Analizǎ: Hotǎrârea CJUE – Deducerea TVA intragrup

Autor: Bogdan Ioan – Senior Associate Şerban & Asociații Law Firm

În acest material vom face o trecere în revistă a unei hotărâri recente pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) la data de 12 decembrie 2024 în cauza C-527/23, ce a avut ca obiect interpretarea Directivei TVA în ceea ce privește dreptul la deducerea taxei pentru servicii prestate în cadrul aceluiași grup de societăți.

Totodată, vă prezentăm implicațiile practice ale acestei hotărâri, precum și recomandările noastre prin care să evitați situația neplăcută în care organele de inspecție fiscală refuză dreptul la deducerea TVA pentru cheltuieli făcute cu servicii prestate intragrup.

Cauza: situația de fapt ce a generat sesizarea adresată CJUE a constat în refuzul autorităților fiscale române de a recunoaște dreptul la deducerea TVA pentru serviciile administrative achiziționate de o societate comercială, servicii ce includeau consultanță financiară, juridică, IT și alte asemenea, achiziționate de la societăți din cadrul aceluiași grup.

Mai concret, în urma unei inspecții fiscale, deși administrația fiscală nu a contestat prestarea efectivă a serviciilor și nu a invocat fraude fiscale, a negat dreptul la deducerea TVA, invocând criterii de necesitate și oportunitate, iar nu de legalitate.

De altfel, această practică este frecventă în rândul organelor de inspecție fiscală, care nu de puține ori refuză nejustificat deducerea TVA pentru pretinse vicii precum imposibilitatea de a dovedi prestarea efectivă a serviciilor, lipsa documentelor justificative etc.

Întrebarea adresată Curții: în esență, instanța națională a cerut CJUE să stabilească dacă dreptul la deducere a TVA poate fi negat „în baza unei aprecieri subiective a administrației fiscale cu privire la necesitatea și oportunitatea achiziționării unor astfel de servicii”.

Hotărârea CJUE: CJUE a hotărât că Directiva TVA se opune unei reglementări naționale care refuză dreptul la deducerea TVA în baza unor constatări subiective ale organelor fiscale referitoare la faptul că respectivele servicii au fost prestate simultan de către mai multe societăți din același grup ori că achiziția acestora nu era necesară pentru societate ori că aceasta nu a documentat suficient de bine prestarea efectivă a serviciilor de care a beneficiat.

Astfel, Curtea reține că necesitatea sau oportunitatea economică a serviciilor achiziționate nu reprezintă criterii care să poată fi analizate de ANAF pentru acordarea deducerii, sarcina probei revenind persoanei impozabile care solicită deducerea. Totodată, contribuabilul poate documenta îndeplinirea acestui criteriu cu orice înscrisuri relevante emanând de la societate.

De cealaltă parte, CJUE a reținut drept condiție obiectivă faptul că respectivele costuri ocazionate trebuie să facă parte din cheltuielile generale ale companiei și să contribuie la activitatea economică a acesteia, fiind astfel reiterat principiul neutralității fiscale conform căruia TVA este un impozit care afectează consumul, fiind suportat de către acela care achiziționează și folosește pentru sine bunul sau serviciul, în prețul căruia este încorporată taxa.

Nu în ultimul rând, Curtea a mai decis că instanțele naționale trebuie să analizeze toate faptele relevante pentru a stabili legătura obiectivă dintre serviciile achiziționate și activitățile supuse impozitării.

Importanța Hotărârii: Hotărârea clarifică anumite practici ale autorităților fiscale din România, care deseori au refuzat dreptul la deductibilitatea TVA invocând pretinsa lipsă a probelor aduse în susținerea caracterului efectiv al serviciilor prestate, ori pretinsa lipsă a necesității achiziției acestor servicii pentru activitatea specifică a contribuabilului.

Totodată, Hotărârea Curții influențează practicile fiscale ale autorităților din România și din alte state membre ale Uniunii, forțându-le să se conformeze cu interpretarea CJUE, ceea ce reduce riscul unor interpretări neuniforme sau abuzive ale legislației fiscale.

Recomandări: pentru a asigura conformitatea cu cerințele fiscale și pentru a reduce riscul unor controverse cu autoritățile fiscale, chiar dacă (sau mai ales dacă) serviciile pe care societatea intentionează să le achiziționeze sunt prestate de entități din același grup, vă recomandăm să documentați în mod riguros legătura dintre serviciile achiziționate și activitățile taxabile, prin:

1. Evidența detaliată a achizițiilor:

  • țineți evidența detaliată a tuturor serviciilor achiziționate, inclusiv contracte, facturi etc. și asigurați-vă că documentele justificative sunt complete și corect întocmite, evidențiind clar legătura dintre serviciile achiziționate și activitățile taxabile ale companiei.

2. Rapoarte de progres și jurnale de activitate:

  • redactați rapoarte periodice care detaliază activitățile desfășurate de furnizorii de servicii și modul în care acestea contribuie la operațiunile companiei,
  • păstrați jurnale de activitate care să reflecte specificitatea și necesitatea serviciilor prestate.

3. Proceduri de evaluare internă:

  • implementați proceduri interne de evaluare a necesității și oportunității serviciilor achiziționate, asigurându-vă că acestea sunt bine fundamentate și justificate din punct de vedere economic,
  • documentați deciziile de achiziție prin rapoarte de analiză cost-beneficiu și studii de necesitate.

4. Consultanță și audit intern:

  • apelați la consultanți specializați în fiscalitate pentru a verifica conformitatea procedurilor interne și a documentației justificative,
  • efectuați audituri interne periodice pentru a identifica și corecta eventualele deficiențe în procesele de documentare și alocare a costurilor.

Material preluat Şerban&Asociații