După 20 de ani de practică sunteți acum la nivelul la care sperați să ajungeți când ați intrat în profesie?
– Niciodată nu m-am gândit atât de mult în viitor. Eram, cu 20 de ani în urmă când am intrat în profesie, un avocat de provincie, forțat să rămână în Brăila din motive familiale. Acum sunt sunt avocatul coordonator al uneia dintre firmele care contează pe mai multe arii de practică, însă nu uit că până la momentul în care m-am nișat pe maritime law, preluând serviciile juridice ale șantierului naval din Brăila, eram doar un alt avocat care făcea de toate. Până în 2005, când am preluat departamentul legal al șantierului naval, lucram într-o formă care se numea Cabinete de Avocați Grupate, pentru că niciodată nu mi-a plăcut să lucrez singur. Eu nu m-am format pe școala societăților civile profesionale, care au importat toată chestia asta și foarte bine că au făcut așa, pentru că au importat ceva care funcționează. Eu am creat din mers și suntem un brand sută la sută românesc, cu idei românești.
Pentru o Societate Civilă de Avocați cu pretenții este obligatoriu măcar un”punct de lucru” la București?
– Se numește firmă regională și DA este extrem de important. Sediul nostru central este la Brăila, dar am deschis firme regionale la București și Constanța. Bucureștiul este o ancoră, pentru că este locul unde se derulează principalele afaceri. Este HUB-ul internațional al României, deocamdată, deși ne împing de la spate unii să schimbăm acest lucru. Atunci când faci litigii și arbitraj comercial internațional, așa cum fac eu de vreo zece ani, nu poți să rămâi la Brăila. Îți trebuie o ancoră, o reprezentanță în locul în care oamenii de afaceri aterizează.
Cum vedeți avocatura azi?
– O văd puțin lipsită de repere și de principii. O văd ca pe o necesitate de a ne întoarce la niște principii mai serioase, de a o reforma puțin din acest punct de vedere. Asta nu pentru că sunt unul dintre susținătorii onorariilor minimale, deși sunt unul dintre cei doi creatori ai acestei prevederi, alături de Mihnea Stoica, prodecanul Universității București, dar cred că deprofesionalizarea avocaturii vine și din pauperizarea ei, din faptul că avocații tineri și avocații intrați în breaslă în ultimii 10 ani n-au avut niște repere ferme, n-au știut unde să se poziționeze în relația cu clientul. Lucrurile acestea nu le înveți la școală. Lipsurile de repere financiare le-au declanșat și pe cele morale. Se ajunge astfel ca într-o haită în care începi să muști pentru singura resursă care se găsește, pentru că te interesează doar supraviețuirea.
În afară de martime law, pe ce alte arii de practică?
– Excelăm pe nișa asta, dar sunt și alte arii de practică importante pe care suntem la un nivel de top 5, top 10. Suntem foarte buni și pe nișa corporate, adică legile societăților comerciale, a luptelor dintre asociați, acționari, tot ce înseamnă Legea 31, pe partea de litigii în principal, a litigiilor de drept corporativ. Mai e nișa avocaturii de insolvență, cu tot ce înseamnă asta – reprezentare pe acțiuni a transferurilor frauduloase, răspundere patrimonială a organelor de conducere, contestații și toate litigiile care decurg din derularea unei proceduri de insolvență.
