Cuvânt de deschidere la Conferința națională de DIA/DSI – 30 septembrie 2026
Prof. univ. dr. Mircea Duțu, Director emerit al Institutului de Cercetări Juridice al Academiei RomânePreședintele Universității Ecologice din București
Cea de-a doua ediție a Conferinței Naționale de Dreptul Inteligenței Artificiale/Super Inteligenței(CN–DIA/SI), inițiată de Universitatea Ecologică din București (UEB) și organizată în parteneriat cu Universitatea Națională de Știință și Tehnologie „Politehnica” din București și Grupul editorial „Universul Juridic”, prin mesajul transmis, contextul de desfășurare și tematica abordată confirmă o tendință majoră de dezvoltare a dreptului, consolidează o nouă linie de gândire juridică și marchează noi repere ale evoluțiilor în materie.
Într-adevăr, reuniunea de profil a devenit și își propune să continue a fi barometrul de exprimare a conținutului și radarul evoluțiilor reglementare și doctrinale în materia dreptului inteligenței artificiale/super inteligenței și de acum și în cea a dreptului cuanticului.
1. Fără îndoială, o atare manifestare științifică, prin chiar agenda sa, atestă faptul că dreptul IA a intrat deja, sub impulsul dezvoltării accelerate a tehnologiei pe care o reglementează, într-o fază de tranziție crucială, trecând, după „șocul” apariției IA generative în 2022, de la o fază de reflecție teoretică la o eră de reglementare concretă și de aplicare efectivă. În același timp, perspectiva IA generală și cuantică anunță ipostaza sa anticipativă. La nivel mondial și european timpul discuțiilor prospective a cedat locul normelor tangibile adecvate și operative. AI Act (din 2024) cunoaște deja ajustări prin Digital Omnibus on AI (2026) și se află în plin proces de punere în aplicare. Astăzi, în peste 60 de state s-au adoptat legi și/sau alte reglementări naționale în materie și tendința e de sporire a numărului lor. Asistăm apoi la trecerea de la dreptul în vigoare, general spre unul special, novator și revoluționar. Pentru o vreme, juriștii au trebuit să aplice, mai mult sau mai puțin forțat, prin interpretări adesea puternic creatoare, reglementările preexistente (cu precădere cele referitoare la protecția datelor personale, dreptul de autor, răspunderea civilă) la sistemele automatizate. Astăzi, un corpus de drept specific inteligenței artificiale se structurează spre a acoperi vidul juridic, a favoriza inovația și a proteja drepturile fundamentale. Asemenea evoluții inovatoare generează desigur și provocări operaționale; deopotrivă, regulatorii și instanțele judiciare întâmpină și trebuie să facă față unor noi dificultăți tehnice și juridice ținând, mai ales de transparența datelor de antrenament a modelelor, de respectarea dreptului de autor și de atribuirea responsabilităților în caz de prejudiciu ce implică noua tehnologie.
Recentele dezvoltări diplomatice din septembrie 2026 – marcate de audierile în cadrul Consiliului de Securitate al ONU asupra controlului și securității IA, dezbaterile din cadrul Adunării Generale a Națiunilor Unite pe aceeași temă și noul summit de la Washington D. Trump-Xi Jiping – redesenează contururi politice și juridice majore ale problematicii, caracterizate printr-un clivaj evident între căutarea standardelor mondiale și refuzul celor două superputeri de a accepta o reglementare globală și o coordonare universală.
Poziționările înregistrate și dezbaterile aferente au relevat necesitatea adaptării dreptului internațional la riscurile existențiale legate de pierderea controlului uman asupra modelelor de frontieră (frontier models). Înainte de toate, se degajă consolidarea emergenței unui consens asupra obligației unui control uman sistematic în luarea deciziilor cu efecte letale. Din punct de vedere juridic aceasta presupune o interpretare mai strictă a dreptului internațional umanitar spre a interzice autonomia completă a sistemelor de arme letale (SALA). Contrar dorințelor a numeroase state – precum cele semnatare ale declarației din septembrie – SUA au respins formal instituirea unui regulator mondial al IA (comparabil cu AIEA pentru nuclear). Este, poate, semnul că în planul dreptului internațional public nu ne putem aștepta, în orizontul imediat, la încheierea unui acord internațional pertinent, dar sub presiunea realităților lucrurile se pot schimba.
Nu în ultimul rând, depozițiile din fața Consiliului de Securitate al ONU ale conducătorilor tech (precum Sam Altman de la OpenAI și Dario Amodei de la Anthropic), primii actori ai domeniului și inedite subiecte de drept, în care se face apel la garanții internaționale, consolidează noțiunea juridică aplicabilă specific în domeniu de îndatorire de diligență (due diligence). În caz de incident transfrontalier major, aceste declarații ar putea servi ca fundament pentru angajarea răspunderii editorilor de modele.
