În teorie, o soluție de achitare ar trebui să închidă definitiv un dosar penal și să restabilească echilibrul profesional și personal al celui acuzat. În practică însă, pentru mulți profesioniști, în special din domenii sensibile precum medicina, verdictul instanței nu reprezintă finalul, ci începutul unui proces mult mai complicat: recâștigarea reputației.
Un caz recent al unui medic achitat definitiv de Curtea de Apel Oradea după un dosar intens mediatizat, readuce în discuție o realitate incomodă: diferența profundă dintre adevărul juridic și percepția publică. Într-un domeniu în care încrederea este esențială, această ruptură poate produce efecte de durată, care depășesc cu mult consecințele juridice.
Am discutat cu avocata Mihaela Chiș, fondatoarea CHIȘ MIHAELA & ASOCIAȚII, despre presiunea invizibilă a dosarelor penale, limitele reparației reputaționale și nevoia unui echilibru între dreptul la informare și protecția profesioniștilor.
„În instanță se aud toate vocile. În spațiul public, de multe ori, doar una”
Din interior, astfel de dosare sunt mult mai complexe decât par din exterior. „Aduc multă presiune și implică un efort intelectual și temporal suplimentar. Discuțiile cu clientul sunt mai lungi, actele de procedură mai ample, audierile și pledoariile mai consistente”, explică avocata.
Diferența majoră apare însă în felul în care cazul evoluează în spațiul public. Dacă în instanță sunt analizate toate perspectivele, în media ajunge frecvent doar una: „Nu poate exista o perspectivă obiectivă asupra unui dosar decât dacă sunt ascultate toate părțile implicate. În lipsa acestui echilibru, publicul empatizează inevitabil doar cu versiunea prezentată.”
Impactul reputațional nu așteaptă verdictul, ba din contră, începe devreme, chiar de la prima apariție publică a cazului. „Reputația este afectată încă din momentul primei expuneri publice, ceea ce poate crea un avantaj pentru cel care își prezintă primul propria versiune”, spune Mihaela Chiș. Poate cea mai incomodă concluzie este că, în multe cazuri, nu soluția instanței rămâne dominantă, ci percepția construită anterior. „Din păcate, cred că rămâne percepția publică. Altfel nu s-ar explica de ce efectele afectării reputației persistă și după o achitare definitivă.” Reabilitarea există, dar nu este instantanee. „Restabilirea reputației se face cu ajutorul soluției de achitare, dar este un proces care are nevoie de timp pentru a produce efecte reale.”
O sancțiune care nu apare în Codul penal
În paralel cu procesul juridic, funcționează și o formă de sancțiune informală. „Oprobriul public este o formă aspră de pedeapsă. De-a lungul istoriei, acesta a fost folosit ca sancțiune. Astăzi, apare sub forma expunerii mediatice excesive”, subliniază avocata. Deși sistemul penal funcționează pe baza prezumției de nevinovăție, spațiul public pare să urmeze alte reguli. „În lipsa unor sancțiuni ferme pentru abaterile de la deontologia profesională, prezumția de nevinovăție rămâne, uneori, doar o poveste.”
Efectele nu sunt doar individuale: „Creșterea numărului de dosare penale în cazurile de malpraxis semnalează deja apariția medicinei defensive”, spune Mihaela Chiș. Iar acest fapt conduce către apariția unui fenomen în care deciziile medicale sunt influențate mai degrabă de teama de litigii decât de interesul optim al pacientului.
Un echilibru este totuși posibil. Acesta presupune respectarea dreptului publicului de a fi informat, dar și responsabilitate în modul în care informația este prezentată. Informarea ar trebui să vizeze cazurile cu abateri grave sau repetate, iar demersul jurnalistic să includă verificarea informațiilor și solicitarea dreptului la replică.
Pentru un profesionist, însă, achitarea nu echivalează automat cu dreptatea. „Dreptatea înseamnă repararea reputației profesionale, după achitare. Dar și sancționarea celor responsabili de defăimare”, concluzionează avocata.
