la orice entitate deținută, direct sau indirect, în proporție de 50% sau mai mult de către acestea (regula celor 50%), chiar dacă acea entitate nu a fost desemnată individual. Concomitent, OFAC a emis o serie de licențe generale, printre care amintim cu titlu de exemplu GL 124A (servicii petroliere și alte tranzacții legate de proiectele Caspian Pipeline Consortium și Tengizchevroil), GL 126 (încetarea ordonată a tranzacțiilor), GL 127 (datorie, capital sau contracte derivate).
GL 126 este un exemplu clasic de licență generală de wind-down: autorizează, pentru toate persoanele care îndeplinesc condițiile, tranzacțiile necesare încetării ordonate a raporturilor cu entitățile vizate, până la o dată-limită.
În privința Venezuelei, a fost emisă GL 41 la 26 noiembrie 2022, licență ce autoriza tranzacțiile necesare operării și administrării societăților mixte (joint ventures) ale Chevron Corporation cu Petroleos de Venezuela, S.A. (PdVSA) și cu entitățile deținute 50% sau mai mult de aceasta. În martie 2025, ea a fost înlocuită succesiv de General License 41A și General License 41B, care au transformat autorizarea operațională într-o autorizare de încetare, cu date-limită. Acesta este un exemplu de licență generală modificată dintr-o autorizare de funcționare într-una de wind-down.
Ulterior, prin General License 50A (februarie 2026), OFAC a autorizat tranzacții legate de operațiunile din sectorul petrolier și de gaze din Venezuela ale unor companii determinate, între care BP, Chevron, Eni, Repsol, Shell și Maurel & Prom, precum și filialele acestora.
Sub Iranian Transactions and Sanctions Regulations (31 CFR partea 560), licențele generale denumite uzual „Ag/Med” autorizează vânzarea, exportul sau reexportul anumitor categorii de produse agricole, medicamente și dispozitive medicale către Iran. Aceste licențe pot fi invocate și de persoane neamericane, dacă bunurile sunt supuse Export Administration Regulations (EAR) și dacă sunt îndeplinite toate condițiile licenței aplicabile.
În schimb, ceea ce nu se încadrează în licențele generale necesită o licență specifică. Dispozitivele medicale care folosesc tehnologii mai sensibile, precum aparatele de rezonanță magnetică (RMN), necesită, de regulă, o licență specifică. Cererile de licență pentru rațiuni umanitare și pentru siguranța aviației civile și operarea în condiții de siguranță a aeronavelor de origine americană se analizează de la caz la caz, în timp ce cererile pentru alte scopuri sunt, în general, respinse.