Last, but not least, summitul bilateral americano-chinez s-a soldat cu o lipsă de acord de încadrare substanțială a IA, cele două superblocuri tehnologice refuzând restricționarea cursei lor aferentă „superinteligenței”. Cu toate acestea, putem afirma că cel puțin s-a instaurat un „embrion” al „dreptului crizei IA” Într-adevăr, principalul rezultat juridic tangibil este un acord vizând stabilirea unui dialog permanent și instituirea în acest sens, după modelul străveziu al „telefonului roșu” nuclear, a unui canal de comunicare specific pentru incidentele IA și gestiunea crizelor militare aferente. Ca practică internațională demersul se înscrie tradiției coexistenței pașnice aferente „războiului rece” postbelic, creându-se astfel o obligație de transparență reciprocă în caz de comportament anormal și periculos al unei IA suverane (de exemplu, atacuri cibernetice neintenționate ori mișcarea modelelor autonome). Se anunță astfel o nouă eră, prin excelență tehnologică, a „distrugerii reciproc asigurată” („mutual assured destruction”), de această dată dintr-o dublă perspectivă: cea a confruntărilor, pe de o parte, în plan uman/artificial, iar pe de alta, în cel geostrategic între marii actori tehnologici, ceea ce înseamnă iarăși, dar în alți termeni, neproliferare și descurajare.
Nu putem să nu înregistrăm, și aceasta din păcate, nici divergența conceptuală fundamentală și statu-quoul reglementar. Astfel, Președintele Trump a reafirmat dorința sa de a menține un statu-quo reglementar strict, clamând suficiența dreptului existent și rolul determinant al intervenției administrative sub pretextul neobstaculării competiției tehnologice cu rivalul său geopolitic. În același registru, Administrația federală americană a oficializat, prin decret prezidențial din 29 septembrie a.c., sintagma de super inteligență, și prin „acordul constrângător în plan moral” semnat la aceeași dată de Președintele Trump cu patronii a 6 firme tech s-a impus ca „sens al codificării” autoregularea domeniului prin „cele mai bune norme și practici” și instituirea unui control intern robust, la patru niveluri”. La rândul său, Președintele Xi a insistat asupra principiului dezvoltării tehnologiei „pentru binele comun” și a rămânerii sale „sub controlul uman”. Absența de consens blochează, cel puțin pentru moment, emergența unei armonizări juridice americano-chineze, amânând-o doar. În absența de reguli de securitate comune, dreptul aplicabil IA între cele două superputeri rămâne dictat de dreptul vamal, restricțiile privind cipurile electronice de vârf (export controls) și dreptul de proprietate intelectuală.
În orice caz, putem afirma pe drept cuvânt că astfel și acum IA a devenit o preocupare mondială și o veritabilă problemă de drept internațional.
2. Sub impulsul rapidelor evoluții tehnologice și a trepidațiilor juridico-academice aferente, conferința noastră este cadrul cel mai potrivit și pentru a marca noi dezvoltări universitare în materie. Astfel, am apreciat că, pe măsură ce calculul cuantic se îndreaptă spre implementarea practică, iar sistemele de IA își generalizează prezența în societate, se impune a face loc în programele noastre de studiu universitar unui nou drept: Dreptul tehnologiilor cuantice (Quantum Law). În acest fel UEB devine prima universitate din România și printre puținele din Europa care introduce o atare inedită disciplină științifică. Deocamdată, din rațiuni evidente și în așteptarea adoptării de către UE a Quantum Act (amânată pentru semestrul IV 2027), și pentru început, prezența sa se va manifesta prin includerea în anul universitar 2026–2027 a masterului de DIA a două noi materii: Introducere în dreptul tehnologiilor cuantice (Quantum Law) și, respectiv, Dreptul inteligenței artificiale cuantice. În același timp, cercetarea științifică se va deschide complementar și în context de stimulare reciprocă, spre analiza modului în care sistemele juridice trebuie să conceptualizeze, să reglementeze și să răspundă practic, prompt și eficient, în mod separat și conjugat inteligenței artificiale și celei de-a doua revoluții cuantice.
