Albu Morar: „Ne-am propus sa contribuim activ la crearea unei culturi a preventiei riscului penal in randul mediului de afaceri”

De către

7 august 2023

Interviu exlusiv oferit publicației Legal Innovation, ediția a VI-a, de către: Gabriel Albu, Managing Partner Albu Morar și Daniel Morar, Senior Partner Albu Morar

Gabriel Albu

Domnule Albu, costumul impecabil vă definește liniile domeniului profesional în care activați. Vom reveni la această “speță”. Dorim, însă, pentru început, să introducem publicului persoana din spatele acestui costum. Cât de lung este drumul de la cunoașterea propriei personalități și punctul în care această personalitate își intersectează vocația?

Dintotdeauna am fost atras de avocatură și de mediul de business, cu toate avantajele și dezavantajele sale. Probabil și pentru că am avut un exemplu și un mentor în familie, tatăl meu este de asemenea jurist, actualmente avocat, și m-a introdus de mic în domeniul juridic, cu toate că studiile liceale au fost de profil pur IT. Astfel, înainte de a deveni “antreprenor” în avocatură, am fost avocat de business, o școală excelentă pentru ceea ce avea să urmeze. Într-adevăr, cred că ține foarte mult de structura și de personalitatea fiecăruia. La mine, drumul de la cunoașterea propriei personalități și la intersectarea cu vocația a fost unul foarte scurt, pentru că dreptul penal al afacerilor este un domeniu pe placul meu, complex, multidisciplinar, în care e greu să te plictisești, care m-a provocat constant și care mă împlinește. Necesită multă creativitate și o înțelegere profundă a mediului de business și a unor mecanisme financiare sofisticate deopotrivă.

Nișa căreia vă adresați – una cu greutate și despre care afirmați într-un alt interviu acordat, ca fiind “un sport de contact”, dictează, menținând în echilibru regulile „jocului”. Făcând un pas în spate, cum ne puteți descrie evoluția dreptului penal al afacerilor, luând în considerare toate schimbările la care societatea a fost supusă în ultima perioadă?

Sectorul white-collar crime este strâns legat de economie și de dinamica mediului de afaceri, dar și de politica penală a statului și de „apetitul” autorităților pentru un tip sau altul de cazuri. Acest lucru înseamnă că orice schimbare în societate, în politică și în mediul de afaceri influențează în mod direct și semnificativ evoluția dreptului penal al afacerilor, și aici vorbim despre crizele economice, medicale, pandemii, războaie și noi tehnologii. Avansul tehnologic rapid a condus la apariția infracționalității cibernetice și am fost nevoiți să ne adaptăm rapid pentru a aborda această problemă. Noțiuni precum fraudă electronică și atacuri cibernetice au devenit subiecte centrale în dosarele pe care le gestionăm. Vorbim apoi despre globalizare și interconectare economică, despre tranzacții comerciale internaționale și servicii transfrontaliere. De asemenea, cu schimbări majore de paradigmă juridică, din multiple perspective, atât materiale, cât și procedurale. Toate acestea au venit la pachet cu noi provocări în ceea ce privește investigarea și urmărirea infracțiunilor comise în mediul de afaceri. Consider că piața la nivel de cazuistică foarte importantă va rămâne într-o bună măsură dominată de firmele de avocatură de tip boutique, „nișate” pe o anumită arie de practică, datorită cunoștințelor, expertizei și experienței în domeniu. Facem un singur lucru și zicem noi că îl facem extrem de bine, iar atunci când este nevoie implicăm resurse conexe, experți în diverse domenii adiacente. Colaborăm cu cei mai reputați specialiști din domeniile relevante activității noastre: expertiză tehnică, financiară, contabilă, criminalistică, forensic etc.

Considerați că dorința de putere, cu orice preț, face abstracție, în anumite cazuri, de limitele impuse de lege, asumându-și, mai devreme sau mai târziu, o sentință? Cum definiți această limită fină?

