Avocatura de business a devenit, în ultimii ani, un spațiu al deciziilor cu impact major – financiar, reputațional și, uneori, sistemic. În acest context, rolul avocatului depășește granițele consultanței clasice și intră într-o zonă subtilă de influență și echilibru: între client, stat și justiție. În dialogul acordat LegalMarketing, Eugen Iordăchescu, fondatorul Iordăchescu & Asociații, vorbește despre această „putere tăcută” a avocatului de business, despre maturizarea avocaturii românești și despre linia fină dintre management și asumare personală. Interviul este, dincolo de teme juridice și economice, o reflecție despre responsabilitate, adaptare și despre valorile care trebuie să rămână constante într-o profesie aflată într-o permanentă transformare.
Consultanța sau asistența juridică acordată societăților comerciale trebuie să țină pasul cu schimbările rapide din ultimul timp din peisajul economic, care le impun societăților comerciale eforturi de adaptare la fel de rapidă. Casa de avocatură Iordăchescu & Asociații înțelege perfect aceste imperative și caută să răspundă prompt și onest la toate solicitările. Iar atunci când implicarea nemijlocită a managing partnerului unei firme de avocatură în acordarea asistenței și/sau consultanței crește gradul de confort al clientului, Eugen Iordăchescu își asumă personal misiunea fără rezerve.
Acesta ne-a mai vorbit despre evoluția post-decembristă a avocaturii din România și despre beneficiile pe care le-a adus în timp competiția de pe piață, despre nevoia de adaptare din mers a avocaților la numeroasele schimbări legislative și tehnologice și despre imperativul de a reforma sistemul judiciar românesc.
Avocatura de business a devenit, în ultimii ani, un spațiu al deciziilor cu impact major, impact financiar, reputațional, uneori chiar sistemic. Cum gestionați această formă de „putere tăcută” pe care o are avocatul atunci când stă între client, stat și justiție?
Peisajul economic din România este într-o continuă dinamică, la fel și modul în care companiile (firmele/societățile comerciale) mari, medii sau mici se adaptează la aceste realități. Problemele cu care se confruntă sunt multiple și necesită eforturi consistente din partea managerilor. Iată de ce consultanța sau asistența juridică acordată societăților comerciale trebuie să fie pe măsura acestor exigențe. Și noi ca firmă de avocatură am înțeles aceste imperative și răspundem cu promptitudine tuturor solicitărilor venite de la clienții noștri. Problemele de ordin juridico-fiscale și cele legate de activitatea comercială sunt multiple și necesită o abordare rapidă și eficientă. Acest lucru îl facem cu determinare în interesul clienților noștri. Credem că prin modul loial și onest în care apărăm interesele societăților comerciale facem un serviciu atât acestora, cât și sistemului judiciar. Prin dialogul instituțional corect abordat apreciem că aducem acel stimulent în rezolvarea corectă a problemelor judiciare dificile pe care le întâlnim în practică.
Aveți o perspectivă rară: firmă fondată, crescută și consolidată într-o piață care încă se definește. Credeți că avocatura românească a ajuns la maturitate sau suntem încă într-o etapă de supraviețuire și ajustare continuă?
Tinerețea avocaturii post-decembriste din România și modul în care a evoluat această profesie mă îndeamnă să cred că am depășit etapa adolescentină a avocaturii și am pășit cu încredere în etapa unei maturizări în care profesionalismul avocaților din România începe să se afirme cu putere. Concurența pe această piață a fost benefică și a dat rezultate. Trebuie să remarc rolul dumneavoastră în promovarea unei avocaturi de înalt profesionalism, ceea ce a dus până la urmă la creșterea prestigiului avocaților în societatea românească și nu numai.
Care sunt acele decizii pe care un managing partner nu le poate delega niciodată, indiferent cât de mare este firma? Unde se termină managementul și începe asumarea personală?
Întotdeauna relația dintre avocați și clienți se bazează pe încredere. Acesta este motivul pentru care în relația cu clienții din zona de business trebuie să existe o abordare extrem de fină în care rolul managing partnerului este esențial. Deciziile care sunt esențiale pentru o firmă de avocatură și care în opinia mea nu pot fi delegate de managing partnerul societății sunt legate în mod esențial de acordarea asistenței și/sau consultanței clienților importanți. Managementul presupune organizarea și conducerea societății de avocatură, iar asumarea personală este în strânsă legătură cu persoana clienților. Atunci când clientul este sau se simte confortabil dacă managing partnerul se implică în mod nemijlocit în acordarea asistenței și/sau consultanței, managing partnerul trebuie să își asume personal această obligație.
Avocatura este, prin definiție, una dintre cele mai conservatoare profesii. Cum inovezi fără să pierzi rigoarea? Și cum conduci o echipă de avocați într-un moment în care generațiile au valori, ritmuri și așteptări radical diferite?
A inova este greu în această profesie. Mai degrabă aș spune că trebuie să dezvoltăm capacitatea adaptativă la noile realități din zona specifică activității avocaturii. Provocările sunt multiple. E greu să le enumeri. Tot ceea ce înseamnă schimbări de ordin normativ, în sfera activităților economice, în zona tehnologiilor moderne provoacă inteligența profesională a avocaților. Ești obligat să fii la curent cu tot ceea ce apare ca noutate și să te adaptezi din mers. Trebuie să înțelegi că dezvoltarea este într-o dinamică uluitoare. Trebuie să te transformi într-un om tânăr, în gândire și acțiune.
Dacă ar fi să vorbiți complet onest, care este cea mai mare vulnerabilitate a sistemului de justiție din România astăzi? Nu una teoretică, ci una pe care o vedeți zilnic, în practică.
Problemele din sistemul judiciar românesc sunt vechi. Sunt probleme sistemice. Trebuie reformat întregul sistem începând de la cadrul normativ de drept substanțial și cel procesual și până la cel referitor la modul de organizare și funcționare a organelor judiciare. Ca vulnerabilități majore, de o gravitate excepțională sunt supra-încărcarea organelor judiciare (poliție, procurori, judecători) și lipsa cadrelor în organele judiciare – numărul lor total insuficient.
Dincolo de cifre, dosare și clienți, ce ați vrea să rămână după dumneavoastră în această profesie? O firmă? Un standard? O cultură juridică diferită?
O atitudine. Respectul față de oameni, față de cetățeanul obișnuit. O conduită plină de respect față de valorile umanității.
Dacă un tânăr avocat v-ar spune astăzi că vrea să ajungă „ca dumneavoastră”, ce i-ați spune că nu se vede din exterior, dar doare cel mai mult în interiorul acestei cariere?
Să își întemeieze viața de avocat pe principii solide și să nu se abată de la ele oricât de greu i-ar fi.