3. Tema actualei ediții a CN–DIA privește Receptarea dreptului european al inteligenței artificiale în dreptul român. Spre o lege națională privind IA? Justificarea alegerii sale ține deopotrivă de planul evoluțiilor reglementare și de cel al dezvoltărilor teoretice. Desigur, din punct de vedere strict formal sintagma din titlu, „dreptul european”, arată faptul că se au în vedere cele două componente principale ale cadrului continental: reglementarea unional-europeană (centrată pe AI Act) și, respectiv, cea aferentă Consiliului Europei (constituită în special din Convenția-cadru privind IA și drepturile omului, democrația și statul de drept, din 2024). Opțiunea de a aborda receptarea națională și perspectiva adecvării sale în context intern s-a impus mai ales ca urmare a modificării RIA prin Digital Omnibus on AI [Regulamentul (UE) nr. 2026/1744] a reglementării-cadru europene. Experiența statelor membre ale UE a arătat deja că specificul domeniului și complexitatea problematicii impun adaptări importante ale regulamentului unional-european în context național, în pofida operabilității sale directe, în vederea instituirii guvernanței, desemnării autorităților de control și fixării sancțiunilor cerute și a altor aspecte concrete, impuse de condiționalitățile locale. O reglementare națională cadru, bine gândită, temeinic elaborată juridic și consecvent aplicată poate contribui la suplinirea absenței anumitor elemente structurale ori capacități organizatorice depline, la a atenua retardul tehnologic și la a favoriza avansuri semnificative în domeniu.
4. În privința ultimelor dezvoltări reglementare în materie, cu un rol de simplificare administrativă și de reajustare temporală a DIA unional-european, Digital Omnibus on AI a reașezat termene, a ușurat sarcinile administrative, a întărit anumite interdicții și a promovat armonizarea sectorială, în sensul ajustării articulării AI Act cu alte reglementări europene pertinente existente. El a exprimat voința Uniunii de a adapta ritmul încadrării sale digitale la realitățile operaționale ale pieței și, nu în ultimul rând, a însemnat o pliere a blocului comunitar la presiunile conjuncturale ale contextului global. În același orizont de încercări ale dispozitivului său normativ, trebuie citită și măsura amânării elaborării, prezentării și adoptării Quantum Act (prevăzute inițial pentru al doilea trimestru al anului 2026 și reportate pentru ultimul din anul viitor).
Propus spre a răspunde provocărilor punerii în aplicare a AI Act, regulamentul modificator reamenajează cadrul preexistent, marcând o etapă crucială de recalibrare, de simplificare administrativă și de adaptare realistă a dreptului european al IA la cerințele pieței și la realitățile confruntărilor geostrategice.
Evoluțiile reglementare naționale, europene și internaționale, apariția reperelor unei guvernanțe globale și provocările permanente crescânde și tot mai decisive ale tehnologiei ne arată că DIA se constituie într-o componentă tot mai consistentă a dreptului pozitiv existent. În sens conceptual, de la un ansamblu de reguli transversale și sectoriale rezultate din dreptul în vigoare și îmbogățite prin texte de pionierat precum AI Act european, el se îndreaptă rapid, prin intermediul legilor naționale generale (cadru) în materie, normative, standarde și alte texte relevante spre un domeniu specific unic și unificat al dreptului, purtând mai puțin povara încadrării normative tradiționale, cât mai ales marca a ceea ce o să vină prin ofensiva noului drept.
Din punct de vedere teoretic, IA/SI aduce o veritabilă provocare conceptuală; ea busculează categoriile tradiționale ale dreptului, precum noțiunile esențiale de subiect de drept/personalitate juridică, bunuri sau de răspundere. Renovarea metodelor face așa încât știința juridică să integreze „justiția predictivă” și analiza datelor masive (legal tech), punând astfel în discuție rolul judecătorului și interpretarea normelor.
În privința mutației interdisciplinare, juristul nu mai poate gândi regula în mod izolat în arealul său legislativ, ci trebuie să colaboreze cu informatica, etica și ingineria spre a înțelege impactul concret al tehnologiei și a oferi remediile normative necesare.
Alături și împreună cu asemenea evoluții se afirmă un nou model hibrid de reglementare, la mijlocul drumului între hard law și soft law, capabil să evolueze la fel de repede precum inovația tehnologică și în consens cu noile date ale realității sociale.
Odată cu această ediție a conferinței și cu noul an universitar 2026–2027, prin aceeași contribuție a UEB dreptul cuanticului, o altă tehnologie revoluționară, de ruptură, își face intrarea în cadrul dezbaterilor științifice și al studiului universitar.
Sunt tot atâtea argumente și expresii concrete care certifică definitiv existența DIA/DSI și anunță apariția dreptului cuantic, în perspectiva unei noi ecuații și armonii între tehnologie, societate și drept.
Iar rolul de barometru prompt și competent al conferințelor naționale anuale de profil în perceperea progresului tehnologico-juridic este evident și de neînlocuit.
Cu aceste gânduri și într-un atare sens reuniunea de față se înscrie pe agenda preocupărilor prioritare ale prezentului universitar, științific și de interes public major.