Dorința de putere cu orice preț, în unele cazuri, poate face abstracție de limitele impuse de lege și etică, mai ales când apetitul de risc este mai ridicat. Uneori, limita între ce este permis și ce nu este atât de fină, încât numai cunoscătorii pot sesiza nuanțele. De aceea, ne-am propus să contribuim activ la crearea unei culturi a prevenției riscului penal în rândul mediului de afaceri, prin dezvoltarea unor materiale și training-uri privind riscurile de natură penală, dar și prin asistarea punctuală a clienților în funcție de nevoile curente, mai ales în materie de investigații interne și de procedurizare. Dar, evident, pentru a fi pe deplin eficienți în prevenție, este nevoie să rămânem foarte activi în zona de apărare în procesul penal, pentru a fi în contact continuu cu modul în care organele judiciare își modelează practica. Ceea ce facem constant și consistent.

Avocatura de penal presupune o trăire intensă și o responsabilitate pe măsură. Se poate crea o presiune mediatică, politică, economică sau socială asupra unui dosar sau asupra unei spețe și toate necesită un răspuns adecvat și imediat. Cum reușiți să compensați balanța, astfel încât să funcționați în baza unui echilibru?

Spețele de drept penal, mai ales drept penal al afacerilor, întotdeauna au avut mize mari, cruciale precum libertatea, viața profesională, viața familială, afacerea, imaginea, poziția socială și, câteodată, chiar sănătatea.Cum spun deseori, pe o „scară Richter” a problemelor ce pot afecta o companie sau o persoană, implicarea într-un proces penal sau conex se apropie de „maximul seismic”. De aceea, este important să construim de la început o relație cu clienții noștri bazată pe încredere. Astfel încât persoana asistată să se deschidă și să ne considere capabili să-l reprezentăm în fața organelor judiciare în cel mai eficient mod posibil. Dar și viceversa, indiferent de presiunile de orice natură, mediatică, politică, economică, socială, să nu ne abatem de la regulile și procedurile prevăzute de lege și stabilite împreună cu clienții noștri. Reușim să lucrăm în acest echilibru, pentru că suntem o echipă de avocați cu experiență vastă în dreptul penal al afacerilor, practicat la cel mai înalt nivel profesional. Această experiență este completată de o pregătire academică foarte solidă, precum și de o continuă implicare în dezbaterile din mediul profesional. Pe lângă creșterea capabilităților firmei noastre, am creat și o structură mai matură de abordare a cazurilor. Practic, fiecare caz beneficiază de o echipă complexă, solidă, formată din partener, avocat senior și avocat colaborator, ce presupune diferite nivele de cunoștințe, expertiză și experiență. În aceste echipe cooptăm, când este cazul, specialiști în alte chestiuni conexe, cum ar fi fiscalitate, banking, forensic, IT etc.

Knowledge is power! Orice schimbare este privită ca un pas spre dezvoltare. Iar parteneriatul cu domnul Daniel Morar confirmă și, mai mult decât atât, vine în completarea a ceea ce am afirmat la începutul propoziției. Care a fost gândul incipient cu privire la această colaborare?

Una dintre promisiunile mele pentru clienți și echipă, motivul principal pentru care am fondat Albu Legal, acum Albu Morar, a fost să ne servim în mod desăvârșit clienții și să ne implicăm activ în dezvoltarea și perfecționarea domeniului white-collar crime în România. Iar asta se traduce prin gestionarea unor instrumente din ce în mai organizate și bine echipate ale acuzării, mandate tot mai complexe ale clienților și provocări tot mai mari din exterior. Un pas semnificativ în acest demers îl constituie asocierea cu Daniel Morar, în calitate de partener senior. Pentru mine, dar și pentru mulți alți colegi care activează pe piața juridică din România, Daniel Morar este un reper. Fost judecător al Curții Constituționale, Procuror General al României și Procuror-șef DNA, unul dintre cei mai cunoscuți practicieni ai dreptului din România, cu o experiență vastă în latura publică a domeniului juridic. De numele său legăm mai întâi operaționalizarea reală a unei instituții de Parchet foarte importante, Direcția Națională Anticorupție, apoi pozițiile de substanță avute în mandatul său de la Curtea Constituțională. În plus, consider că este cel mai cunoscut și credibil personaj din domeniul public dispus și capabil să facă o tranziție rapidă către o carieră de succes în mediul privat, ceea ce s-a și concretizat. Daniel Morar aduce un know-how valoros în Dreptul penal al afacerilor, dar și în domenii precum practica de Drept constituțional și protecția drepturilor omului, și se implică la nivel general în activitatea comună. Separat, și ca domeniu preponderent nou de activitate, avem în lucru o practică de formulare a unor puncte de vedere sau opinii legale în domenii de specializare precum Drept constituțional, protecția drepturilor omului, Drept penal și procesual penal. Un profesionist de calibrul lui Daniel Morar conferă un plus de maturitate și credibilitate, iar colegii noștri mai tineri au oportunitatea de a învăța de la unul dintre cei mai buni practicieni ai dreptului.

Daniel Morar

Domnule Morar, anul 1990 a fost cel în care v-ați împachetat visele și, ghidat de scopul personal și profesional, ați pornit spre un drum complex, greu, dar care v-a condus spre un punct al vieții în care vă puteți declara împlinit. Doresc să vă întreb, înainte de toate, de ce ați ales să vă dedicați viața acestui domeniu?

Au fost influențe din familia lărgită, rude care absolviseră Dreptul și practicau avocatura în România lui Ceaușescu și probabil aceasta ar fi fost cariera mea de la început, dacă regimul comunist nu ar fi căzut înainte ca eu să-mi iau diploma de licențiat în drept. Dramatica schimbare de regim politic, ieșirea țării din paradigma unei societăți dictatoriale și drumul vizibil înspre o societate deschisă m-au făcut să-mi schimb opțiunea. Dintr-o dată percepeam procuratura ca pe o profesie liberă, așa cum nu fusese în vremurile abia trecute, un loc în care puteai să decizi cu adevărat și să contribui esențial la actul de a face dreptate.

Procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general al Parchetului Național Anticorupție, procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, judecător al Curții Constituționale a României, iar în prezent, avocat. O adevărată enciclopedie, iar dacă ar fi să analizăm punctele culminante din fiecare “capitol”, ce concluzie ne puteți transmite? Care este experiența de viață pe care ați acumulat-o în tot acești ani, rezumată în câteva rânduri?

Înainte de a ajunge la vârful sistemului, aveam de consumat o întreagă carieră de procuror de caz prin munca mea la fiecare nivel al parchetului: judecătorie, tribunal, curte de apel. Aici am învățat, aici m-am format, aici am început să schimb lucrurile în jurul meu. Când am fost numit procuror general al structurii anticorupție eram, în mare, un procuror matur, încercat în anchete și investigații complexe, sigur pe mine, însă noua numire m-a trimis într-o altă zonă, cea a consolidării unei instituții de la care se așteptau rezultate palpabile în combaterea marii corupții.

Dintr-o dată nu mai aveam în față doar dosarele proprii, ci ale unui întreg corp de procurori și ofițeri de poliție judiciară, pe care trebuia să-l conving că ne vom ocupa de acum încolo doar de dosare cu adevărat grele și că va trebui să dovedim că o putem face. Apoi a trebuit să fac față relației cu oamenii politici și de stat, să învăț comunicare publică, să răspund și să mă justific în fața presei, să mențin relații corecte cu ceilalți din cadrul sistemului judiciar și, mai presus de toate să aștept zi de zi soluțiile instanțelor. Pot spune că a fost perioada cea mai dinamică a vieții mele.

Poziția mea de șef al Ministerului Public a durat doar șase luni, a fost o experiență în sine, însă mi-am dat seama că pentru a face din întregul sistem al parchetelor o instituție performantă, așa cum devenise DNA, era nevoie de mai mult timp pe care eu, însă, nu l-am avut. Cei nouă ani de judecător al Curții Constituționale au fost o bucurie intelectuală. Nu mai investigam și judecam oameni, ci legi și comportamente instituționale. Am putut să scriu și să schimb paradigme constituționale indiferent de ceea ce voiau puternicii zilei. Paradoxal, în noua poziție am fost acuzat că am abandonat „partizanatul” de procuror, detașându-mă de ceea ce am făcut atâția ani. Era însă normal, eu nu mai eram procuror. Ca o concluzie generală, toți acești ani mi-au oferit experiențe inedite și o perspectivă aproape completă asupra sistemului judiciar.

În cursul mandatului dumneavoastră de judecător al CCR ați fost agent de legătură pentru Curtea Constituțională a României la Comisia pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția). Cum puteți defini această experiență raportată la transformările, la nivel mondial, a ultimilor doi ani?

Afilierea autorităților naționale la organisme internaționale care promovează valorile comune privind drepturile și libertățile fundamentale presupune, dincolo de recunoașterea și angajamentul ferm de respectare al acestor valori, nevoia de manifestare a specificului național într-un cadru care implică deschidere, echilibru și solidaritate. Știm că valoarea întregului este dată de valoarea părților sale componente. În cazul organismelor internaționale, apreciez că importanța acestora este dată de importanța pe care statele membre le-o atribuie. Raporturile internaționale au evoluat, astfel că legitimitatea și credibilitatea organismelor internaționale nu se mai întemeiază exclusiv pe valoarea membrilor lor, statul X sau statul Y, cât mai ales pe calitatea reprezentanților pe care aceștia îi desemnează în cadrul organismelor internaționale. Experiența mea personală în calitate de agent de legătură pentru Curtea Constituțională a României la Comisia de la Veneția mi-a întreținut convingerea că dacă România dorește să iasă din anonimatul raporturilor internaționale, trebuie să își desemneze reprezentanții potriviți.

Acceptarea propunerii din partea firmei de avocatură Albu Legal marchează o premieră pentru dumneavoastră. Ca un prim subpunct, ar fi schimbarea mediului public de activitate, cu cel privat. Ce alte subpuncte puteți dezvolta?

Odată cu plecarea de la Curtea Constituțională, am părăsit zona publică, iar intrarea în avocatură este, probabil, menită să-mi dea perspectiva cu adevărat completă asupra sistemului responsabil cu înfăptuirea actului de justiție. Mi se pare o mișcare cât se poate de firească pentru cariera unui jurist, un moment în care renunți să mai iei decizii în regim de putere publică, cu impact semnificativ asupra unui număr important de oameni, concertându-te asupra modului în care reprezinți interesele clienților tăi în fața puterilor statului. De aici încolo activitatea mea profesională e dedicată firmei de avocatură, colaborării cu Gabriel Albu și cu tinerii avocați din jurul acestuia.

La o primă vedere, poate părea o întrebare banală, însă nu este adresată la întâmplare: “Din ce stofă trebuie să fii, că să nu abdici de la convingeri și principii?”

În primul rând, trebuie să ai aceste convingeri și principii. Nu contează cum le-ai dobândit, prin experiență personală, prin studiul atent al naturii umane, prin lecturi variate. Important este să fie sădite acolo, în interior, și să fii conștient de ele. Apoi, e necesar ca acestea să treacă prin câteva provocări, să fie puse la încercare, consolidate. Renunțarea la cariera de magistrat și intrarea în avocatură e o schimbare de perspectivă, dar nu de convingeri. Propriile principii și convingeri rămân cu noi, ne ajută să înțelegem lecțiile pe care ni le oferă viața și ne fac să nu fim volatili.